Territorial competence for enforcement objections: The enforcement court that authorized execution retains exclusive jurisdiction under Art. 651 and 714 CPC.

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului I Bucuresti, la 02.03.2023 sub nr. x/2023, contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite pornite la cererea intimatului A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 78/14.01.2021 a Tribunalului Dolj şi decizia nr. 15737/10.05.2021 a Curţii de Apel Craiova, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2020, solicitând admiterea contestaţiei pentru suma de 9.285,96 RON şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă.

2.1. Prin sentinţa nr. 5500/26.05.2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti a analizat incidenţa dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. şi a constatat faptul că, la data cererii de sesizare a executorului judecătoresc, Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova îşi avea sediul în Craiova, Bld. Decebal, nr. 1, jud. Dolj, iar nu în Bucureşti, adresă indicată şi în cuprinsul contestaţiei la executare.

De asemenea, a reţinut că instanţa competentă este instanţa unde îşi are sediul sucursala CFR, iar nu instanţa de la sediul central din Bucureşti, întrucât în titlul executoriu este menţionată sucursala CFR din Craiova.

Instanţa a considerat că împrejurarea că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite nu atrage automat competenţa acestei instanţe în soluţionarea contestaţiei la executare, întrucât o interpretare contrară, în sensul că instanţa care a încuviinţat executarea silită este competentă să judece contestaţia la executarea silită ar lăsa fără aplicabilitate şi fără sens dispoziţiile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.. În măsura în care legiuitorul ar fi intenţionat să atribuie competenţa de soluţionare a contestaţiilor la executare instanţei care a încuviinţat efectiv executarea silită, ar fi prevăzut acest lucru în mod expres.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Craiova, prin sentinţa nr. 7086/25.10.2023, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate de intimat, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi a dezlegărilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din Decizia nr. 20/2021 pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii.

Instanţa a constatat că, prin încheierea din data de 24.09.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sector 1 Bucureşti a admis cererea de încuviinţare a executării silite împotriva debitoarei Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, formulată de Biroul Executorului Judecătoresc B., la solicitarea creditorului A..

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pentru următoarele argumente:

Obiectul demersului judiciar ce a stat la baza declanşării conflictului negativ de competenţă este reprezentat de cererea contestatoarei Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova privind anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 570/2021, aflat pe rolul Biroul Executorului Judecătoresc B..

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale, aşa cum în mod corect au reţinut cele două instanţe aflate în conflict, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 651 alin. (1) şi alin. (3) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) din C. proc. civ., "împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare", iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, "contestaţia se introduce la instanţa de executare".

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În considerentele deciziei, s-a statuat că "încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Astfel cum reiese din paragraful 47 din Decizia nr. 20/27.09.2021, ceea ce a trebuit să lămurească instanţa supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviinţată executarea silită de către instanţa de executare, competenţa acesteia mai poate fi reevaluată în funcţie de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestaţia la executare. În consecinţă, această decizie este aplicabilă tuturor situaţiilor similare ivite în cadrul cererilor privind incidente apărute în cursul executării silite, iar nu doar situaţiilor în care există pluralitate de debitori.

Cum, în speţă, cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea din 24.09.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, anume Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, ca instanţă de executare. Aceasta este concluzia care se impune câtă vreme nu există o situaţie de excepţie cu privire la care legea să prevadă competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ.

În concluzie, reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2024.