Omission of Public Prosecutor's appeal in appellate ruling constitutes procedural nullity requiring remand

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024

Deliberând asupra recursurilor civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 22 februarie 2019, astfel cum a fost completată prin cererea adiţională depusă la 4 iunie 2019, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâţilor Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi Ministerul Sănătăţii la plata sumei de 37.000 RON, cu titlu de despăgubiri materiale, precum şi obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata sumei de 1.000.000 RON, cu titlu de daune morale, cu dobânda legală aferentă, calculată începând cu data pronunţării hotărârii şi până la plata efectivă.

2. Hotărârea pronunţată de către prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 2107 din 30 decembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, a admis în parte acţiunea, astfel cum a fost completată, a obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, la plata către reclamantă a sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale, precum şi a sumei de 5.000 RON, cu titlu de despăgubiri materiale, a obligat pârâtul Ministerul Sănătăţii la plata către reclamantă a sumei de 5.000 RON, cu titlul de despăgubiri materiale,.

3. Hotărârea pronunţată de către instanţa de apel

Împotriva acestei sentinţe civile, au declarat apel reclamanta, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, precum şi Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie.

Prin decizia civilă nr. 1904/A din 12 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de către pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, a admis apelul formulat de către reclamantă şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, la plata către reclamantă a sumei de 32.000 RON, reprezentând despăgubiri materiale, şi a sumei de 100.000 RON, cu titlu de daune morale, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

4. Recursurile declarate în cauză

Împotriva acestei decizii, la 6 februarie 2023, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie şi pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, solicitând casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de apel.

Recurentul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie a invocat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii, din moment ce nu s-a pronunţat asupra apelului pe care l-a formulat în cauză.

Recurentul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel a interpretat şi a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 276 alin. (5) şi ale art. 539-540 din C. proc. pen. (atunci când a menţinut soluţia primei instanţe de respingere a excepţiei inadmisibilităţii cererii), prevederile art. 36 din C. proc. civ. şi ale art. 223-224 din C. civ. (atunci când a menţinut soluţia primei instanţe de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive), dispoziţiile art. 276 alin. (5) din C. proc. pen. (atunci când a dispus obligarea la plata sumei de 32.000 RON, reprezentând despăgubiri materiale), precum şi prevederile art. 6 din C.E.D.O. (atunci când a dispus obligarea la plata sumei de 100.000 RON)

5. Apărările efectuate în cauză

La 31 mai 2024, intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursurile civile de faţă, Înalta Curte le va admite, va casa în tot decizia recurată şi va trimite cauza, spre rejudecarea tuturor apelurilor, la aceeaşi curte de apel, pentru următoarele considerente de drept:

În cauză, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie, care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., precum şi pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, care a invocat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Având a analiza cu prioritate motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiat.

În acord cu susţinerile recurentului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie, se reţine că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, din moment ce a omis a soluţiona unul dintre apelurile cu care a fost învestită, împrejurare ce rezultă, cu evidenţă, atât din dispozitivul, cât şi din considerentele deciziei civile recurate. În acest sens, se constată că, deşi împotriva sentinţei civile nr. 2107 din 30 decembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au declarat apel reclamanta, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, precum şi Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie, totuşi, prin decizia civilă nr. 1904/A din 12 decembrie 2022, instanţa de apel a soluţionat doar apelurile formulate de către reclamantă şi de către pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, omiţând a se pronunţa şi asupra apelului declarat de către Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie.

Omisiunea instanţei de apel de a soluţiona unul dintre apelurile cu care a fost învestită conduce la încălcarea mai multor principii fundamentale ale procesului civil, respectiv a celor prevăzute de C. proc. civ. la art. 6 (dreptul la un proces echitabil), art. 13 (dreptul la apărare), art. 22 alin. (6) (obligaţia judecătorului de se pronunţa asupra a tot ceea ce s-a cerut). În acest context, decizia recurată este lovită de nulitate, în sensul dispoziţiilor art. 174 din C. proc. civ., iar vătămarea procesuală pricinuită Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea deciziei recurate, în conformitate cu dispoziţiile art. 175 alin. (1) din C. proc. civ.

Reţinând incidenţa în cauză a motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în considerarea celor expuse anterior, Înalta Curte constată că recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie este fondat, astfel că se impune trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de apel, pentru ca aceasta să analizeze motivele de apel invocate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi să se pronunţe asupra apelului declarat de către această parte.

Întrucât motivele de apel invocate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie sunt în strânsă legătură cu cele invocate atât de către pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, cât şi de către reclamantă, fiind interdependente, şi având în vedere principiul unicităţii căii de atac, prevăzut la art. 460 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu poate analiza criticile de recurs formulate de către pârât şi că se impune admiterea formală a recursului acestuia, urmând ca decizia civilă recurată să fie casată în tot, iar cauza să fie trimisă instanţei de apel în vederea rejudecării tuturor celor trei apeluri declarate în cauză.

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) şi (2) şi ale art. 497 teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va admite ambele recursuri, va casa în tot decizia civilă atacată şi va trimite cauza, spre rejudecarea tuturor apelurilor, la aceeaşi curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie şi de către pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, împotriva deciziei civile nr. 1904/A din 12 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Casează în tot decizia civilă atacată şi trimite cauza, spre rejudecarea tuturor apelurilor, aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2024.