Inadmissibility of cassation challenging quantum of moral damages as re-evaluation of evidence rather than legal error

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Drumuri şi Poduri Locale Alba S.R.L. obligarea acesteia la plata sumei de 20.356 RON reprezentând daune materiale; obligarea pârâtei la plata sumei de 60.000 euro (sau echivalentul în RON la cursul BNR) reprezentând daune morale; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamant în prezentul proces.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Alba:

Prin sentinţa civilă nr. 749/15.04.2022, Tribunalul Alba a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Drumuri şi Poduri Alba S.A. şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2532 de euro sau echivalentul în RON la data efectuării plăţii şi a sumei de 38 de RON cu titlu de daune materiale.

A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 4 000 de euro cu titlu de daune morale.

A respins în rest ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 5559 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată aferente pretenţiilor admise.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia:

Prin decizia civilă nr. 889 din 29 martie 2023 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia I civilă, s-a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 749/2022 pronunţate de Tribunalul Alba – secţia I civilă în dosar nr. x/2020, precum şi apelul declarat de pârâta Drumuri şi Poduri Alba S.A. împotriva aceleiaşi hotărâri judecătoreşti, cheltuielile de judecată fiind compensate.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 889 din 29 martie 2023 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia I civilă a declarat recurs pârâta societatea Drumuri şi Poduri Alba S.A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi reţinerea spre rejudecare a cauzei în ce priveşte cuantumul daunelor morale, în sensul exonerării pârâtei de la plata sumei de 4000 euro.

În cadrul memoriului de recurs, recurenta pârâtă a prezentat istoricul cauzei şi a arătat că hotărârea a fost dată cu interpretarea greşită a situaţiei reale şi cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material. Recurenta pârâtă a arătat că stabilirea daunelor morale s-a făcut doar în baza unei declaraţii a martorului B., fără alte acte care să dovedească situaţia de fapt, gravitatea faptei şi suferinţa provocată reclamantului.

Recurenta pârâtă a arătat că aplicarea normelor de drept material privind întinderea daunelor acordate este greşită, suma acordată fiind exagerat de mare în raport cu gravitatea faptei şi consecinţele avute în viaţa socială şi profesională a reclamantului. Recurenta pârâtă a susţinut că în cauză nu există documente care să probeze suferinţa reclamantului sau pierderile din punct de vedere profesional. Recurenta a considerat că, în lipsa unor documente care să probeze suferinţele, acestea nu au fost dovedite iar instanţele au estimat greşit întinderea pagubelor materiale.

Recurenta pârâtă a arătat că a primit din partea apărătorului reclamantului o adresă prin care s-a solicitat achitarea sumelor acordate în cauză prin hotărârile judecătoreşti pronunţate, iar pârâta a achitat în contul transmis suma de 38.002,85 RON, astfel cum rezultă din înscrisurile ataşate cererii de recurs.

Recurenta pârâtă a indicat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.

Intimatul-reclamant a depus concluzii scrise prin care a invocat, în principal, excepţia inadmisibilităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 din C. proc. civ. coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 13 februarie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În condiţiile art. 499 teza finală din C. proc. civ., analizând excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2)din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită desfiinţarea unei hotărâri, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege. De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, menţiunea privind motivarea recursului este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Aceeaşi sancţiune rezultă şi din cuprinsul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., pentru situaţia în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt cazuri de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.

Criticile de netemeinicie sau simplele nemulţumiri ale părţii faţă de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare nu constituie motive de recurs şi nu sunt suficiente pentru casarea hotărârii, iar instanţa de recurs nu poate să facă o verificare de ansamblu a acesteia întrucât, pe de o parte, recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 din C. proc. civ. iar, pe de altă parte, verificările care pot fi efectuate de instanţa de recurs sunt limitate la criticile de nelegalitate invocate în concret de parte.

Aplicând aceste consideraţii cu caracter teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a susţinut incidenţa art. 488 din C. proc. civ., însă invocarea acestor dispoziţii este una formală, în condiţiile în care partea nu a dezvoltat critici concrete de nelegalitate, apte a fi încadrate în motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Astfel, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică expunerea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor formulate, nesubsumate vreunui caz de casare din cele reglementate de art. 488 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că probele administrate în vederea stabilirii cuantumului daunelor morale (certificatul medico-legal, chitanţa de eliberare a acestuia şi declaraţia martorului B.) nu au fost suficiente pentru obligarea pârâtei la plata sumei de 4000 euro, iar, pe de altă parte, cuantumul acordat este exagerat, instanţele de fond reţinând greşit suferinţele reclamantului, în lipsa altor documente probatorii.

Instanţa de recurs observă că o atare motivare a recursului nu îndeplineşte rigorile impuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci aduce în discuţie modalitatea de interpretare a probatoriilor administrate, precum şi aspecte subsumate situaţiei de fapt, aspecte care nu pot forma obiect de analiză în coordonatele recursului, ele fiind incompatibile cu limitele imperativ stabilite de lege pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare.

Astfel, Înalta Curte reţine că nu pot fi primite nici criticile care privesc nemulţumirea recurentei-pârâte cu privire la modul de evaluare a probatoriului administrat în cauză, întrucât aspectele invocate în acest sens nu sunt chestiuni ce reclamă un control de legalitate al hotărârii atacate ci tind la reaprecierea probelor şi la schimbarea situaţiei de fapt reţinute, împrejurare ce contravine dispoziţiilor art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., din cuprinsul cărora rezultă că recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile şi nu netemeinicia acesteia.

Înalta Curte mai constată că simpla afirmare a împrejurării că hotărârea instanţei de apel este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, nu cuprinde prin ea însăşi concluzia nelegalităţii hotărârii, deoarece nelegalitatea la care se referă art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. trebuie să fie legată de legea aplicabilă iar nu de chestiuni de fapt, de apreciere a probelor administrate în cauză. Astfel, este necesar ca recurentul să demonstreze modul în care instanţa de apel a încălcat normele de drept material şi să arate care ar fi interpretarea corectă a acestora în raport de circumstanţele cauzei şi să explice, totodată, modul în care, în aprecierea sa, aceste reguli trebuie aplicate în cauza dedusă judecăţii.

Cum în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc astfel de critici, recurenta fiind nemulţumită doar de concluziile la care a ajuns instanţa cu privire la existenţa şi întinderea prejudiciului, Înalta Curte constată că nu poate proceda la o încadrare a susţinerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ.. Astfel, în cadrul examenului de proporţionalitate între suferinţele morale ale reclamantului şi cuantumul daunelor acordate pentru repararea acestui tip de prejudiciu, instanţa de apel s-a raportat la circumstanţele cauzei, dispunând de o marjă de apreciere în această analiză, fiind vorba, aşadar, de o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice.

În contextul expus, devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din C. proc. civ., precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă societatea Drumuri şi Poduri locale Alba S.R.L. împotriva deciziei nr. 889 din 29 martie 2023 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia I civilă.

Faţă de soluţia pronunţată, reţinând culpa procesuală a recurentei-pârâte, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o obliga la plata sumei de 2.000 RON către intimatul-reclamant A., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat, achitarea acestui onorariu fiind dovedit prin înscrisul justificativ aflat la dosarul cauzei, f. x.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. Drumuri şi Poduri locale Alba S.R.L. împotriva deciziei nr. 889 din 29 martie 2023 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

Obligă recurenta-pârâtă S.C. Drumuri şi Poduri locale Alba S.R.L. la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2024.