Negative jurisdictional conflict resolved: paternity action assigned to Lipova Court as plaintiff's lawful choice; Oradea's declination set aside.

Şedinţa publică din data de 7 februarie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Lipova în data de 05.04.2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se constate că este tatăl minorului C., să se dispună înscrierea în registrele de stare civilă şi în certificatul de naştere al minorului la rubrica "tatăl", a numelui şi prenumelui reclamantului A., să se încuviinţeze ca minorul să poarte numele tatălui, acela de "A.", să se dispună efectuarea cuvenitelor menţiuni şi modificări în actul de naştere al minorului de către Serviciul de stare civilă din cadrul Primăriei municipiului Arad, după rămânerea definitivă a sentinţei, să se dispună a exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului C., să se realizeze în comun, de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei minorului C., la domiciliul reclamantului, precum şi obligarea pârâtei să contribuie la cheltuielile de creştere, învăţătură, educare şi pregătire profesională a minorului, prin plata pensiei de întreţinere în cuantum de 1/4 din venitul net al acesteia.

În drept, au fost invocate prevederile art. 408 - art. 440, art. 496, art. 499, art. 503, art. 505, art. 525 şi art. 529 C. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 433/14.09.2023, Judecătoria Lipova a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

A reţinut instanţa că, deşi, în speţă, potrivit prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din acelaşi cod, mai este competentă şi instanţa domiciliului reclamantului în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei, totuşi, din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că în litigiile privind drepturi de care părţile nu pot să dispună, competenţa aparţine unei anumite instanţe, fără posibilitatea pentru părţi de a stabili o altă instanţă.

Drept urmare, a mai reţinut şi că acestei categorii de litigii i se circumscriu şi procesele privitoare la persoane, inclusiv acţiunile privind filiaţia, motiv pentru care reclamantul nu are posibilitatea de a opta pentru sesizarea oricărei instanţe, putând sesiza numai instanţa competentă.

Concluzionând, având în vedere că legea instituie competenţa exclusivă a instanţei de la domiciliul pârâtului, a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Prin sentinţa nr. 5578/07.12.2023, Judecătoria Oradea a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Lipova, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că aplicabile, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a unei acţiuni în stabilirea paternităţii, sunt fie prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., ca normă generală, fie dispoziţiile art. 113 alin. (1) C. proc. civ., care instituie o competenţă teritorială alternativă celei prevăzute de norma generală.

Fiind vorba despre o acţiune referitoare la starea civilă, în cauză sunt deduse judecăţii drepturi de care părţile nu pot dispune, astfel că, în acord cu art. 126 C. proc. civ., cele două instanţe arătate sunt singurele între care reclamantul poate alege.

Astfel, a reţinut că din moment ce reclamantul domiciliază în Lipova, jud. Arad, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Lipova, această din urmă instanţă a fost în mod corect sesizată pentru soluţionarea cauzei, având în vedere că partea a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lipova, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a normelor procedurale în materia competenţei teritoriale în litigiile având ca obiect stabilirea paternităţii.

Astfel, deşi ambele instanţe aflate în conflict au reţinut în mod judicios incidenţa prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 1 Cod procedură, Judecătoria Lipova a reţinut că reclamantul nu are posibilitatea de a opta pentru sesizarea oricărei instanţe, din moment ce se pun în discuţie drepturi asupra cărora nu se poate dispune, ci doar instanţa de la domiciliul pârâtului, în timp ce Judecătoria Oradea a reţinut că cea dintâi instanţă, în a cărei circumscripţie domiciliază reclamantul, a fost în mod corect sesizată de către acesta, în acord cu prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 Cod procedură.

Se constată că, în speţă, pentru soluţionarea cererii cu care a fost învestită instanţa de judecată, stabilirea paternităţii, a fost instituită o competenţă teritorială alternativă, în termenii art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pe lângă instanţa de la domiciliul pârâtului, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., putând fi învestită şi instanţa de la domiciliul reclamantului.

Totodată, deşi dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. consacră un drept de opţiune al reclamantului în materia stabilirii filiaţiei, aceste norme rămân imperative, întrucât cererile se adresează, în mod imperativ, exclusiv uneia din cele două instanţe determinate de legiuitor, cea de la domiciliul pârâtului (art. 107) sau cea de la domiciliul reclamantului, prevăzută alternativ.

Deci, aceste prevederi legale consacră o competenţă teritorială exclusivă, fundamentată pe principiul protecţiei reclamantului, căruia îi este recunoscut un drept de opţiune, întrucât numai reclamantul poate aprecia care aşezare în teritoriu a instanţei serveşte cel mai bine protejării drepturilor şi intereselor sale legitime.

O asemenea concluzie se întemeiază pe dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Reiese, din aceste dispoziţii legale, că părţile pot deroga de la normele de competenţă teritorială doar în pricinile privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care pot dispune, ceea ce înseamnă că doar în asemenea situaţii normele de competenţă teritorială sunt de ordine privată.

Per a contrario, în celelalte cereri normele de competenţă teritorială sunt de ordine publică, deci imperative.

Rezultă, aşadar, că, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei, reclamantul are un drept de opţiune între judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are el domiciliul şi cea în a cărei circumscripţie se află domiciliul pârâtului.

Prin urmare, întrucât reclamantul şi-a manifestat dreptul de opţiune reglementat de lege, în sensul de a învesti instanţa de la domiciliul său, în speţă Judecătoria Lipova, în acord cu dispoziţiile legale anterior menţionate, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine acestei instanţe.

Astfel, odată aleasă competenţa de soluţionare a cauzei de către reclamant, conform prevederilor art. 116 C. proc. civ., aceasta dobândeşte caracter definitiv, nemaifiind posibilă declinarea competenţei de soluţionare a pricinii în favoarea instanţei competente alternativ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lipova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lipova.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.