Appeal annulled for rearguing facts instead of legal grounds; reduced defamation damages upheld with costs.

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la 14 februarie 2022, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 500.000 RON, cu titlu de daune morale, la încetarea afirmaţiilor denigratoare şi la publicarea hotărârii de condamnare în presa locală.

Prin sentinţa civilă nr. 28 din 24 mai 2022, Tribunalul Mehedinţi a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale, a respins în rest acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.070 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile, a formulat apel pârâta.

Prin decizia civilă nr. 43 din 1 februarie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale, a menţinut restul sentinţei, a obligat intimata-reclamantă la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 3.050 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii civile, la 15 martie 2023, a declarat recurs pârâta, indicând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ. şi susţinând că instanţa de apel nu i-a analizat toate apărările şi a interpretat greşit normele care reglementează răspunderea civilă delictuală, respectiv dispoziţiile art. 1349, art. 1357, art. 1391 din C. civ., raportate la cele ale art. 8 şi art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

La 27 iulie 2023, intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimata-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte o va admite şi va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că părţile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situaţiei de fapt.

Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanţele de fond, în timp ce instanţa de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanţa de apel, normele de drept procesual şi/sau de drept material situaţiei de fapt deja stabilite.

Scopul recursului transcede interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii materiale şi/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele şi le poate aprecia (în primă instanţă) sau, după caz, reaprecia şi completa (în apel).

În acest context, nu se poate pretinde instanţei de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanţă de fond, în mod vădit contrar rolului şi funcţiilor căii extraordinare de atac a recursului.

În cauză, deşi în memoriul de recurs s-au indicat motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., se constată, totuşi, că acestea a fost invocate doar în mod formal, astfel cum corect a învederat intimata-reclamantă prin întâmpinare, din moment ce recurenta-pârâtă nu a dezvoltat argumente prin care să demonstreze că decizia civilă recurată nu ar fi motivată corespunzător sau că ar fi pronunţată în urma interpretării şi/sau aplicării greşite a prevederilor art. 1349 şi urm. din C. civ. şi ale art. 8 şi art. 10 din C.E.D.O.

Dimpotrivă, argumentele invocate prin memoriul de recurs privesc exclusiv temeinicia deciziei recurate, iar nu nelegalitatea sa, din moment ce recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel ar fi interpretat în mod greşit mijloacele de probă administrate în cauză. Mai mult, recurenta-pârâtă a procedat la reiterarea criticilor invocate prin cererea de apel şi a apărărilor formulate în primă instanţă, fără a dezvolta critici concrete de nelegalitate, respectiv fără a prezenta argumente pentru care consideră că decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau care sunt motivele contradictorii sau străine de natura cauzei, precum şi argumente pentru care consideră că instanţa de apel a interpretat sau a aplicat în mod greşit normele de drept material incidente în cauză.

Deşi recurenta-pârâtă se raportează la anumite texte din C. civ. sau din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, totuşi nu expune argumente punctuale de nelegalitate, ci le formulează generic şi în mod formal, urmărind, în realitate, schimbarea situaţiei de fapt stabilite definitiv de către instanţa de apel. În acest sens, recurenta-pârâtă, reinterpretând materialul probatoriu administrat, susţine că nu sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii sale civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi vinovăţia, fiind evident că toate aceste argumente aduc în discuţie temeinicia deciziei recurate, iar nu legalitatea sa.

Indicarea formală a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ. nu poate avea nicio relevanţă, în condiţiile în care recurenta-pârâtă invocă doar critici prin care urmăreşte, în realitate, ca instanţa de recurs să reanalizeze mijloacele de probă administrate şi să reevalueze situaţia de fapt stabilită de către instanţa de apel.

Din moment ce niciuna dintre criticile invocate de recurenta-pârâtă nu poate fi încadrată în vreunul dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum în mod corect a susţinut intimata-reclamantă prin întâmpinare.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii, invocată de către intimata-reclamantă prin întâmpinare, şi va anula recursul.

Totodată, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 451-453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă, fiind partea care a pierdut procesul, să plătească intimatei-reclamante suma de 3.800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, sub forma onorariului de avocat, dovedite a fi efectuate în recurs prin documentele justificative depuse la dosar, reţinând, totodată, caracterul real, necesar şi rezonabil al acestor cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimata-reclamantă.

Anulează recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 43 din 1 februarie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 3.800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2024.