Appeal annulled for failure to state cassation grounds; revision rejection for late filing stands.

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de revizuire.

Prin decizia civilă nr. 911/28.09.2020 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca nefondat apelul declarat de petenţii A., B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 881 din data de 27.08.2019 pronunţate de Judecătoria Tîrgu Neamţ în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele – pârâte Comisia Judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia Locală Pipirig pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ la data de 19.01.2022, sub nr. x/2022, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., petenţii B., A. şi C. au formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 911 din 28.09.2020 pronunţată de Tribunalul Neamţ, solicitând anularea, în parte, a art. 1 din Hotărârii Comisiei Judeţene Neamţ nr. 11564/29.11.2018, cu trimitere la poziţia nr. 19 din anexa la hotărârea nr. 72 din 04.04.2017 a Comisiei Comunale de Fond Funciar Pipirig.

Prin decizia civilă nr. 1004/20.09.2022 a fost declinată în favoarea Curţii de Apel Bacău competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 911 din data de 28.09.2020 pronunţate de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 118 din 10 februarie 2023 a Curţii de Apel Bacău – secţia I civilă, s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 911 din 28.09.2020 pronunţată de Tribunalul Neamţ – secţia I civilă în dosarul nr. x/2019 formulată de revizuenţii A., B., C..

2. Calea de atac declarată în cauză.

Împotriva deciziei nr. 118 din 10 februarie 2023 a Curţii de Apel Bacău – secţia I civilă au declarat recurs revizuenţii A., C. şi B., invocând incidenţa dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., exprimându-şi nemulţumirea cu privire la modul de soluţionare a cauzei şi arătând că solicită admiterea cererii de revizuire şi anularea, în parte, a art. 1 din Hotărârea nr. 11564 din 29 noiembrie 2018 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate private asupra terenurilor Neamţ, cu trimitere la pozitia nr. 5 din anexa la Hotarârea nr. 72 din 4 aprilie 2017 a Comisiei comunale de fond funciar Pipirig, astfel cum a procedat Tribunalul Neamt în 22 de dosare similare.

3. Apărări formulate.

Intimata Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Neamţ a depus întâmpinare; intimata Comisia pentru aplicarea legilor fondului funciar Pipirig a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu revizuirea hotărârii date în apel.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de nulitate, invocate din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită numai pentru motive de nelegalitate şi în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, menţiunea privind motivarea recursului este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiaşi articol dispune "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Cererea de recurs trebuie astfel să conţină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de recurs neputând examina decât susţinerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate vizând hotărârea atacată, care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din actul normativ menţionat, normă de ordine publică.

De asemenea, din interpretarea prevederilor legale enunţate rezultă că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată, nefiind suficientă menţiunea potrivit căreia hotărârea recurată este netemeinică sau nelegală.

În cauza pendinte, se constată că, în cererea de recurs, nu se indică niciun motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi nici argumente care să permită încadrarea aspectelor invocate în aceste motive de recurs. Cererea de recurs se rezumă la expunerea nemulţumirii revizuenţilor cu privire la modul de soluţionare a cauzei, comparativ cu alte dosare cu obiecte similar, iar prin dezvoltarea motivelor de recurs, recurenţii nu s-au raportat la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată situaţie în care instanţa învestită cu judecarea recursului nu poate exercita un control judiciar efectiv asupra soluţiei concrete pronunţate, cu privire la tardivitatea cererii de revizuire.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei în raport de soluţia concretă pronunţată şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, întrucât nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de judecată, care a respins cererea de revizuire ca tardiv formulată în aplicarea art. 511 alin. (1) pct. 8 cu art. 185 din C. proc. civ., şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenţii au nesocotit natura căii de atac a recursului.

În consecinţă, întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar cererea de recurs nu conţine nicio critică cu privire la soluţia pronunţată prin decizia atacată, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.

Reţinând că recurenţii nu au prezentat niciun argument vizând soluţia de atacată care să poate fi încadrat în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condiţiile art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-revizuenţi A., C. şi B. împotriva deciziei nr. 118 din 10 februarie 2023 a Curţii de Apel Bacău – secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatele Comisia pentru aplicarea legilor fondului funciar Pipirig şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2024.