Lis pendens exception quashed and remanded due to lack of object identity in parallel copyright remuneration actions

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 iulie 2019, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2019, reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) – Asociaţia pentru Drepturi Conexe, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat:

- să fie obligată pârâta la plata remuneraţiei echitabile (plus TVA) pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental în cadrul punctelor de lucru deţinute în intervalul 1 octombrie 2011 – la zi (momentul efectuării raportului de expertiză), cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 din Decizia ORDA nr. 120/2016 pentru spaţiile nedeclarate de pârâtă, sumă ce urmează a fi actualizata cu indicele de inflaţie de la momentul efectuării raportului de expertiză, precum şi a penalităţilor datorate pentru neplata sau plată cu întârziere a remuneraţiilor datorate de la scadenţă până la data achitării efective şi integrale a remuneraţiilor datorate; a estimat că suma datorată de pârâtă pentru acest eveniment este de 14.444 RON (fără TVA), remuneraţia finală datorată urmând a fi precizată după administrarea probatoriului în cauză;

- să fie obligată pârâta la plata remuneraţiei, inclusiv TVA-ul aferent, reprezentând drepturi patrimoniale cuvenite autorilor de opere audiovizuale pentru comunicarea publică a repertoriului de opere cinematografice şi alte opere audiovizuale în spaţiile deţinute de parată cu orice titlu, începând cu 1 martie 2011 – la zi (data efectuării raportului de expertiză) precum şi a daunelor moratorii datorate, pentru neplata sau plata cu întârziere a remuneraţiilor, datorate de la scadenţă până la data achitării efective şi integrale a remuneraţiilor datorate; a estimat că remuneraţia parţială datorată de pârâtă pentru perioada dedusă judecăţii este în cuantum de 8.800 RON (fără TVA);

- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a formulat cerere precizatoare, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata:

- sumei de 5.728.34 RON (fără TVA) la care se adaugă TVA-ul aferent, reprezentând remuneraţie datorată pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental în cadrul punctelor de lucru deţinute în perioada 1 iulie 2016 – 31 decembrie 2019, compusă din remuneraţie: 5.416 RON şi actualizare: 312,34 RON;

- sumei de 9.563,36 RON (fără TVA) la care se adaugă TVA-ul aferent, reprezentând drepturi patrimoniale cuvenite autorilor de opere audiovizuale pentru comunicarea publică a repertoriului de opere cinematografice şi alte opere audiovizuale în spatiile deţinute de pârâtă, în perioada 1 iulie 2016 – 31 decembrie 2019, compusă din remuneraţie: 9.240 RON şi actualizare: 323,36 RON;

- sumei de 4.504,10 RON reprezentând daune moratorii datorate pentru neplata sau plata cu întârziere a remuneraţiilor datorate pentru comunicarea publică de fonograme în spaţiile deţinute de pârâtă, calculate până la 13 ianuarie 2020 şi în continuare până la data achitării efective şi integrale a remuneraţiilor datorate;

- sumei de 512 RON reprezentând daune moratorii datorate pentru neplata sau plata cu întârziere a remuneraţiilor datorate pentru comunicarea publică a repertoriului de opere cinematografice şi alte opere audiovizuale în spaţiile deţinute, calculate până la 13 ianuarie 2020 şi în continuare până la data achitării efective şi integrale a remuneraţiilor datorate;

- sumei de 2.620 RON reprezentând cheltuieli de judecată, compusă din taxa de timbru 100 RON, 20 RON taxa de eliberare certificat Registrul Comerţului si 2.500 RON onorariu de avocat.

Prin încheierea din data de 1 noiembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins excepţia necompetenţei teritoriale, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune faţă de precizarea făcută de reclamantă cu privire la perioada pentru care solicită remuneraţie, respectiv 1 iulie 2016 – prezent, de asemenea, a respins această excepţie şi cu privire la perioada 1 iulie 2016 – 1 august 2016, având în vedere momentul scadenţei remuneraţiilor şi momentul de la care se calculează remuneraţia şi a unit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu fondul cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 1337 din data de 29 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis acţiunea aşa cum a fost precizată de reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din Romania (UPFR), în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 5.728,34 RON fără TVA, reprezentând remuneraţie pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental în cadrul punctelor de lucru deţinute de pârâtă pentru perioada 1 iulie 2016 – 31 decembrie 2019 (din care suma de 312,34 RON reprezintă actualizare), precum şi suma de 3.518,19 RON daune moratorii, acestea din urmă calculate până la data de 13 ianuarie 2020 şi datorate în continuare până la plata efectivă a remuneraţiei, în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 9.563,36 RON fără TVA, reprezentând remuneraţie pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental în cadrul punctelor de lucru deţinute de pârâtă pentru perioada 1 iulie 2016 – 31 decembrie 2019 (din care suma de 323,36 RON reprezintă actualizare) precum şi suma de 396,33 RON daune moratorii, acestea din urmă calculate până la data de 13 ianuarie 2020 şi datorate în continuare până la plata efectivă a remuneraţiei, în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.620 RON cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru – 100 RON, taxă eliberare certificat R.G.C. precum şi 2.500 RON onorariu avocat.

Prin încheierea de şedinţă din data de 2 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinţei civile nr. 1337 pronunţate în data de 29 octombrie 2020 în dosarul nr. x/2019 de către aceeaşi instanţă, în sensul că "Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 9.563,36 RON fără TVA, reprezentând drepturi pentru comunicarea publică de opere cinematografice şi alte opere audiovizuale în cadrul punctelor de lucru deţinute de pârâtă pentru perioada 1 iulie 2016 – 31 decembrie 2019" şi nu cum din eroare s-a tehnoredactat "Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 9.563,36 RON fără TVA, reprezentând remuneraţie pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental în cadrul punctelor de lucru deţinute de pârâtă pentru perioada 1 iulie 2016 – 31decmbrie 2019".

Prin decizia civilă 817A din data de 25 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul formulat de reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) – Asociaţia pentru Drepturi Conexe şi de pârâta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1337 din data de 29 octombrie 2020 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Sălaj.

Prin sentinţa civilă nr. 1542 din data de 19 decembrie 2022, Tribunalul Sălaj, secţia civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta A. S.R.L.

A respins, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă pentru perioada 1 iulie 2016 – 8 iulie 2016.

A admis cererea precizată formulată de reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din Romania (UPFR) – Asociaţia pentru Drepturi Conexe, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 5.728,34 RON fără TVA, la care se adaugă TVA-ul aferent, reprezentând remuneraţie pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental în cadrul punctelor de lucru deţinute de pârâtă pentru perioada 1 iulie 2016 – 31 decembrie 2019 (din care suma de 312,34 RON reprezintă actualizare), precum şi daune moratorii în sumă de 3.518,19 RON calculate până la data de 13 ianuarie 2020, precum şi în continuare până la plata efectivă a remuneraţiei, în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 9.563,36 RON fără TVA, la care se adaugă TVA-ul aferent, reprezentând drepturi patrimoniale cuvenite autorilor de opere audiovizuale pentru comunicarea publică de opere cinematografice şi alte opere audiovizuale în cadrul punctelor de lucru deţinute de pârâtă pentru perioada 1 iulie 2016 – 31 decembrie 2019 (din care suma de 323,36 RON reprezintă actualizare) precum şi daune moratorii în sumă de 396,33 RON, calculate până la data de 13 ianuarie 2020, precum şi în continuare până la plata efectivă a remuneraţiei, în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere.

A admis în parte cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pentru suma de 4.620 RON şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4.620 RON cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru – 100 RON, taxă eliberare certificat R.G.C. – 20 RON şi 4.500 RON onorariu avocat.

A respins cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 434 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în cheltuieli de deplasare şi cazare.

Împotriva sentinţei civile nr. 1542 din data de 19 decembrie 2022 a Tribunalului Sălaj, secţia civilă a declarat apel pârâta A. S.R.L., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, la data de 9 martie 2023, sub nr. x/2019.

Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 26 august 2022, înregistrată sub nr. x/2022, reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) – Asociaţia pentru Drepturi Conexe a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se dispună obligarea pârâtei la:

- plata remuneraţiei, inclusiv a TVA-ului aferent, reprezentând drepturi conexe patrimoniale cuvenite producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental în spatiile deţinute de pârâtă cu orice titlu, pentru perioada 1 ianuarie 2020 – la zi (data efectuării raportului de expertiză), sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie de la momentul efectuării raportului de expertiză, cu aplicarea dispoziţiilor prin raportare la dispoziţiile art. 3.12, din Decizia ORDA nr. 10/2016 astfel cum a fost modificată prin Decizia ORDA nr. 120/2016, Decizia ORDA nr. 60/2019 şi Decizia ORDA nr. 6/2022 pentru spaţiile şi/sau pentru perioade nedeclarate pentru care utilizatorul a comunicat public fonograme sau reproduceri ale acestora în scop ambiental fără a obţine în prealabil autorizaţia-licenţă neexclusivă; a estimat că suma datorată de pârâtă pentru perioada 1 ianuarie 2020 – 31 august 2022 este de 3.459, RON (la care se adaugă TVA), remuneraţia finală datorată urmând a fi precizată după administrarea probatoriului în cauză.

În subsidiar, în cazul în care pârâta nu furnizează informaţiile necesare pentru stabilirea remuneraţiilor datorate în vederea acoperirii integrale a prejudiciului cauzat, potrivit art. 188 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, republicată (fost art. 139 din lege), a solicitat obligarea pârâtei la plata triplului remuneraţiilor legal datorate, calculate prin raportare la valoarea remuneraţiilor indicată în anexele metodologiilor incidente în cauză; a estimat cererea subsidiară la suma de 10.377 RON;

- plata daunelor-interese moratorii, pentru neplata sau piaţa cu întârziere a remuneraţiilor datorate pentru comunicarea publică de fonograme, datorate de la scadenţă până la data achitării efective şi integrale a remuneraţiilor datorate, în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere aplicată la valoarea remuneraţiilor lunare datorate până la data de 4 aprilie 2022 conform art. 3.4 din Decizia ORDA nr. 120/2016 şi în cuantumul dobânzii legale pe zi de întârziere aplicată la valoarea remuneraţiilor lunare datorate începând cu data de 4 aprilie 2022 conform art. 165 alin. (91) din Legea nr. 8/1996 republicată raportat la O.G. nr. 13/2011;

- plata remuneraţiei, inclusiv a TVA-ului aferent, reprezentând drepturi patrimoniale cuvenite autorilor de opere audiovizuale pentru comunicarea publică a repertoriului de opere cinematografice şi alte opere audiovizuale în spaţiile deţinute de pârâtă cu orice titlu, începând cu 1 ianuarie 2020 – la zi (data efectuării raportului de expertiză) ce urmează a fi actualizată cu rata inflaţiei; a estimat că remuneraţia parţială datorată de pârâtă pentru perioada 1 ianuarie 2020 – 31 august 2022 este în cuantum de 5.890 RON (la care se adaugă TVA).

În subsidiar, în cazul în care pârâta nu furnizează informaţiile necesare pentru stabilirea remuneraţiilor datorate în vederea acoperirii integrale a prejudiciului cauzat, potrivit art. 188 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, republicată (fost art. 139 din lege), a solicitat obligarea pârâtei la plata triplului remuneraţiilor legal datorate, calculate prin raportare la valoarea remuneraţiilor indicată în anexele metodologiilor incidente în cauză; a estimat cererea subsidiară la suma de 17.670 iei;

- plata daunelor-interese moratorii, pentru neplata sau plata cu întârziere a remuneraţiilor, datorate de la scadenţă până la data achitării efective şi integrale a remuneraţiilor datorate, conform art. 10 din metodologia publicată prin Decizia ORDA nr. 173/2007 la nivelul dobânzii legale a BNR pe zi de întârziere aplicată la valoarea remuneraţiilor lunare datorate raportat la O.G. nr. 13/2011;

- plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 14 octombrie 2022, pârâta A. S.R.L. a invocat, excepţia litispendenţei, solicitând instanţei să constate că există identitate de părţi, obiect şi cauză juridică prin raportare la cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 37 pronunţată la data de 18 ianuarie 2023, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Sălaj.

La data de 10 februarie 2023, dosarul nr. x/2022 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Sălaj, secţia civilă.

I.2. Hotărârile atacate cu recurs

Prin încheierea de şedinţă din data de 28 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Sălaj, secţia civilă a admis excepţia litispendenţei, între acţiunea ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Tribunalul Sălaj şi cea care formează obiectul dosarului nr. x/2019, aflat în stadiul procesual al apelului, pe rolul Curţii de Apel Cluj, excepţie invocată prin întâmpinare.

A trimis dosarul instanţei învestite cu soluţionarea dosarului x/2019, aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj – stadiul procesual apel.

Prin decizia civilă nr. 155A din data de 18 mai 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1542 din data de 19 decembrie 2022 a Tribunalului Sălaj, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2019, pe care a menţinut-o.

A obligat pe apelanta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante Uniunea Producătorilor de Fonograme din România – Asociaţia pentru Drepturi Conexe suma de 2.000 RON cheltuieli de judecată în apel.

II. Calea de atac declarată în cauză

II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Împotriva deciziei civile 155A din data de 18 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019 şi a încheierii de şedinţă din data de 28 martie 2023, pronunţate de Tribunalul Sălaj, secţia civilă, în dosarul nr. x/2022, a declarat recurs reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) – Asociaţia pentru Drepturi Conexe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 26 iulie 2023, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 2.

II.2. Motivele de recurs

Invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (5) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate şi în tot a încheierii de şedinţă din data de 28 martie 2023, pronunţate de Tribunalul Sălaj, secţia civilă, în dosarul nr. x/2022, disjungerea şi judecarea separată a celor două cauze (dosarul nr. x/2022 şi dosarul nr. x/2019) şi trimiterea dosarului nr. x/2022 spre rejudecare Tribunalului Sălaj, secţia civilă.

În ceeea ce priveşte decizia civilă nr. 155A din data de 18 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, a solicitat ca, după disjungere, acesta să fie menţinută ca legală şi temeinică.

Astfel, a arătat că, prin încheierea de şedinţă recurată, Tribunalul Sălaj, secţia civilă a dispus admiterea excepţiei de litispendenţă şi trimiterea dosarului nr. x/2022 în vederea conexării la dosarul civil nr. x/2019, aflat în faza apelului, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, instanţă care a reţinut că, în speţă, cele două perioade şi pretenţiile aferente nu se suprapun, iar litispendenţa nu poate fi criticată sau analizată în respectivul cadru procesual, unde se poate analiza doar apelul ce face obiectul dosarului nr. x/2019, deoarece cu privire la litispendenţă doar părţile au cale de atac şi doar acestea în respectiva cale de atac pot critica litispendenţa; ca atare, curtea de apel s-a pronunţat doar cu privire la aspectele invocate prin apel.

În opinia recurentei-reclamante, Tribunalul Sălaj, secţia civilă a admis în mod eronat excepţia litispendenţei şi a trimis dosarul nr. x/2022 în vederea conexării la dosarul nr. x/2019 aflat în apel, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Raportat la prevederile art. 138 alin. (1) C. proc. civ., a susţinut că litispendenţa presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor cerinţe, respectiv tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

A subliniat că aceste cereri identice trebuie să fie în curs de judecată, iar tripla identitate trebuie să fie totală, întrucât dacă există doar o strânsă legătură, în loc de identitate, între cele două acţiuni nu este vorba despre litispendenţă, ci despre conexitate.

Recurenta-reclamantă a apreciat că, în prezenta cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 138 C. proc. civ., nefiind îndeplinită condiţia triplei identităţi în privinţa celor două litigii, întrucât obiectul celor două dosare diferă, fiind vorba despre pretenţii aferente unor perioade diferite: în dosarul nr. x/2019 perioada dedusă judecăţii este 1 iulie 2016 – 31 decembrie 2019, iar în cazul dosarului nr. x/2022 perioada dedusă judecăţii este 1 ianuarie 2020 – la zi (data efectuării raportului de expertiză).

Prin urmare, a considerat că Tribunalul Sălaj, secţia civilă s-a desesizat în mod greşit în ceea ce priveşte judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022

II.3. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă A. S.R.L. nu a depus întâmpinare.

II.4. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

După efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 6 noiembrie 2023, Înalta Curte, în temeiul art. 4711 alin. (6) C. proc. civ., a fixat termen de judecată la data de 16 ianuarie 2024, când a reţinut cauza în pronunţare asupra recursului declarat de reclamantă împotriva încheierii de şedinţă din data de 28 martie 2023, pronunţate de Tribunalul Sălaj, secţia civilă, în dosarul nr. x/2022, precum şi a excepţiei lipsei de obiect a recursului declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 155A din data de 18 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

II.5.1. În condiţiile art. 248 alin. (1) şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepţia lipsei de obiect a recursului declarat de reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) – Asociaţia pentru Drepturi Conexe împotriva deciziei civile nr. 155A din data de 18 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia recurată, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1542 din data de 19 decembrie 2022 a Tribunalului Sălaj, secţia civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2019, arătând, în motivare, că obiect al judecăţii sale este doar acest apel, chiar dacă la dosarul nr. x/2019 a fost ataşat (ca efect a admiterii excepţiei de litispendenţă) şi dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Sălaj, secţia civilă, întrucât acesta din urmă vizează o altă perioadă decât cea dedusă judecăţii în dosarul nr. x/2019, iar litispendenţa nu poate fi criticată sau analizată în respectivul cadru procesual.

Totodată, Înalta Curte reţine că, deşi a atacat şi decizia pronunţată de către Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, recurenta-reclamantă a formulat doar critici prin care a susţinut nelegalitatea încheierii prin care Tribunalul Sălaj, secţia civilă a admis excepţia litispendenţei în dosarul nr. x/2022, solicitând, de altfel, menţinerea ca legală şi temeinică a soluţiei date, prin decizia recurată, de către curtea de apel asupra apelului declarat de către partea adversă în dosarul nr. x/2019.

Or, aşa cum a arătat prin susţinerile orale formulate în faţa prezentei instanţe, prin intermediul avocatului ales, recurenta-reclamantă a atacat decizia pronunţată de către Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, având în vedere că, potrivit art. 138 alin. (5) C. proc. civ., încheierea prin care s-a soluţionat excepţia de litispendenţă poate fi atacată numai odată cu fondul.

Prin urmare, atacarea deciziei pronunţate în dosarul nr. x/2019 de către Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă este una formală, în contextul în care, prin aceasta, instanţa de apel a pronunţat o soluţie referitoare doar la pretenţiile ce formează obiectul dosarului nr. x/2019, fără a analiza şi a se pronunţa în vreun fel cu privire la cele cu care recurenta-reclamantă a învestit instanţa de judecată în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Sălaj, secţia civilă, iar criticile formulate de recurenta-reclamantă vizează exclusiv încheierea pronunţată în acest din urmă dosar, prin care a fost admisă excepţia de litispendenţă, pretinzându-se o aplicare greşită a prevederilor art. 138 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, faţă de cele anterior reţinute, Înalta Curte reţine lipsa de obiect a recursului declarat de reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) – Asociaţia pentru Drepturi Conexe împotriva deciziei civile nr. 155A din data de 18 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă şi, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge ca atare.

II.5.2. Examinând încheierea de şedinţă din data de 28 martie 2023, pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia civilă, în dosarul nr. x/2022, prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă, în esenţă, a susţinut aplicarea greşită a prevederilor art. 138 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora Tribunalul Sălaj, secţia civilă a admis excepţia litispendenţei între acţiunile ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 şi, respectiv, al dosarului nr. x/2019, aflat în stadiul procesual al apelului, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Critica recurentei-reclamante urmează a fi analizată în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (de altfel, invocat de către parte), având în vedere că se susţine încălcarea prevederilor art. 138 alin. (1) C. proc. civ., respectiv a unei reguli de procedură a cărei nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, litispendenţa fiind reglementată de norme de ordine publică.

Potrivit dispoziţiilor a căror aplicare greşită se pretinde, nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte, înaintea mai multor instanţe competente sau chiar înaintea aceleiaşi instanţe, prin cereri distincte.

Litispendenţa presupune acelaşi proces, în legătură cu care s-au formulat mai multe cereri de chemare în judecată la aceeaşi instanţă sau la instanţe diferite, dar deopotrivă competente, finalitatea acestei instituţii fiind aceea a soluţionării cererilor de către o singură instanţă, pentru a se evita pronunţarea unor hotărâri contradictorii.

Din cuprinsul normelor procedurale anterior evocate, rezultă că litispendenţa presupune mai multe condiţii, ce trebuie întrunite în mod cumulativ: tripla identitate – să existe două sau mai multe cereri cu părţi, obiect şi cauză identice; cererile identice să fie în curs de judecată la instanţa competentă/instanţele deopotrivă competente; cererile identice să se afle pe rolul instanţelor de fond.

Verificând legalitatea încheierii de şedinţă recurate din perspectiva îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 138 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că ultimele două cerinţe sunt fără discuţie îndeplinite, la data pronunţării încheierii prin care s-a admis excepţia litispendenţei (28 martie 2023), cele două cauze aflându-se în curs de judecată, una în faza apelului pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă (dosarul nr. x/2019, soluţionat în apel la data de 18 mai 2023), iar a doua pe rolul primei instanţe, respectiv a Tribunalului Sălaj, secţia I civilă (dosarul nr. x/2022, în care a fost pronunţată încheierea de şedinţă recurată).

Însă, în ceea ce priveşte prima cerinţă, ce presupune existenţa triplei identităţi (de părţi, de obiect şi de cauză) între cele două litigii, Înalta Curte reţine că aceasta nu se verifică în speţă, criticile recurentei-reclamante formulate sub acest aspect fiind fondate.

Astfel, între cele două pricini nu există identitate de obiect, în contextul în care pretenţiile deduse judecăţii în dosarul nr. x/2019 (drepturi cuvenite pentru comunicarea publică de opere cinematografice şi alte opere audiovizuale şi remuneraţii datorate pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental), astfel cum au fost precizate prin cererea aflată la fila x din volumul al II-lea al dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a, vizează perioada 1 iulie 2016 – 31 decembrie 2019, în timp ce, în dosarul nr. x/2022, acestea se referă la o perioadă ulterioară, respectiv 1 ianuarie 2020 – la zi (data efectuării raportului de expertiză), partea estimând suma pretinsă pentru perioada 1 ianuarie 2020 – 31 august 2022.

Prin urmare, în condiţiile în care, contrar celor reţinute de către Tribunalul Sălaj, secţia civilă, perioadele pentru care sunt formulate pretenţiile deduse judecăţii în cele două dosare nu sunt identice, indiferent de orice alte aprecieri cu privire la natura sumelor solicitate, de caracterul principal sau subsidiar al cererilor, concluzia este aceea a neîntrunirii cerinţei privind identitatea de obiect între cele două cauze, astfel că nu se poate pune problema incidenţei art. 138 alin. (1) C. proc. civ., respectiv a excepţiei litispendenţei.

Faţă de cele anterior reţinute, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată nelegalitatea încheierii din data de 28 martie 2023, pronunţate de Tribunalul Sălaj, secţia civilă, în dosarul nr. x/2022, ca urmare a aplicării greşite a dispoziţiilor art. 138 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) – Asociaţia pentru Drepturi Conexe împotriva acestei încheieri, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza la Tribunalul Sălaj, secţia civilă pentru continuarea judecăţii în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsit de obiect, recursul declarat de reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) – Asociaţia pentru Drepturi Conexe împotriva deciziei civile nr. 155A din data de 18 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Admite recursul declarat de aceeaşi parte împotriva încheierii de şedinţă din data de 28 martie 2023, pronunţate de Tribunalul Sălaj, secţia civilă, în dosarul nr. x/2022.

Casează încheierea recurată.

Trimite cauza la Tribunalul Sălaj, secţia civilă pentru continuarea judecăţii în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2024.