Territorial jurisdiction for provisional suspension of forced execution determined by the court that authorized execution under uniqueness principle

Şedinţa publică din data de 7 februarie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, secţia civilă în data de 01.11.2023, sub nr. x/2023, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., ca, prin hotărârea care se va pronunţa, să se dispună suspendarea provizorie a executării silite, în temeiul art. 719 alin. (7) C. proc. civ., până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite formulată în cadrul contestaţei la executare formulate împotriva actelor de executare silită efectuate în cadrul dosarului execuţional nr. x/2023 aflat pe rolul SCPEJ "C.".

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 719 şi urm. C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 4337/2023 din 02 noiembrie 2023, Judecătoria Sibiu, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

A reţinut instanţa că, în cauză, executarea silită a fost încuviinţată de către Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin încheierea pronunţată în dosarul nr. x/2023.

Prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. şi cu Deciziile în interesul legii nr. 20/2021 şi nr. 27/2021 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a reţinut că, în cauză, instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, acesteia revenindu-i şi competenţa de soluţionare a prezentei cereri de suspendare provizorie a executării silite.

Prin sentinţa nr. 10545 din 14 noiembrie 2023, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul, pentru soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că debitorul contestator locuieşte în fapt la reşedinţa sa din mun. Sibiu, str. x, jud. Sibiu, astfel cum chiar acesta a indicat în cererea formulată.

Cu toate că domiciliul contestatorului, astfel cum figurează acesta în cartea sa de identitate este în Bucureşti, Int. Sectorului nr. 18, instanţa a reţinut că noţiunea de domiciliu se raportează la locuinţa unde se găseşte în fapt acea persoană şi nu la adresa de domiciliu cu care figurează persoană în baza de date DEPABD, date care au numai un caracter de evidenţă a persoanei respective potrivit art. 91 C. civ., aceasta întrucât scopul dispoziţiilor art. 87 C. civ. este acela ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă principiilor dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil.

Chiar dacă prin încheierea din data de 17 octombrie 2023 a fost încuviinţată executarea silită de către Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, instanţa a reţinut că încuviinţarea silită este o procedură necontencioasă, în care instanţa nu avea posibilitatea să cunoască domiciliul în fapt al debitorului şi care nu are autoritate de lucru judecat, conform art. 535 C. proc. civ.

În consecinţă, a apreciat Judecătoria Sibiu ca fiind competent teritorial să soluţioneze cauza de faţă.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a normelor de procedură în materia competenţei teritoriale a instanţei de executare în soluţionarea unei cereri de suspendare provizorie a executării silite, Judecătoria Sibiu făcând aplicarea principiului unicităţii instanţei de executare, în timp ce Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti s-a raportat la domiciliul în fapt al debitorului.

Prin prezentul demers judiciar, contestatorul A. a solicitat să se dispună suspendarea provizorie a executării silite, în temeiul art. 719 alin. (7) C. proc. civ., până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite deduse judecăţii prin contestaţia la executare formulată împotriva actelor de executare silită efectuate în cadrul dosarului execuţional nr. x/2023 al SCPEJ "C.".

În condiţiile în care, în cauză, prin încheierea din 17 octombrie 2023, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă în dosarul nr. x/2023, a fost încuviinţată executarea silită a creanţei în cuantum de 650.000 euro (la cursul BNR din ziua plăţii), reprezentând debit, plus cheltuielile de executare aferente, împotriva debitorului A., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut din 20.03.2015, având încheiere de dată certă nr. 1/20.09.2023 emisă de D., la solicitarea creditorului B., sunt aplicabile dezlegările obligatorii date prin Decizia nr. 27 din 06 decembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Astfel, având în vedere că cererea de suspendare provizorie a executării silite are caracter dublu incidental, atât faţă de cererea de suspendare a executării până la soluţionarea contestaţiei la executare, cât şi faţă de contestaţia la executare (par. 63), cererea de suspendare provizorie a executării silite se judecă de instanţa competentă să soluţioneze cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, potrivit dispoziţiilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ. (par. 66).

Totodată, aşa cum rezultă din cuprinsul paragrafului 74 al Decizia nr. 27 din 06 decembrie 2021 a instanţei supreme, în contextul pronunţării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, prin care a fost stabilită instanţa competentă material să soluţioneze contestaţia la executare, respectarea dezlegării date prin această decizie impune instanţei învestite cu o cerere de suspendare provizorie a executării silite obligaţia de a-şi verifica competenţa pentru a se asigura respectarea principiului unicităţii instanţei de executare.

În continuarea raţionamentului jurisdicţional cuprins în decizia RIL anterior referită, este relevantă inclusiv dezlegarea obligatorie dată prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., potrivit căreia instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, încă din momentul încuviinţării executării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.

În consecinţă, întrucât, în cauză, instanţa care a încuviinţat executarea silită este Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în considerarea dezlegărilor obligatorii date prin Deciziile în interesul legii nr. 20/2021 şi nr. 27/2021 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, mai sus menţionate, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine acestei instanţe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.