Jurisdictional conflict over succession and land-registry rectification assigned to Lugoj District Court.

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj la data de 17.06.2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâţii C., D., E. şi F., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:

- să constate deschisă succesiunea defunctei G., decedată în 31 august 2005;

- să constate că reclamantul A. este unicul moştenitor al acesteia, în calitate de nepot de fiu, pârâţii fiind străini de succesiune prin neacceptare;

- să constate că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din cota de 1/3 părţi din dreptul de proprietate asupra imobilului casă situat în Petroasa Mare, nr. 102, înscris în CF nr. x;

- să dispună înscrierea în CF nr. x, a cotei de 1/3 din dreptul de proprietate asupra imobilului casă în favoarea reclamantului, cu titlu de moştenire, concomitent cu radierea înscrierii asupra aceleiaşi cote realizate în beneficiul proprietarei tabulare G.;

- să constate că reclamanţii au dobândit prin prescripţie achizitivă dreptul de proprietate asupra cotei de 2/3 din imobilul casă situat în Petroasa Mare, înscris în CF x şi dreptul de proprietate asupra întregului imobil teren în suprafaţă de 1439 mp, evidenţiat în aceeaşi carte funciară;

- să dispună înscrierea în CF nr. x, a cotei 2/3 din dreptul de proprietate asupra imobilului casă şi a dreptului de proprietate asupra imobilului teren în favoarea reclamanţilor, cu titlu de uzucapiune, concomitent cu radierea înscrierilor realizate în favoarea defunctei H..

La termenul de judecată din 27.04.2023, instanţa a dispus disjungerea petitului principal privind uzucapiunea şi a petitului accesoriu acestuia privind rectificarea cărţii funciare şi formarea unui nou dosar, care s-a înregistrat pe rolul aceluiaşi complet de judecată.

În ceea ce priveşte celelalte petite având ca obiect succesiune şi rectificare carte funciară, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Lugoj.

2. Hotărârile instanţelor aflate în conflict.

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1847/12.05.2023, Judecătoria Lugoj a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., fiind îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 1065, şi anume existenţa unui proces civil privat cu element de extraneitate şi absenţa unor dispoziţii legale speciale. În concret, litigiul dedus judecăţii este unul de drept privat, având ca obiect succesiune şi rectificare de carte funciară, şi implică şi un element de extraneitate – ultimul domiciliu al defunctei fiind în Germania. Regulamentul UE nr. 650/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului nu este aplicabil în cauză, întrucât se aplică strict succesiunilor persoanelor care au decedat la data de 17 august 2015 sau după data respectivă.

Conform art. 1080 pct. 1 şi 2 din C. proc. civ., instanţele române sunt exclusiv competente să judece litigii cu elemente de extraneitate referitoare la imobilele situate pe teritoriul României sau la bunuri lăsate în România de defunctul cu ultimul domiciliu în România. Faţă de primul criteriu, competenţa instanţelor române se păstrează, chiar dacă ultimul domiciliu al defunctului se află în străinătate, însă bunul imobil se găseşte în România.

Faţă de prevederile art. 1072 din C. proc. civ., competenţa internă se determină conform regulilor din Codul de procedură şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale. Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, respectiv la Tribunalul Bucureşti.

Instanţa şi-a reţinut competenţa sub aspect material, faţă de prevederile art. 94 pct. 1 lit. j)1) din C. proc. civ., iar sub asspect teritorial, a constatat incidente prevederile art. 118 alin. (1) din acelaşi cod şi a considerat că, întrucât defuncta G. a avut ultimul domiciliu în Germania, prin utilizarea normelor C. proc. civ. relevante prin raportare la obiectul dedus judecăţii nu se poate identifica o instanţă română competentă teritorial să soluţioneze dezbaterea succesorală.

Instanţa a considerat că, pentru stabilirea competenţei unei instanţe naţionale nu pot fi aplicate, prin analogie, dispoziţiile art. 954 alin. (3) din C. civ., care, atunci când ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se află pe teritoriul României, asimilează locul deschiderii succesiunii cu locul din ţară aflat în circumscripţia notarului public celui dintâi sesizat, cu condiţia ca în acea circumscripţie să existe cel puţin un imobil al defunctului ori, în lipsă, un bun mobil al acestuia, cu atât mai puţin în condiţiile în care, în speţă, nu legea română (C. civ.) este cea care guvernează, sub aspect substanţial, dezbaterea succesorală dedusă judecăţii, ci cea germană, concluzie care rezultă din interpretarea prevederilor art. 207 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, raportat la cele ale art. 2633 din C. civ.. În consecinţă, în temeiul art. 1072 din C. proc. civ., singura instanţă competentă să soluţioneze prezenta cauză este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 8638 din 17 noiembrie 2023, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut că bunul ce se pretinde a face parte din masa succesorală se află pe teritoriul României, defuncta s-a născut şi a locuit în România înainte de a se muta în Germania, unde a decedat, astfel că există o legătură suficientă cu instanţa română. Mai mult decât atât, raportat la domiciliul reclamantului, locul situării bunului, luând în considerare inclusiv note scrise depuse de către pârâţi la dosar, prin care au arătat că nu au acceptat prin nicio modalitate succesiunea defunctei şi nu au nicio pretenţie, instanţa a constatat că nu se poate pretinde în mod rezonabil ca cererea să fie introdusă în străinătate, respectiv în Germania.

Prin urmare, faţă de prevederile art. 1.070 alin. (1) din C. proc. civ., s-a apreciat că Judecătoria Lugoj, ca instanţă în a cărei circumscripţie se află bunul ce face parte din masa succesorală şi domiciliul reclamantului, este instanţa de la locul cu care cauza prezintă o legătură suficientă şi, implicit, instanţa competentă să soluţioneze cererea de faţă.

Instanţa a considerat că nu se poate reţine incidenţa prevederilor art. 1072 alin. (2) din C. proc. civ., aşa cum a arătat instanţa iniţial învestită, luând în considerare, pe de-o parte, argumentele mai sus expuse cu privire la aplicabilitatea art. 1070 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dispoziţiile art. 954 alin. (3) şi (4) din C. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului pendinte, după disjungere, este reprezentat de cererea reclamantului A. de dezbatere a succesiunii defunctei G., cu ultimul domiciliu în Wurzburg, Germania, decedată în data de 31.08.2005 în Germania, respectiv constatarea calităţii reclamantului de unic moştenitor şi stabilirea compunerii masei succesorale cu privire la un imobil situat în jud. Timiş, precum şi înscrierea reclamantului în cartea funciară în calitate de titular al drepturilor aflate iniţial în patrimoniul defunctei.

Sub aspectul determinării competenţei instanţei în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, dată fiind existenţa unui element de extraneitate, şi anume, împrejurarea că ultimul domiciliu al defunctei a fost în Germania, sunt relevante dispoziţiile Cărţii a VII-a C. proc. civ. - Procesul civil internaţional.

Astfel, se reţine că, potrivit art. 1065 din C. proc. civ., dispoziţiile prezentei cărţi se aplică proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate, în măsura în care prin tratate internaţionale la care România este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel.

Acest text de lege reglementează domeniul de aplicare a dispoziţiilor cărţii menţionate a C. proc. civ. în cazul soluţionării unor litigii de drept privat cu elemente de extraneitate, în ceea ce priveşte competenţa internaţională a instanţelor române.

În cazul de faţă, conflictul între cele două instanţe care s-au desesizat nu poartă însă asupra competenţei internaţionale a instanţelor române, Judecătoria Lugoj şi Judecătoria sectorului 1 Bucureşti stabilind că instanţele române sunt competente să soluţioneze cauza.

Potrivit dispoziţiilor art. 1072 din C. proc. civ., (1) Când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale. (2) Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, respectiv la Tribunalul Bucureşti.

Raportat la obiectul dedus judecăţii, o acţiune în materie de moştenire, reţinând că instanţele române sunt competente internaţional să soluţioneze cauza, Înalta Curte constată că în speţă competenţa teritorială este absolută, fiind reglementată de norme de ordine publică, dispoziţiile art. 118 alin. (1) din C. proc. civ. stabilind competenţa teritorială a instanţei naţionale în materie de moştenire.

Este de remarcat încă că dispoziţiile noului C. civ. stabilesc criterii noi pentru determinarea competenţei teritoriale atât în cazul dezbaterii necontencioase a moştenirii, cât şi în cazul celei contencioase. Astfel, conformart. 954 din C. civ. "(1) Moştenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia. (2) Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă. (3) Dacă ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se află pe teritoriul României, moştenirea se deschide la locul din ţară aflat în circumscripţia notarului public celui dintâi sesizat, cu condiţia ca în această circumscripţie să existe cel puţin un bun imobil al celui care lasă moştenirea. În cazul în care în patrimoniul succesoral nu există bunuri imobile, locul deschiderii moştenirii este în circumscripţia notarului public celui dintâi sesizat, cu condiţia ca în această circumscripţie să se afle bunuri mobile ale celui ce lasă moştenirea. Atunci când în patrimoniul succesoral nu există bunuri situate în România, locul deschiderii moştenirii este în circumscripţia notarului public celui dintâi sesizat. (4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător atunci când primul organ sesizat în vederea desfăşurării procedurii succesorale este instanţa judecătorească." Aceste din urmă dispoziţii sunt aplicabile în cauză, art. 92 din Legea nr. 71/2011 stabilind că dispoziţiile art. 954 alin. (3) şi (4) din C. civ. se aplică procedurilor succesorale judiciare începute după intrarea în vigoare a C. civ., astfel cum este situaţia în speţă.

În cauză, ultimul domiciliu al defunctei nu se află în România însă bunul imobil al celei care lasă moştenirea este situat în sat Petroasa Mare nr. 102, înscris în CF nr. x, jud. Timiş, iar primul organ sesizat în vederea desfăşurării procedurii succesorale este Judecătoria Lugoj. De asemenea, se constată că, potrivit Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 102 din 10 mai 2021 privind stabilirea localităţilor ce fac parte din circumscripţiile judecătoriilor ce fac parte din fiecare judeţ, comuna Victor Vlad Delamarina este arondată Judecătoriei Lugoj, prima instanţă sesizată în cauză.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2024.