Cassation nullity for failure to articulate specific illegality grounds: reiteration of factual and evidentiary disputes in tax damage recovery action.

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 18 iulie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi, pentru ANAF, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A., în temeiul art. 192 C. proc. civ. coroborat cu art. 1357-1359 C. civ., obligarea acestuia la achitarea sumei de 770,976 RON, reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat prin activitatea infracţională desfăşurată în perioada anului 2011, a obligaţiilor fiscale accesorii, precum şi a cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, la data de 18 iulie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta Administraţia Finanţelor Publice Călăraşi a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând obligarea acestora la achitarea sumei de 1.418.965 RON, reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat prin activitatea infracţională desfăşurată în perioada anului 2011, a obligaţiilor fiscale accesorii, precum şi a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

La data de 24 iulie 2019, pe rolul Tribunalului Gorj, a fost înregistrată, sub nr. x/2019, cererea prin care reclamanta Administraţia Finanţelor Publice Călăraşi a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând obligarea pârâţilor la achitarea sumei de 1.418.965 RON, reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat prin activitatea infracţională desfăşurată în perioada anului 2011, a obligaţiilor fiscale accesorii, precum şi a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

Prin încheierea din data de 31 octombrie 2019 a Tribunalului Gorj, dosarul nr. x/2019 a fost înaintat în vederea ataşării la dosarul nr. x/2019, cu termen de judecată la data de 14 noiembrie 2019.

Tribunalul Gorj, secţia I civilă, prin încheierea din data de 14 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 139 alin. (1) C. proc. civ., a admis excepţia conexităţii, invocată de pârâţii C. şi B. şi a dispus conexarea cauzei la cea înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia I civilă; a trimis dosarul nr. x/2019, la dosarul nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului Dolj, secţia I civilă.

La data de 24 iulie 2019, pe rolul Tribunalului Dolj, s-a înregistrat sub nr. x/2019, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi, în contradictoriu cu pârâtul A., având ca obiect pretenţii.

Prin încheierea de şedinţă din data de 3 decembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, instanţa, constatând că este îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, a admis excepţia litispendenţei, invocată de pârât prin întâmpinare, şi a dispus, potrivit art. 138 alin. (3) C. proc. civ. înaintarea dosarului primei instanţe investite, respectiv cea pe rolul căreia a fost înregistrat dosarul nr. x/2019.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 64 din data de 27 ianuarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a respins excepţia autorităţii de lucru judecat; a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată; a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată (rezultată în urma conexării dosarelor nr. x/2019 al Tribunalului Dolj, nr. 5205/63/2019 al Tribunalului Dolj, nr. 2102/95/2019 al Tribunalului Gorj, conexat cu dosarul nr. x/2019 la dosarul nr. x/2019) formulată de reclamanta A.J.F.P. Călăraşi pentru A.N.A.F., în contradictoriu cu pârâţii A., C. şi B..

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 200 din data de 24 mai 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi împotriva sentinţei nr. 64 din data de 27 ianuarie 2023, pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi A., C. şi B..

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Împotriva deciziei civile nr. 200 din data de 24 mai 2023, pronunţate în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a declarat recurs reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 11 septembrie 2023, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu spre soluţionare completului nr. 2.

II.2. Motivele de recurs

Invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

Astfel, în esenţă, arătând care au fost criticile pe care le-a formulat prin cererea de apel, a susţinut că instanţa nu a le-a combătut în niciun fel, nefăcând altceva decât să reia, în motivarea soluţiei pronunţate, aceste critici.

A subliniat că intimaţii-pârâţi nu au înregistrat vânzările în evidenţa contabilă, tocmai pentru a se sustrage de la plata impozitelor aferente vânzării mărfii pe teritoriul naţional, prejudiciind astfel bugetul de stat.

În ceea ce priveşte cele reţinute de către instanţa de apel în sensul că aspectele pe care le-a prezentat reprezintă o simplă supoziţie, întrucât nu există nicio probă care să vină în sprijinul său, a solicitat a se avea în vedere faptul că a comunicat expertului contabil înscrisuri care atestă faptul că mărfurile respective chiar au intrat pe teritoriul României cu destinaţia D. S.R.L.

A arătat că a comunicat expertului contabil înscrisuri emise de autorităţile fiscale în a căror circumscripţie teritorială îşi au sediul societăţile furnizoare, respectiv din Bulgaria şi din Cipru, înscrisuri din care rezultă fără echivoc că intimaţii-pârâţi au efectuat acte de comerţ şi, totodată, livrări pe teritoriul României, însă aceştia au refuzat să declare respectivele tranzacţii.

În ceea ce priveşte motivarea instanţei de apel potrivit căreia este decăzută din termenul de a formula obiecţiuni împotriva raportului de expertiză contabilă, motivat de faptul că nu ar fi uzat de acest drept în termenul legal, a solicitat să se constate că, la momentul formulării apelului, nu a adus critici cu privire la concluziile expertului contabil tocmai pentru că, nici până la această dată, raportul nu i-a fost comunicat.

De altfel, în apel a invocat încălcarea de către instanţa de fond a principiului contradictorialităţii, tocmai ca urmare a necomunicării raportului de expertiză contabilă.

Cu referire la acest aspect, a menţionat că, prin decizia civilă nr. 3982/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că instanţa de fond avea obligaţia de a-i comunica raportul de expertiză contabilă, comunicarea acestuia doar uneia dintre părţi încălcând principiul contradictorialităţii.

A arătat că acest principiu presupune faptul că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor, că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii.

Totodată, a subliniat că, pentru ca acest principiu să fie respectat, nu este necesar ca partea să se fi exprimat efectiv, ci este suficient ca ea să fi fost în măsură să o facă, iar, potrivit art. 22 C. proc. civ., instanţa este în drept să pună întrebări părţilor sau să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau în întâmpinare, putând ordona dovezile pe care le va găsi de cuviinţă, chiar dacă părţile se împotrivesc; de asemenea, instanţa este datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul şi pentru a preveni orice greşeală în cunoaşterea faptelor, dând părţilor ajutor activ în ocrotirea drepturilor şi intereselor lor, precum şi, nu în ultimul rând, poate să invoce din oficiu încălcarea normelor imperative pentru a se respecta contradictorialitatea şi dreptul la apărare.

În opinia recurentei-reclamante, neprocedând în această modalitate, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, cu încălcarea principiului contradictorialităţii.

Ca atare, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, rejudecându-se cauza în fond, să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

II.3. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi nu au formulat întâmpinări.

II.4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 3 noiembrie 2023, în temeiul art. 4711 alin. (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, la data de 16 ianuarie 2024, când Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi, în subsidiar asupra recursului, în măsura în care se va trece peste excepţia menţionată.

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În condiţiile art. 248 alin. (1) şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, deşi recurenta-reclamantă a susţinut incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocarea acestui motiv de casare este doar formală, întrucât, în realitate, partea nu a adus decizie atacate critici de nelegalitate.

Pentru a genera o analiză din perspectiva motivului de recurs invocat, recurenta-reclamantă trebuia să indice care sunt normele de drept material pe care instanţa de apel le-a interpretat şi/sau le-a aplicat greşit, precum şi în ce constă eroarea săvârşită de către aceasta, or, recurenta-reclamantă nu a procedat în această modalitate.

Astfel, printr-o primă critică a arătat că instanţa nu a combătut în niciun fel susţinerile pe care le-a formulat prin cererea de apel, afirmaţie care pare a susţine o neanalizare a motivelor de apel formulate, însă, în dezvoltarea acesteia, recurenta-reclamantă nu a făcut altceva decât să reia aspecte ce ţin de situaţia de fapt a speţei şi de valoarea probelor propuse în cauză, care, în opinia sa fac dovada că bunurile au fost introduse pe teritoriul statului român şi au fost valorificate de către intimaţii-pârâţi direct către beneficiarii finali, fără a se mai înregistra respectivele vânzări în evidenţa contabilă a societăţii D. S.R.L.

Or, o atare manieră de motivare a recursului nu îndeplineşte rigorile impuse de art. 488 alin. (1) Cod procedură, susţinerile recurentei-reclamante nefiind apte de încadrare nici în motivul de casare invocat şi nici în vreuna dintre celelalte ipoteze la care se referă aceste dispoziţii legale, nereprezentând critici de nelegalitate a hotărârii recurate, ci de netemeinicie a acesteia.

Instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea acestora.

Cu alte cuvinte, critica recurentei-reclamante ce vizează stabilirea situaţiei de fapt în urma probelor administrate, nu se converteşte în niciun motiv de nelegalitate, deoarece stabilirea situaţiei de fapt este atributul instanţelor de fond din perspectiva caracterului devolutiv.

Nu pot fi supuse analizei în recurs nici criticile prin care recurenta îşi exprimă nemulţumirea faţă de concluziile instanţei de apel în sensul că este decăzută din termenul de a formula obiecţiuni împotriva raportului de expertiză. În acest sens, Înalta Curte constată, sub un prim aspect, că recurenta reia susţinerile făcute în apel cu privire la faptul că instanţa de fond nu i-a comunicat raportul de expertiză, or acestea au fost analizate de instanţa de apel, găsindu-şi, deci, rezolvarea jurisdicţională în cuprinsul deciziei atacate, astfel că nu pot fi readuse în discuţie în recurs câtă vreme nu este criticat însuşi raţionamentul prin care instanţa devolutivă le-a apreciat ca fiind neîntemeiate. Pe de altă parte, se constată că recurenta formulează şi critici noi, prin care invocă încălcarea de către instanţa de fond a principiului contradictorialităţii, or, câtă vreme acestea sunt formulate pentru prima dată în recurs, deci omisso medio, nu pot fi avute în vedere în soluţionarea recursului.

Aceasta pentru că, obiectul recursului este decizia pronunţată de către instanţa de apel, ceea ce înseamnă că, prin motivele de recurs pot fi formulate doar critici cu privire la dezlegările date prin această hotărâre şi cu privire la judecata ce a avut loc în faţa instanţei de apel, neputând fi deduse judecăţii şi aspecte care vizează hotărârea primei instanţe. A considera altfel înseamnă a ignora prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

Dintr-o altă perspectivă, Înalta Curte notează că pot forma obiect al cercetării judecătoreşti în recurs doar criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate, aceste limite ale judecăţii în recurs rezultând din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, şi din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, care potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Prin urmare, calea de atac a recursului este mijlocul procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate sub aspectul legalităţii acesteia, ceea ce înseamnă că o atare analiză nu se poate realiza în lipsa dezvoltării unor critici de nelegalitate susceptibile de încadrare în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., şi care să se raporteze strict la considerentele deciziei atacate şi la soluţia adoptată prin aceasta.

Aşa fiind, susţinerile recurentei-reclamante, care nu reprezintă critici de nelegalitate, nu pot forma obiect de analiză în coordonatele recursului pendinte, ele fiind incompatibile cu limitele imperativ stabilite pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare.

Ca atare, cum criticile formulate de recurenta-reclamantă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi la art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ. teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza pe fond a criticilor formulate prin cererea de recurs.

Totodată, faţă de cele anterior arătate, Înalta Curte reţine că partea care a pierdut procesul este recurenta-reclamantă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi, astfel că, în aplicarea prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., o va obliga pe aceasta la plata către intimata- pârâtă C. a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 5.000 RON, (dovedite prin înscrisurile aflate la dosarul de recurs), cuantum apreciat a fi justificat în raport de complexitatea cauzei şi de activitatea desfăşurată de avocatul intimatei-pârâte (cu împuternicire avocaţială aflată la dosarul de recurs).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi împotriva deciziei civile nr. 200 din data de 24 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 5.000 RON, către intimata-pârâtă C..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2024.