Moral damages claim in custodial setting: cassation annulled for failure to articulate specific legal grounds under Art. 488 CPC

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă la 22 februarie 2022, astfel cum a fost precizată, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Penitenciarul Oradea la plata sumei de 500.000 RON, cu titlu de daune morale.

Prin sentinţa civilă nr. 132/C din 14 iunie 2022, Tribunalul Bihor, secţia I civilă a respins cererea de chemare în judecată şi a dispus ca onorariul avocatului desemnat pentru a asigura reprezentarea reclamantului, în sumă de 1.567 RON, să fie suportat din fondurile Ministerului de Justiţie.

Prin încheierea din 12 decembrie 2022, Tribunalul Bihor, secţia I civilă a respins cererea reclamantului având ca obiect îndreptarea erorilor materiale.

Împotriva sentinţei civile nr. 132/C din 14 iunie 2022, precum şi a încheierii de şedinţă din 12 decembrie 2022, a formulat apel reclamantul.

Prin decizia civilă nr. 430A din 29 martie 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia tardivităţii şi a respins, ca tardiv, apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 132/C din 14 iunie 2022, a respins, ca nefondat, apelul formulat împotriva încheierii de şedinţă din 12 decembrie 2022.

Împotriva acestei decizii civile, la 28 aprilie 2024, a declarat recurs reclamantul, prin care a susţinut că decizia instanţei de apel este nulă şi nelegală, fiind dată cu încălcarea regulilor de procedură şi a normelor de drept material.

La 12 iulie 2023, intimatul-pârât a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite şi va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Din această perspectivă, motivarea recursului presupune invocarea şi argumentarea unor critici de nelegalitate care, pe de o parte, trebuie să privească soluţia pronunţată de către instanţa de apel, iar, pe de altă parte, trebuie să se circumscrie motivelor prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

În prezenta cauză, se constată că memoriul de recurs nu respectă aceste exigenţe legale, întrucât recurentul-reclamant, deşi enumeră anumite articole din C. proc. civ., totuşi nu formulează nicio critică care să privească soluţia instanţei de apel şi/sau raţionamentul juridic ce a stat la baza pronunţării acesteia, astfel cum în mod corect a învederat intimatul-pârât prin întâmpinare.

Recurentul-reclamant nu invocă nicio critică punctuală privind decizia civilă recurată, prin care s-a respins, ca tardiv, apelul împotriva sentinţei civile nr. 132/C/14.06.2022 şi, totodată, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 12 decembrie 2022, rezumându-se a susţine generic nulitatea şi nelegalitate deciziei recurate, fără însă a indica în ce constau pretinsele nelegalităţi invocate. O atare atitudine procesuală ignoră faptul că, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, nu pot fi invocate orice fel de nemulţumiri, ci doar acelea care privesc decizia recurată şi care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 1-8.

Simpla expunere a unor texte de lege, fără a se arăta argumentele care justifică incidenţa acestora în cauză, nu poate conduce la concluzia că recursul este motivat, în conformitate cu exigenţelor legale. În absenţa unor argumente care să reflecte critici privitoare la decizia recurată, instanţa de recurs nu poate decela aspectele de nelegalitate pe care partea urmăreşte a le invoca şi dacă acestea se circumscriu motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., context în care intervine sancţiunea nulităţii recursului, potrivit dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii, invocată de către intimatul-pârât prin întâmpinare, şi va anula recursul.

În temeiul art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008, cheltuielile procesuale avansate de Stat, constând în ajutorul public judiciar acordat prin încheierea din 23 noiembrie 2023, sub forma scutirii recurentului-reclamant de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 4.402,5 RON, vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimatul-pârât Penitenciarul Oradea prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 430A din 29 martie 2023 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

În temeiul art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008, cheltuielile procesuale avansate de către Stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2024.