Refugee status eligibility under Law 189/2000 for ethnic displacement in 1944: sufficiency of witness and archival evidence
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House, thereby upholding the appellate court's decision that favored the claimant. The dispute concerned a contestation of an administrative decision rejecting the claimant's request for benefits under Law No. 189/2000 for the period of February 1, 1944, to March 6, 1945, based on allegations that he had not properly documented his displacement. The material facts established that the claimant, accompanied by his family, had fled from Bessarabia in September 1944 for ethnic reasons to a location in Dâmbovița County, a fact corroborated by witness declarations and an archival extract from the Dorohoi County refugee table. Relying on Article 2 of Government Ordinance No. 127/2002 and Article 1(lit. c) of Law No. 189/2000, the court determined that the claimant qualified as a person displaced or refugee for ethnic reasons, confirming that the lower instance had correctly interpreted the legal requirements for eligibility, and notably noting that the Pension House had subsequently issued a revision decision granting the claimed benefits.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000, art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Refugee status eligibility under Law 189/2000 for ethnic displacement in 1944: sufficiency of witness and archival evidence: Instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada persecuției din motive etnice care a dus la strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, prin declarațiile martorilor A.V. și S.B., astfel că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul A.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, anularea hotărârii nr. 1432 din 11 octombrie 2004 și recunoașterea și acordarea drepturilor prevăzute Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 februarie 1944 - 6 martie 1945.
În motivarea acțiunii a arătat că s-a refugiat, în luna septembrie 1944, din motive etnice, din Basarabia, localitatea Cărăușeni - Legiunea Hotin - U.R.S.S., în localitatea Dragodana, județul Dâmbovița, împreună cu familia sa, formată din părinți și încă 3 frați.
A susținut că a făcut dovada refugiului, în condițiile legii, astfel că în mod greșit pârâta i-a respins cererea.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 287 din 15 decembrie 2004, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a stabilit că reclamantul este beneficiarul drepturilor recunoscute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 februarie 1944 - 6 martie 1945.
Instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada persecuției din motive etnice care a dus la strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, prin declarațiile martorilor A.V. și S.B., astfel că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinței a formulat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, susținând, în esență, că instanța a apreciat eronat situația de fapt și a aplicat greșit legea.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate sau refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
În cauză, din declarațiile autentificate ale martorilor A.V. și Ș.B., precum și din extrasul din Tabloul de refugiați și evacuați din județul Dorohoi, eliberat de Arhivele Statului, rezultă că reclamantul s-a refugiat, împreună cu familia sa, în februarie 1944, din Basarabia, localitatea Cărăușeni, județul Hotin - U.R.S.S., în localitatea Dragodana, județul Dâmbovița.
Prin urmare, reclamantul a făcut dovada refugiului său din motive etnice, astfel că acesta îndeplinește cerințele prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, situație reținută corect de prima instanță.
De altfel, cererea reclamantului a fost soluționată de recurenta-pârâtă, prin decizia de revizuire nr. 1432 din 28 ianuarie 2005, depusă în copie la dosar, în sensul admiterii acesteia și acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 februarie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 octombrie 2004.
În consecință, față de cele ce preced, se constată că recursul este nefondat și se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței civile nr. 287 din 15 decembrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2005.