Inadmissibility of cancellation appeals for non-statutory grounds and unreviewed appeals

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024

Deliberând asupra contestaţiilor în anulare, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin decizia civilă nr. 1681 din 28 septembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 24 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2023.

Împotriva acestei decizii civile, la 15 decembrie 2023, A. şi B. au formulat contestaţii în anulare, prin care au susţinut că instanţa de recurs nu a soluţionat unul dintre recursurile cu care a fost învestită. Au mai învederat că există o lacună legislativă cu privire la procedura de sesizare şi soluţionare a plângerilor formulate de victimele vătămate grav de către Statul Român, încălcându-se, astfel, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

În drept, contestatorii au indicat dispoziţiile art. 317-318 din C. proc. civ. de la 1865, Constituţia României şi dreptul internaţional public.

În şedinţa publică din 8 februarie 2024, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii contestaţiilor în anulare.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Având a soluţiona prioritar excepţia inadmisibilităţii, conform dispoziţiilor art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va respinge ambele contestaţii în anulare ca inadmisibile, pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru motivele prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 317 (contestaţia în anulare de drept comun) şi la art. 318 (contestaţia în anulare specială) din C. proc. civ. de la 1865. Potrivit art. 317 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865: "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă". De asemenea, conform art. 318 alin. (1) din acelaşi Cod: "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

În prezenta cauză, deşi contestatorii au invocat formal dispoziţiile art. 317-318 din C. proc. civ. de la 1865, se constată că argumentele învederate nu se încadrează în niciunul dintre motivele prevăzute de textele de lege precitate, ceea ce conduce la respingerea ambelor contestaţii în anulare, ca inadmisibile.

Astfel, contestatorii au susţinut, sub un prim aspect, că instanţa de recurs nu a soluţionat unul dintre recursurile cu care a fost învestită. Or, o atare împrejurare nu reprezintă motiv de contestaţie în anulare, prevederile art. 318 alin. (1) teza finală din C. proc. civ. de la 1865 reglementând ipoteza în care "instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare". Ca atare, este deschisă calea extraordinară a contestaţiei în anulare doar atunci când instanţa de recurs a omis, din greşeală, să cerceteze vreunul dintre motivele de recurs, nu şi în ipoteza învederată de către contestatori, şi anume că instanţa de recurs ar fi omis să soluţioneze unul dintre recursurile cu care a fost învestită.

Este de menţionat că motivele contestaţiei în anulare, inclusiv cel prevăzut la art. 318 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ. de la 1865, sunt de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extinse şi alte ipoteze nereglementate de lege.

În al doilea rând, contestatorii au învederat că există, în mod intenţionat, o lacună legislativă cu privire la procedura de sesizare şi soluţionare a plângerilor victimelor vătămate grav de către Statul Român, încălcându-se, astfel, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. În mod evident, o astfel de susţinere nu poate fi încadrată în niciunul dintre motivele contestaţiei în anulare, astfel cum sunt acestea reglementate la art. 317-318 din C. proc. civ. de la 1865.

Dat fiind că ambele contestaţii sunt formulate împotriva unei decizii prin care s-a soluţionat un recurs (în sensul anulării sale, ca netimbrat), este de precizat că, pe calea acestei căi extraordinare de atac, nu se poate verifica raţionamentul logico-juridic al instanţei de recurs, întrucât, prin intermediul contestaţiei în anulare, nu se realizează un control judiciar al hotărârii contestate, ci se urmăresc anularea ei şi procedarea la o nouă judecată, în considerarea neregularităţilor stabilite de legiuitor.

Faţă de aceste considerente, constatând că aspectele invocate de contestatori nu se încadrează în motivele prevăzute, în mod expres şi limitativ, de art. 317-318 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, ambele contestaţii în anulare formulate împotriva deciziei civile nr. 1681 din 28 septembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, contestaţiile în anulare formulate de contestatorii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1681 din 28 septembrie 2023, pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2024.