Unlawful reiteration of cassation appeal against final judgment barring legal remedy under principle of singularity

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. 1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea reconvenţională disjunsă din dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa şi înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe în data de 8 martie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 379,74 RON, reprezentând cheltuieli administrative pe care aceasta le datorează asociaţiei.

Prin sentinţa nr. 309 din 01 aprilie 2021, Tribunalul Dâmboviţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Găeşti în data de 11 mai 2021, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 309 din 18 martie 2022, Judecătoria Găeşti a admis acţiunea formulată de reclamanta A. nr. 5, în contradictoriu cu pârâta B. şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 379,74 RON reprezentând cota de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari pentru perioada ianuarie 2018 - mai 2020, precum şi suma de 200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat redus.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta B., înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa – secţia I civilă, sub nr. x/2021*.

Prin decizia civilă nr. 725 din 9 noiembrie 2022, Tribunalul Dâmbovita – secţia I civilă a admis excepţia netimbrării, invocată din oficiu şi a anulat apelul ca netimbrat, fiind obligată apelanta la plata către intimată a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 92 din 27 martie 2023, Curtea de Apel Ploieşti – secţia I civilă a admis excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu şi a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 725 din 9 noiembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa – secţia I civilă.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, în prezenta cauză.

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, susţinând că în mod greşit curtea de apel i-a respins calea de atac exercitată, întrucât actele de procedură trimise de Tribunalul Dâmboviţa la sediul Primăriei Găeşti nu i-au fost comunicate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul, în raport cu excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se constată următoarele:

Dispoziţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

În speţă, recurenta a formulat cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 92 din 27 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 725 din 9 noiembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa – secţia I civilă.

Întrucât hotărârea atacată a fost pronunţată în calea de atac a recursului, Înalta Curte reţine că reiterarea aceleiaşi căi de atac este inadmisibilă, având în vedere că în dreptul procesual român sistemul căilor de atac este guvernat de principiul legalităţii, respectiv al unicităţii.

Potrivit principiului legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora trebuie să se realizeze în condiţiile legii.

Prin urmare, întrucât decizia atacată în prezenta cauză este o decizie definitivă, pronunţată în soluţionarea unui recurs, partea nu mai are deschisă calea de atac a recursului, având în vedere dispoziţiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează expres că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri o singură dată.

Pentru aceste considerente, cum pârâta a uzat de calea de atac a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 92 din 27 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 92 din 27 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.