Scope of "introduction of heirs" for suspension after party death: identification versus proof of heir status

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea atacată

Prin încheierea din data de 28 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost suspendată judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 316A/13.10.2020 şi a încheierii de şedinţă din data de 15.09.2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la introducerea în cauză a moştenitorilor defunctei B..

2. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta A., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă.

Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei în vederea continuării judecăţii.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a arătat că încheierea este nelegală şi netemeinică, deoarece e pronunţată prin aprecierea eronată a cererilor formulate şi a probatoriului depus în sensul celor dispuse de către instanţă, arătând că a formulat cerere de introducere în cauză aflată la dosar şi a probat prezumtiva calitate a intimatului C., indicat potrivit Anexei emise sub nr. x/2021 de Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti.

În acest sens, a învederat că, în mod nelegal, instanţa a apreciat că nu poate fi reţinută calitatea de moştenitor a terţului C., deşi recurenta l-a indicat ca moştenitor şi a solicitat introducerea acestuia în cauză.

Totodată, recurenta a solicitat, prin răspunsul la întâmpinare, ca, în eventualitatea în care C. nu acceptă moştenirea de pe urma defunctei B., având în vedere că urmează să se constate vacanţa succesorală, să se dispună introducerea în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (8) din H.G. 731/04.07.2007 privind aprobarea Normei metodologice de aplicare a O.G. nr. 14/2007 reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, a Primăriei Municipiului Bucureşti, prin primar.

În continuare, recurenta a susţinut că a formulat cerere prin care a indicat moştenitorul defunctei B., astfel cum a dispus instanţa, ataşând la această cerere Anexa nr. 24 eliberată de Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti certificatul de naştere seria x nr. x, arătând, totodată, că art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. nu impune drept condiţie prezentarea efectivă a unui certificat de moştenitor sau de calitate de moştenitor şi nici măcar a unor acte de stare civilă care să dovedească vocaţia la succesiune, ci doar indicarea moştenitorilor.

În acest sens, a învederat că trebuie făcută distincţie între indicarea moştenitorilor, cerinţă care este necesar a fi îndeplinită ca şi în cazul oricărei alte cereri, şi dovada susţinerilor referitoare la calitatea de moştenitor, dovadă care, la fel ca şi în cazul cererii de chemare în judecată, se face în faţa instanţei de judecată pe parcursul soluţionării dosarului.

Concluzionând, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei în vederea continuării judecăţii, arătând că neregularitatea procedurală care a dus la suspendarea cauzei a fost determinată de necunoaşterea de către instanţă a faptului că la dosar se aflau demersurile efectuate în vederea indicării moştenitorilor.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul C. a formulat întâmpinare, prin care, după expunerea situaţiei de fapt, a invocat excepţia tardivităţii recursului şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii recursului, a arătat că recurenta-reclamantă nu a făcut niciun demers pentru repunerea cauzei pe rol şi pentru declanşarea procedurii pentru constatarea vacanţei succesorale, astfel că nu a realizat niciun act de întrerupere al termenului de perimare.

Drept urmare, consideră că recursul este tardiv declarat, având în vedere că a fost declarat după împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, intimatul a arătat că nu a acceptat succesiunea după urma defunctei B., astfel că nu are calitate în cauză.

4. Procedura de filtru

Prin încheierea din 29 noiembrie 2023, completul de filtru a respins excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimatul-pârât, a admis în principiu recursul declarat în cauză şi a acordat termen în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în data de 14 februarie 2024 pentru judecarea recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând încheierea atacată în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat şi urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:

Cu tilu preliminar, se reţine că, deşi prin dezbaterile orale asupra fondului recursului, reprezentantul convenţional al intimatului a prezentat critici cu privire la excepţia tardivităţii recursului, aceste aspecte nu vor fi reanalizate, întrucât prin încheierea de admitere în principiu a fost examinată chestiunea tardivităţii căii de atac şi s-a apreciat recurenta a declarat recursul în termenul prevăzut de art. 414 alin. (2) din C. proc. civ.

Astfel, s-a reţinut că, la data promovării recursului împotriva încheierii de suspendare, cursul judecăţii în dosarul nr. x/2018 era în continuare suspendat, motiv pentru care a fost respinsă excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimatul-pârât.

În continuare, luând în examinare cererea de recurs, se constată că recurenta critică, în esenţă, aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., critică ce se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în condiţiile în care se invocă nesocotirea unei norme de procedură în desfăşurarea judecăţii referitoare la suspendarea pricinii ca urmare a decesului uneia dintre părţi.

Astfel, recurenta a susţinut că dispoziţiile legale care reglementează suspendarea de drept, ca urmare a intervenirii decesului uneia dintre părţi, nu impun condiţia prezentării efective a unui certificat de moştenitor sau de calitate de moştenitor, ci este necesară doar formularea unei cereri de introducere în cauză a succesibilului indicat, cerere pe care a depus-o la curtea de apel.

Critica este fondată.

Potrivit art. 494 C. proc. civ. "Dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune."

Dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., vizate de criticile din cererea de recurs, prevăd că "Judecarea cauzelor se suspendă de drept: 1. prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în afară de cazul când partea cere termen pentru introducerea în judecată a acestora."

În raport cu acest text legal, se reţine că, în caz de deces al uneia dintre părţile litigante, conform dispoziţiilor art. 412 alin. (1) C. proc. civ., judecata cauzei se suspendă până la introducerea în cauză a moştenitorilor. Un astfel de eveniment nu poate ţine însă în loc judecata, în mod nelimitat, cu atât mai puţin în situaţia în care partea interesată a făcut demersurile necesare şi posibile din punct de vedere al poziţiei sale procesuale, pentru a identifica succesibilii persoanei decedate, în scopul continuării judecăţii.

În această situaţie, dacă informaţiile oferite de părţile litigante nu sunt satisfăcătoare, revine instanţei de judecată îndatorirea de a solicita informaţii suplimentare de la terţii care le deţin, pentru a clarifica care este stadiul procedurii succesorale şi a statua cu privire la cadrul procesual în care urmează să se desfăşoare judecata.

Aceasta întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale într-un mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii. În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., judecătorul este în drept să ceară părţilor să prezinte explicaţii, oral sau în scris, cu privire la orice împrejurări de fapt pe care acestea le invocă, iar potrivit alin. (3), judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile legii.

Prin dispoziţiile art. 11 C. proc. civ., se statuează, de asemenea, cu privire la îndatorirea terţilor de a sprijini, în condiţiile legii, realizarea justiţiei, fapt care presupune prezentarea de informaţii la cererea judecătorului, în vederea clarificării împrejurărilor de fapt intervenite pe parcursul procesului.

În înţelesul dispoziţiilor legale menţionate, judecătorul este în drept să solicite părţilor sau, după caz, terţilor, explicaţii cu privire la împrejurări de fapt despre care au cunoştinţă sau cu privire la care pot obţine informaţii, în conformitate cu dispoziţiile legale.

În cauza dedusă judecăţii, se constată că pe parcursul soluţionării litigiului, respectiv în data de 14 noiembrie 2020, a survenit decesul intimatei-pârâte B..

Prin cererea depusă pentru termenul din 28 februarie 2022, recurenta-reclamantă a cerut introducerea în cauză a succesibilului C., arătând că acesta nu a prezentat o declaraţie de renunţare la moştenire, iar statului/unităţii administrativ-teritoriale nu îi poate fi justificată prezenţa în proces în absenţa unui certificat de vacanţă succesorală.

Cu toate acestea, prin încheierea recurată pronunţată în 28 februarie 2022, fost suspendată, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., soluţionarea recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 316A/13.10.2020 şi a încheierii de şedinţă din 15.09.2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. (decedată) şi cu intimatul-pârât C., reţinându-se că, deşi reclamantei i s-a acordat termen de judecată pentru indicarea moştenitorilor şi aceasta a indicat drept moştenitor pe intimatul-pârât C., acesta a declarat expres că nu înţelege să accepte moştenirea defunctei, sens în care nu a fost posibilă introducerea în cauză a moştenitorilor.

În acest context factual, raportat la dispoziţiile legale criticate, se constată că instanţa de recurs, prin soluţia de suspendare a judecăţii, a aplicat greşit art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nefiind întrunite condiţiile pentru a se lua o astfel de măsură, în contextul în care reclamanta s-a conformat obligaţiilor stabilite în sarcina sa de către instanţă, în sensul indicării moştenitorilor părţii decedate.

Considerentele curţii de apel care au justificat soluţia de suspendare, în sensul că nu au fost administrate probe care să permită reţinerea calităţii de moştenitor a persoanei indicate, dar şi că prezumtivul moştenitor a declarat expres că nu înţelege să accepte succesiunea defunctei, reprezintă împrejurări care nu pot fi imputate recurentei-reclamante şi care nu justifică soluţia de suspendare adoptată, întrucât era în sarcina instanţei de judecată să verifice calitatea de moştenitor a părţii decedate a numitului C., respectiv dacă acesta a renunţat la moştenite, toate acestea în condiţii de contradictorialitate.

În atare situaţie, constatând caracterul fondat al criticii formulate de recurenta-reclamantă, se impune admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei spre continuarea judecăţii, instanţa având a se pronunţa asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de intimatul-pârât, şi, după caz, asupra fondului recursului, cu respectarea principiilor ce guvernează judecata în procesul civil. Totodată, eventualele discuţii cu privire la vacanţa succesorală vor fi analizate de către instanţa de recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 28 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018, pe care o va casa şi va trimite cauza instanţei de apel pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 28 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza, pentru continuarea judecăţii, aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 februarie 2024.