Territorial jurisdiction conflict over minors' residence resolved in favor of court of actual domicile via presidential order

Şedinţa publică din data de 7 februarie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, secţia civilă în data de 06.10.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat instanţei ca, pe calea procedurii ordonanţei preşedinţiale, în contradictoriu cu pârâtul B., să se stabilească locuinţa minorilor B. Jr. şi C. la domiciliul mamei, din Iaşi, şi să fie suplinit acordul tatălui pentru înscrierea minorilor la unităţi de învăţământ din municipiul Iaşi.

În drept, au fost invocate prevederile art. 996 C. proc. civ. şi cele ale art. 2 alin. (1) din Legea nr. 272/2004.

Pârâtul a formulat atât întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă, cât şi cerere reconvenţională, apreciind că se impune încredinţarea provizorie către pârât, spre creştere şi educare, a celor doi minori, stabilirea provizorie a locuinţei copiilor la tată, în Târgovişte, obligarea reclamantei să aducă minorii la locuinţa acestora din Târgovişte şi stabilirea, în favoarea pârâtului, a unui program de vizitare a copiilor.

În drept, au fost invocate prevederile art. 148 - art. 151, art. 192, art. 194 - art. 195, art. 205 - art. 209, respectiv art. 997 - art. 1002 C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 9764/2023 din 25 octombrie 2023, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

A reţinut instanţa că, în speţă, sunt incidente prevederile art. 998 C. proc. civ., potrivit cărora: "cererea de ordonanţă preşedinţială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului".

În raport cu aceste prevederi, Judecătoria Iaşi a constatat că pe rolul Judecătoriei Târgovişte a fost înregistrat, în data de 4 octombrie 2023 (anterior formulării prezentei cereri), dosarul nr. x/2023, având ca obiect stabilire domiciliu minor, dosar aflat în procedura de regularizare, astfel că aceleiaşi instanţe îi revine şi competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială.

A mai reţinut instanţa şi că acţiunea mamei, de a se stabili, împreună cu cei doi minori, la Iaşi, fără acordul tatălui, nu poate avea drept efect schimbarea locuinţei minorilor, cu consecinţa determinării, în mod arbitar, a instanţei competente să soluţioneze cauza.

Prin sentinţa nr. 3527 din 29 noiembrie 2023, Judecătoria Târgovişte a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Iaşi, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul, pentru soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că o cerere având ca obiect stabilirea locuinţei minorului, precum cea din cauza de faţă, chiar formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, este o cerere privind ocrotirea persoanei fizice, dată de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, care se soluţionează de către instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Judecătoria Târgovişte a reţinut şi că părţile au locuit împreună cu minorii în Târgovişte, iar ulterior, începând cu data de 29.09.2023, reclamanta s-a mutat împreună cu minorii în Iaşi, astfel că la data sesizării instanţei minorii aveau reşedinţa în Iaşi, aspect necontestat în prezentul demers judiciar.

A mai reţinut instanţa şi că relevant pentru stabilirea competenţei, în acest caz, nu este domiciliul scriptic al minorilor (adresa de domiciliu înscrisă în evidenţele administrative), ci locuinţa efectivă a acestora, care este în municipiul Iaşi, motiv pentru care a apreciat Judecătoria Iaşi ca fiind competentă teritorial să soluţioneze cauza de faţă.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de faptul că, deşi ambele instanţe au reţinut aplicabilitatea cazului de competenţă teritorială exclusivă reglementat de art. 114 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Iaşi a înţeles să confere prevalenţă dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., sens în care s-a raportat la existenţa pe rolul Judecătoriei Târgovişte a dosarului nr. x/2023, ca litigiu de fond dedus judecăţii de către pârâtul-reclamant din prezenta cauză (având ca obiect stabilirea domiciliului celor doi minori), în timp ce Judecătoria Târgovişte s-a raportat la noţiunea de "domiciliu al persoanei ocrotite", stabilită de prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Iaşi a reţinut şi că, pe rolul Judecătoriei Târgovişte, a fost înregistrat, în data de 4 octombrie 2023 (anterior formulării prezentei cereri), dosarul nr. x/2023 - aflat în procedura regularizării, astfel că, în raport cu dispoziţiile art. 998 C. proc. civ., aceleiaşi instanţe îi revine şi competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială.

Totodată, Judecătoria Iaşi a apreciat că minorii nu aveau domiciliul sau reşedinţa pe raza municipiul Iaşi la data sesizării instanţei, întrucât se aflau la mamă fără acordul tatălui, astfel încât acţiunea acesteia, de a schimba locuinţa minorilor, nu poate avea ca efect stabilirea competenţei în favoarea Judecătoriei Iaşi, cu atât mai mult cu cât locuinţa obişnuită a minorilor era în municipiul Târgovişte.

Pe de altă parte, Judecătoria Târgovişte a reţinut, în motivarea soluţiei de declinare a competenţei, faptul că, prin această noţiune, se înţelege adresa unde locuiesc în fapt cei doi minori, sens în care a constatat că aceştia locuiau în mod stabil, împreună cu mama lor, începând cu data de 29.09.2023, anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată (06.10.2023), în municipiul Iaşi.

Prin cererea formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială, reclamanta-pârâtă A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant B., să se stabilească, cu titlu provizoriu, locuinţa minorilor B. Jr. şi C. la domiciliul mamei din municipiul Iaşi şi să se dispună suplinirea consimţământului tatălui pentru înscrierea minorilor la unităţi de învăţământ din municipiul Iaşi.

Situaţia juridică invocată prin acţiune derivă din raportul de filiaţie dintre minori şi părinţii săi, ceea ce determină incidenţa în speţă a regulilor din materia autorităţii părinteşti, respectiv a ocrotirii minorului prin părinţi.

În acest sens, instanţele în conflict au reţinut în mod corect că sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. - normă specială ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Titlul IV din C. civ., intitulat "Autoritatea părintească", cuprinde dispoziţii cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.).

De asemenea, art. 505 C. civ. prevede, la alin. (1), că, în cazul copilului din afara căsătoriei, autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc, iar, la alin. (2), că, dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile, prin asemănare, dispoziţiile privitoare la divorţ.

Coroborând aceste dispoziţii legale, reiese că o cerere având ca obiect stabilirea locuinţei minorilor este o cerere privind ocrotirea persoanei fizice, dată de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie.

Aceasta se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, potrivit art. 114 C. proc. civ., care stipulează că "dacă legea nu prevede altfel cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenta instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Aceste norme legale instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

În ce priveşte noţiunea "domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite", ea este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie.

Pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau, în lipsa acordului, de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

Or, în acest sens, Înalta Curte constată că, prin sentinţa nr. 337/2024 din 18 ianuarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, învestită cu soluţionarea cererilor de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale - stabilire domiciliu minori, formulate atât de către pârâtul din prezenta cauză, B., pe cale principală, cât şi de către reclamanta din litigiul pendinte, A., pe cale reconvenţională, a stabilit domiciliul minorilor B. Jr. şi C. la mamă, l-a obligat pe pârâtul B. la plata unei pensii de întreţinere în favoarea acestora şi a suplinit acordul acestuia pentru înscrierea minorilor la Şcoala Gimnazială Elena Cuza, respectiv la Grădiniţa cu program prelungit nr. 14, ambele din municipiul Iaşi.

Prin decizia nr. 151/2024 din 2 februarie 2024, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de pârâtul B. împotriva sentinţei nr. 337/2024 din 18 ianuarie 2024 a Judecătoriei Iaşi, secţia civilă.

Cum, prin hotărâre judecătorească definitivă (sentinţa nr. 337/2024 din 18 ianuarie 2024 a Judecătoriei Iaşi, secţia civilă), domiciliul minorilor a fost stabilit la reclamantă, chiar dacă cu titlu provizoriu, în aplicarea prevederilor art. 114 C. proc. civ., anterior referite, Înalta Curte reţine că Judecătoria Iaşi este competentă să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială, obiect al prezentei pricini.

Împrejurarea că pe rolul Judecătoriei Târgovişte se află în continuare înregistrat dosarul nr. x/2023, având ca obiect stabilirea domiciliului minorilor pe calea dreptului comun (cu termen de judecată la 14 februarie 2024), nu este de natură să atragă incidenţa art. 998 C. proc. civ., câtă vreme nu a fost verificată, în respectiva cauză, până la data pronunţării prezentei decizii, competenţa în soluţionarea fondului cauzei, pentru a fi atrasă, astfel, în sensul dispoziţiei procedurale menţionate, competenţa în judecata cererii, cu acelaşi obiect, formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.