Romanian Supreme Court annuls cassation appeals for nullity due to improper criticism of evidentiary assessment under extraordinary remedy

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024

Deliberând asupra recursurilor civile de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la 25 noiembrie 2019, reclamanta U.A.T. Comuna Pieleşti, prin primar, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice la plata sumei de 348.513,09 RON.

La 9 iulie 2020, A. a depus la dosar cerere de intervenţie accesorie în favoarea reclamantei.

Prin sentinţa civilă nr. 180 din 1 aprilie 2022, Tribunalul Dolj, secţia I a respins cererea principală şi cererea de intervenţie accesorie, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel reclamanta şi intervenientul.

Prin decizia civilă nr. 70 din 27 februarie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins apelurile, ca nefondate.

Împotriva acestei decizii civile, la 27 martie 2023, respectiv 7 aprilie 2023, au declarat recurs reclamanta şi intervenientul accesoriu, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În argumentare, recurenţii au invocat critici identice, susţinând că, prin neadministrarea unui supliment la raportul de expertiză şi prin substituirea instanţei de apel unui expert care trebuia să identifice toate cererile şi transferurile de fonduri, s-au încălcat normele de procedură ce permit propunerea şi administrarea de probe noi apel. Recurenţii au învederat că instanţa de apel a reţinut că nu poate fi antrenată răspunderea contractuală a pârâtului, conform contractului de finanţare nr. x/2015, întrucât U.A.T. Pieleşti nu ar fi formulat şi transmis cereri de decontare a bunurilor/serviciilor/lucrărilor contractate, de transfer a sumelor care se pot finanţa de la bugetul de stat, însă, pentru a ajunge la această concluzie, documentaţia depusă trebuia expertizată, iar pretinsa eroare a experţilor trebuia îndreptată, dacă era cazul, chiar de către aceştia, fapt ce impunea administrarea unui supliment la raportul de expertiză.

La 31 mai 2023, intimatul-pârât a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii ambelor recursuri, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., învederând că argumentele invocate prin memoriile de recurs nu privesc legalitatea deciziei instanţei de apel, ci temeinicia ei.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursurilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite şi va anula recursurile, pentru următoarele considerente de drept:

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că părţile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situaţiei de fapt.

Scopul recursului transcede interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii materiale şi/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele şi le poate aprecia (în primă instanţă) sau, după caz, reaprecia şi completa (în apel).

Prin urmare, motivarea recursului presupune invocarea şi argumentarea unor critici de nelegalitate care, pe de o parte, trebuie să privească soluţia pronunţată de instanţa de apel, iar, pe de altă parte, trebuie să se circumscrie motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

În prezenta cauză, se constată că memoriile de recurs nu respectă aceste exigenţe legale, întrucât ambii recurenţi critică modalitatea în care instanţa de apel a administrat şi a interpretat mijloacele de probă, susţinând că era necesară efectuarea în apel a unui supliment la raportul de expertiză. Din această perspectivă, se constată că, la termenul din 27 februarie 2023, instanţa de apel a respins solicitarea intervenientului de efectuare a unui supliment la raportul de expertiză, reţinând că aceasta nu este utilă soluţionării apelurilor, în raport cu analiza pe care o reclamă cauza şi cu probele administrate deja în cauză.

Însă, aspectele legate de utilitatea, pertinenţa şi concludenţa probelor propuse a fi administrate în apel nu poate forma obiect al controlului în recurs, întrucât în această cale extraordinară de atac nu are loc o devoluare a fondului, astfel că instanţa de recurs nu are competenţa legală de a repune în discuţie şi de a reanaliza probele administrate, astfel cum urmăresc, în realitate, recurenţii.

Împrejurarea că, în urma aprecierii probelor administrate, instanţa de apel a ajuns la o altă concluzie decât cea susţinută de către recurenţi pune în discuţie o eventuală greşită stabilire a situaţiei de fapt, critică ce nu poate fi, însă, analizată în recurs, faţă de actuala configurare a cazurilor de nelegalitate. De altfel, art. 264 alin. (2) din C. proc. civ. consacră libertatea pe care o are judecătorul în a aprecia asupra forţei probante a materialului probatoriu încuviinţat, acest aspect neputând forma obiectul controlului de legalitate.

Este real că încălcarea normelor de procedură privind încuviinţarea şi administrarea probelor constituie o chestiune de legalitate procedurală, care poate fi supusă controlului instanţei de recurs, din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., însă acest motiv de casare nu este incident în cauză, întrucât recurenţii nu critică încălcarea, de către instanţa de apel, a unei norme de procedură prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii, ci măsura de respingere, ca neutilă soluţionării apelurilor, a solicitării de efectuare a unui supliment la raportul de expertiză.

Or, în ceea ce priveşte criticile de recurs privitoare la probele administrate sau a căror administrare nu a fost încuviinţată de către instanţele de fond, doar legalitatea (admisibilitatea) probei poate fi cenzurată în recurs, nu şi concludenţa şi utilitatea probei ori modul în care mijloacele de probă administrate au fost apreciate, pentru a se reţine o anumită situaţie de fapt, instanţa de apel fiind suverană în această privinţă. Cu alte cuvinte, atunci când partea recurentă înţelege să invoce motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., pentru a critica neîncuviinţarea unei probe pe care o socoteşte concludentă şi utilă, această critică priveşte temeinicia hotărârii atacate, iar nu legalitatea sa, întrucât tinde la substituirea unei aprecieri din partea instanţei de recurs, diferite celei a instanţei de apel.

În acest context, se reţine că recurenţii au invocat format motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., criticile din memoriile de recurs nevizând chestiuni de nelegalitate a deciziei recurate, ci aspecte de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate în calea extraordinară de atac a recursului.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, şi va anula ambele recursuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de către reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Pieleşti şi de către intervenientul accesoriu A. împotriva deciziei civile nr. 70 din 27 februarie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2024.