Cassation appeal nullified for failing to articulate legal grounds under mandatory cassation criteria

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 26.120 RON, cu titlu de împrumut, şi a sumei de 90.000 dolari, cu titlu de plată nedatorată.

Prin sentinţa civilă nr. 1013 din 15 iulie 2022, Tribunalul Tulcea a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile, reclamantul a formulat recurs, care a fost calificat apel la termenul de judecată din 17 ianuarie 2023.

Prin decizia civilă nr. 123C din 16 mai 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a anulat apelul şi a respins, ca nefondată, cererea intimatei-pârâte de obligare a apelantului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii civile, la 16 iunie 2023, reclamantul a declarat recurs, prin care a prezentat pe larg istoricul cauzei şi situaţia de fapt ce a generat litigiul, fără a aduce critici deciziei recurate şi fără a invoca motive de casare dintre cele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

În şedinţa publică din 8 februarie 2024, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în conformitate cu art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite şi va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că părţile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situaţiei de fapt.

Scopul recursului transcede, aşadar, interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii materiale şi/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele şi le poate aprecia (în primă instanţă) sau, după caz, reaprecia şi completa (în apel). În acest context, nu se poate pretinde instanţei de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanţă de fond, în mod vădit contrar rolului şi funcţiilor căii extraordinare de atac a recursului.

Prin urmare, motivarea recursului presupune invocarea şi argumentarea unor critici de nelegalitate care, pe de o parte, trebuie să privească soluţia pronunţată de instanţa de apel, iar, pe de altă parte, trebuie să se circumscrie motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

În cauză, se constată că memoriul de recurs nu respectă aceste exigenţe legale, întrucât recurentul-reclamant nu aduce nicio critică soluţiei pronunţate de către instanţa de apel, ci doar prezintă istoricul cauzei şi situaţia de fapt ce a determinat, în opinia sa, promovarea acestui litigiu.

Astfel, prin decizia civilă recurată, a fost anulat apelul, reţinându-se că, deşi în dispozitivul sentinţei apelate s-a menţionat instanţa la care trebuie depusă cererea de apel, şi anume Tribunalul Tulcea, totuşi reclamantul a depus-o direct la Curtea de Apel Constanţa, context în care devine incidentă sancţiunea nulităţii, prevăzută expres la art. 471 alin. (1) teza finală din C. proc. civ.

Or, recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică care să privească soluţia de anulare a apelului şi/sau raţionamentul logico-juridic care a stat la baza pronunţării acesteia, memoriul de recurs conţinând doar prezentarea unor aspecte de fapt, care sunt străine de soluţia şi de considerentele instanţei de apel. O atare atitudine procesuală ignoră faptul că, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, partea interesată nu poate invoca orice fel de nemulţumiri, ci doar pe acelea care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, în conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii, invocată din oficiu la termenul din 8 februarie 2024, şi va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 123C din 16 mai 2023 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2024.