Territorial jurisdiction for civil delict claims arising from arbitration proceedings: place of illicit act vs. defendant's domicile

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. x/2022 din data de 26.09.2022, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâţilor B., C. şi D., în solidar, la plata sumei de 30.000 euro la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii, sumă actualizată cu dobânda legală penalizatoare de la data de 04.02.2019 până la plata integrală, reprezentând despăgubiri civile.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâţii, în calitate de arbitri în dosarul arbitral nr. x/2017 al Curţii de Arbitraj Comercial şi Maritim Constanţa, au anulat raportul de expertiză efectuat de reclamant şi au dispus transferarea onorariului către un alt expert, cu încălcarea mai multor dispoziţii legale, comiţând un abuz de drept, încălcând mai multe din obligaţiile legale care incumbă calităţii de arbitru.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1. Judecătoria Constanţa, prin sentinţa nr. 5591 pronunţată la data de 07.06.2023, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâţi prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că fapta prezentată de reclamant s-a săvârşit la locul desfăşurării şedinţei arbitrale din data de 04.02.2019, respectiv în Sectorul 3 Bucureşti, iar reclamantul nu a dedus judecăţii o cale de atac împotriva modului de soluţionare a dosarului arbitral x/2017 pentru a se analiza competenţa în raport de sediul Curţii de Arbitraj Comercial şi Maritim Constanţa, ci a solicitat constatarea existenţei unei fapte civile delictuale "de drept comun" constând în soluţionarea nelegală de către pârâţi a unor incidente procedurale intervenite în cursul desfăşurării procedurii arbitrale, situaţie care atrage competenţa teritorială a instanţei în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta ilicită.

Prin urmare, în raport cu obiectul cererii şi art. 107 din C. proc. civ., cum niciunul dintre pârâţi nu a solicitat în mod expres declinarea competenţei în favoarea instanţei de la locul săvârşirii faptei ilicite conform art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., ci fiecare a solicitat declinarea în favoarea instanţei de la domiciliul ori sediul său profesional, s-a avut în vedere că doi dintre cei trei pârâţi locuiesc în circumscripţia Judecătoriei Buftea.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Buftea, prin sentinţa nr. 10840 pronunţată la data de 29.11.2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de către reclamant şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivare s-a reţinut, în esenţă, că reclamanţii au fost citaţi în calitate de experţi la şedinţele arbitrale ale Curţii de Arbitraj Comercial şi Maritim de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa care, prin învoiala lor, s-au ţinut în Sectorul 3 Bucureşti. Întrucât şedinţele s-au desfăşurat de fapt sub egida şi auspiciile Curţii de Arbitraj Comercial şi Maritim de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa, fapta ilicita se consideră săvârşită în circumscripţia Judecătoriei Constanţa, prima instanţă învestită de reclamant în temeiul art. 116 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea introductivă de instanţă reclamantul a învestit Judecătoria Constanţa cu o acţiune în răspundere civilă delictuală, generată de pretinsa faptă ilicită a pârâţilor care, în calitate de arbitri în dosarul arbitral x/2017 al Curţii de Arbitraj Comercial şi Maritim Constanţa, în şedinţa arbitrală din data de 04.02.2019 desfăşurată la sediul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional, respectiv în Bucureşti, au anulat raportul de expertiză efectuat de reclamant şi au dispus transferarea onorariului către un alt expert.

În materia competenţei teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în dispoziţiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Se constată faptul că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv acţiune în răspundere delictuală, în cauză sunt incidente atât dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ., care reglementează regula generală de competenţă teritorială, cât şi cele ale art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., prin care este stabilită o competenţă teritorială alternativă în sensul că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112 din C. proc. civ., mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

În cauza dedusă judecăţii, instanţele deopotrivă competente să judece cererea reclamantului sunt: fie instanţa de la domiciliul pârâtului (doi dintre pârâţi domiciliază în circumscripţia Judecătoriei Buftea, iar al treilea în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 112 din C. proc. civ.), fie cea în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită ori s-a produs prejudiciul (locul desfăşurării şedinţelor arbitrale aflat în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti).

Or, reclamantul a înţeles să aleagă Judecătoria Constanţa ca instanţă competentă general, material şi teritorial să judece prezenta cauză, exercitându-şi astfel dreptul de opţiune potrivit dispoziţiilor art. 116 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că Judecătoria Constanţa, aleasă de către reclamant, este o instanţă necompetentă teritorial, întrucât nu este nici instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază vreunul dintre pârâţi, nici instanţa în raza căreia a fost săvârşită fapta ilicită.

În atare situaţie, devin incidente dispoziţiile generale în materia stabilirii competenţei teritoriale, reglementate de art. 107 din C. proc. civ., iar instanţa competentă teritorial să judece cauza dedusă judecăţii este instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul.

Fiind vorba despre o normă de competenţă teritorială relativă, de ordine privată, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai de către pârât, în condiţiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., respectiv doar prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Înalta Curte reţine că, în cauză, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa a fost invocată de pârâţi, prin întâmpinare. Pârâtul C. a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, în circumscripţia căreia se află de domiciliul său, instanţă competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată în temeiul art. 107 alin. (1) şi 112 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi putând fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2024.