Jurisdiction for forced execution determined by debtor's actual residence; Sibiu District Court prevails in negative conflict.

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii deduse judecăţii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov sub nr. x/2023 la data de 17.11.2023, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite pornite la cererea creditoarei B. S.A. împotriva debitoarei C. în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit la distanţă nr. x din 21.03.2017 cu anexa Confirmare, în vederea recuperării creanţei rezultate din titlul executoriu, precum şi a cheltuielilor de executare silită.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1. Prin sentinţa nr. 11213/24.11.2023, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că debitoarea are reşedinţa activă în Municipiul Sibiu, astfel că, faţă de dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sibiu, în a cărei circumscripţie se află reşedinţa debitoarei la data sesizării organului de executare.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Sibiu, prin sentinţa nr. 5103 pronunţată la data de 14 decembrie 2023 în dosarul nr. x/2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că, prin raportare la art. 651 alin. (1), art. 129 şi art. 130 din C. proc. civ., debitoarea C. are domiciliul în municipiul Braşov, astfel că instanţa de executare este Judecătoria Braşov. Reşedinţa debitorului este lipsită de relevanţă, întrucât legiuitorul a stabilit, prin textul art. 651 din C. proc. civ., în mod imperativ şi explicit, că stabilirea competenţei se realizează prin raportare la domiciliul debitorului.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul acţiunii este reprezentat de cererea de încuviinţare a executării silite formulată, potrivit dispoziţiilor art. 666 din C. proc. civ., de către executorul judecătoresc A. la cererea creditoarei B. S.A. împotriva debitoarei C. în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit la distanţă nr. x din 21.03.2017 cu anexa Confirmare, în vederea recuperării creanţei rezultate din titlul executoriu, precum şi a cheltuielilor de executare silită.

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează de instanţa de executare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Astfel, potrivit dispoziţiilor legale anterior amintite, cererea de executare silită se adresează judecătoriei în a cărei rază se află la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Înalta Curte observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport cu prevederile art. 651 din C. proc. civ., având în vedere domiciliul debitoarei.

Din punct de vedere procesual, prin domiciliu se înţelege acela pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt, în localitatea în care trăieşte, deoarece scopul normelor procesuale care instituie reguli prin raportare la domiciliu este, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 153 şi următoarele din C. proc. civ., acela ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă principiului respectării dreptului la apărare.

De altfel, conform art. 87 din C. civ., "domiciliul unei persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acela unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală". În acelaşi sens, al locuinţei declarate ca locuinţă principală, este şi art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români.

Prin urmare, asocierea explicită pe care legiuitorul a făcut-o în definiţia domiciliului din noul C. civ. cu locuinţa principală nu semnifică o îndepărtare de concepţia domiciliului ca locuinţă "efectivă", ci, dimpotrivă, confirmă ideea de domiciliu ca situaţie de fapt, susceptibilă a fi probată prin orice mijloc de probă şi lăsată la aprecierea instanţei.

Astfel, în contextul analizei, se reţine că menţiunile cu privire la domiciliu din actul de identitate au doar efect declarativ de evidenţă a persoanei, persoana fizică având domiciliul acolo unde are locuinţa sa statornică şi principală, iar domiciliul persoanei fizice, astfel înţeles, interesează în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze litigiul.

De asemenea, locuinţa efectivă, adică aceea caracterizată prin continuitate şi stabilitate, prezintă relevanţă şi trebuie apreciată ca semnificând domiciliu şi în planul executării silite, fiind just a considera că, în mod obişnuit, de cele mai multe ori, la acea locuinţă se regăsesc bunurile pe care debitorul le deţine şi pot fi supuse urmăririi.

În cauza de faţă, domiciliul în fapt al debitoarei a fost înscris în evidenţele autorităţii competente, verificările Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date relevând că debitoarea are reşedinţa stabilită în Sibiu pentru perioada 09.03.2023 - 08.03.2024, iar la data sesizării organului de executare, respectiv 17 noiembrie 2023, aceasta locuia în fapt în Sibiu, împrejurare ce produce, în speţă, efecte juridice în ceea ce priveşte determinarea competenţei teritoriale a instanţei de executare, conform celor expuse mai sus.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 666 coroborate cu cele art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., ţinând cont că stabilirea competenţei instanţei de executare se face prin raportare la domiciliul efectiv şi în fapt al debitoarei de la data sesizării executorului judecătoresc, situat în raza teritorială a Judecătoriei Sibiu, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite deduse judecăţii în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2024.