Territorial competence for foreign divorce decree recognition determined by defendant's domicile under Romanian Civil Procedure Code Art. 1099

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă la 14 martie 2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., recunoaşterea pe teritoriul României a deciziei finale din 17.11.2020, pronunţate de Tribunalul pentru Violenţă împotriva Femeii nr. 1 din Oviedo în dosarul nr. x/2020, prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 610/15.05.2023, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, având în vedere prevederile art. 1099 alin. (2) din C. proc. civ. şi faptul că, din înscrisurile depuse la dosar, nu reiese că pârâtul refuză recunoaşterea hotărârii străine.

Prin sentinţa civilă nr. 961/25.09.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Suceava, reţinând prevederile art. 1099 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi faptul că domiciliul pârâtului se află în raza de competenţă teritorială a Tribunalului Suceava.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a III civilă a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Tribunalul Suceava, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei îl reprezintă cererea de recunoaştere pe teritoriul României a deciziei finale din 17.11.2020, pronunţate de către Tribunalul pentru Violenţă împotriva Femeii nr. 1 din Oviedo în dosarul nr. x/2020, prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre A. şi B., copiii rezultaţi din căsătorie au fost încredinţaţi mamei, spre creştere şi educare, iar tatălui i s-a acordat program de vizită, fiind obligat, în acelaşi timp, să plătească o pensie de întreţinere de 100 euro lunar, pentru fiecare minor.

Conform art. 21 alin. (1) şi alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti: "Hotărârile pronunţate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură. Fără a aduce atingere secţiunii 4, orice parte interesată poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute de secţiunea 2, pronunţarea unei hotărâri de recunoaştere sau de refuz al recunoaşterii hotărârii. Competenţa teritorială a instanţei indicată în lista comunicată Comisiei de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 68 este stabilită de legislaţia statului membru în care se depune cererea de recunoaştere sau de refuz al recunoaşterii".

În ceea ce priveşte procedura internă privind recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine, aceasta este reglementată prin dispoziţiile art. 1095-1102 din C. proc. civ., în acest demers judiciar având calitate procesuală activă partea care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitate procesuală pasivă partea în contradictoriu cu care a fost pronunţată hotărârea a cărei recunoaştere se solicită, scopul acestei proceduri fiind, conform art. 1096 alin. (1) din C. proc. civ., ca hotărârea străină să beneficieze de autoritate de lucru judecat.

Referitor la instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze o astfel de cauză, art. 1099 din C. proc. civ. prevede următoarele: "(1) Cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de către tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine. (2) În cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti (...)".

Se constată că, în ceea ce priveşte cererea de recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine, competenţa teritorială a instanţei se determină, ca regulă, în raport cu domiciliul sau sediul celui refuză recunoaşterea, urmând ca, în ipoteza de excepţie privind imposibilitatea de determinare a acestei instanţe, competenţa teritorială să aparţină Tribunalului Bucureşti. Se observă, totodată, că textul de lege nu prevede în mod explicit persoana împotriva căreia se îndreaptă cererea de recunoaştere a hotărârii străine, aceasta urmând a fi determinată de către instanţă, prin raportare la situaţia concretă dedusă judecăţii, ţinând cont de cadrul procesual stabilit de către reclamant.

În cauză, partea care refuză, prin ipoteză, recunoaşterea deciziei finale din 17.11.2020, pronunţate de către Tribunalul pentru Violenţă împotriva Femeii nr. 1 din Oviedo în dosarul nr. x/2020, este cealaltă persoană care a figurat ca parte în cadrul acţiunii de divorţ soluţionate prin pronunţarea hotărârii străine, respectiv pârâtul B.. În acest sens, se constată că reclamanta a precizat cadrul procesual pasiv, indicând, în calitate de pârât, pe fostul său soţ, domiciliat în judeţul Suceava, localitate ce se află în raza de competenţă teritorială a Tribunalului Suceava.

Ca atare, prin raportare la situaţia concretă dedusă judecăţii, precum şi la înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte reţine că, în prezenta cauză, este posibilă stabilirea instanţei competente teritorial, în conformitate cu dispoziţiile art. 1099 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că nu poate fi atrasă competenţa Tribunalului Bucureşti, aceasta fiind doar una subsidiară, stabilită strict pentru situaţia în care este imposibilă stabilirea instanţei în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2024.