Judicial error compensation: Jurisdictional conflict resolved in favor of plaintiff’s chosen court due to defendant’s status as a judicial institution

Şedinţa publică din data de 7 februarie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă în data de 30.08.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, şi Tribunalul Vâlcea, pronunţarea unei hotărâri prin care pârâţii să fie obligaţi la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare în dosarele nr. x/2018, y/2018, z/2019, w/2020, t/2021, s/2020, q/2021, r/2022.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 303/2004.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 921 din 28 septembrie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

A reţinut instanţa că, în speţă, sunt incidente prevederile art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora: "(...) competenţa soluţionării acţiunii civile revine tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază reclamantul".

Tribunalul Bucureşti a reţinut că această competenţă teritorială absolută este de ordine publică, imperativă şi care nu poate fi înlăturată şi de natură a satisface, totodată, şi un interes general pentru asigurarea accesului la justiţie în mod egal pentru toţi cetăţenii pretins lezaţi printr-o eroare comisă în cursul actului de justiţie.

De asemenea, a reţinut şi că norma procesuală prevăzută de Legea nr. 303/2022, având un caracter de normă specială, este de imediată aplicare şi cu prioritate faţă de norma generală stabilită prin dispoziţiile C. proc. civ., fiind de natură a satisface, totodată, interesul care a generat edictarea sa.

Constatând că domiciliul reclamantului se află în circumscripţia Tribunalului Vâlcea, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe, în raport cu dispoziţiile imperative ale art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004.

Prin sentinţa nr. 2907/2023 din 7 decembrie 2023, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul, pentru soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că reclamantul a înţeles în mod corect să introducă acţiunea de faţă la Tribunalul Bucureşti, în raport cu dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., din moment ce a chemat în judecată, în calitate de pârât, şi pe Tribunalul Vâlcea, dat fiind faptul că, în acord cu aceste dispoziţii legale, Tribunalul Bucureşti se află în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu Curtea de Apel Piteşti, în circumscripţia căreia funcţionează Tribunalul Vâlcea.

În consecinţă, a apreciat Tribunalul Bucureşti ca fiind competent teritorial să soluţioneze cauza de faţă, potrivit art. 127 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., chiar dacă domiciliul reclamantului se află în judeţul Vâlcea.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a normelor de procedură incidente în materia competenţei teritoriale a instanţelor învestite cu soluţionarea unei cereri de reparare a prejudiciului cauzat prin erori judiciare, în ipoteza în care unul dintre pârâţi este chiar instanţa căreia i-ar reveni competenţa teritorială de soluţionare a respectivei pricini, în condiţiile art. 96 din Legea nr. 303/2004, caz în care norma de drept menţionată intră în concurs cu prevederile art. 127 C. proc. civ.

Astfel, în timp ce Tribunalul Bucureşti a reţinut, în speţă, faptul că prevederile art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 stabilesc un caz de competenţă teritorială absolută, derogatoriu de la prevederile de drept comun, stabilite prin dispoziţiile C. proc. civ., Tribunalul Vâlcea a reţinut prevalenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., chiar dacă domiciliul reclamantului se află în judeţul Vâlcea, din moment ce această instanţă are calitatea de pârât în litigiul pendinte, iar Tribunalul Bucureşti se află în circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Piteşti, în circumscripţia căreia funcţionează Tribunalul Vâlcea, conform dispoziţiilor C. proc. civ.

Se constată că, prin acţiunea formulată, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâţilor Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, şi Tribunalul Vâlcea la repararea prejudiciilor constând în daune morale în cuantum de 1.000.000 RON, care ar fi fost cauzate prin erori judiciare săvârşite în dosarele nr. x/2018, y/2018, z/2019, w/2020, t/2021, s/2020, q/2021, r/2022.

Astfel cum au reţinut ambele instanţe aflate în conflict, pentru stabilirea competenţei, în materia reparării prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, sunt relevante dispoziţiile art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, în conformitate cu care "(...) competenţa soluţionării acţiunii civile revine tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază reclamantul."

Însă, având în vedere particularitatea litigiului pendinte, în care parte în cauză este chiar Tribunalul Vâlcea, pârât împotriva căruia a fost îndreptată acţiunea şi căruia i-ar reveni competenţa să judece în primă instanţă cauza, conform dispoziţiilor Legii nr. 303/2004, în speţă devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., în acord cu interpretarea dată de instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018.

Potrivit acestei decizii, dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) din Constituţie şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor (par. 42).

De asemenea, s-a statuat şi că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz (par. 51).

De altfel, prin Legea nr. 310/2018, intrată în vigoare în data de 21 decembrie 2018, la art. 127 C. proc. civ. a fost introdus alin. (21), care prevede, în mod expres, că "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Aceste prevederi legale sunt direct aplicabile în litigiul pendinte, având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Bucureşti, respectiv 30 august 2022.

Aşadar, dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar, grefierul ori instanţa de judecată au calitatea de pârâţi, ipoteză regăsită şi în speţă, dat fiind faptul că Tribunalul Vâlcea figurează ca parte în proces, iar aceasta ar fi fost competentă să judece cererea de chemare în judecată, potrivit art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004.

Or, prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale conferă dreptul părţii la "o instanţă independentă şi imparţială".

În atare context, se constată că interesul ocrotit prin dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. este unul general, respectiv apărarea prestigiului şi imparţialităţii justiţiei, garanţie instituţională a dreptului la un proces echitabil.

În consecinţă, în această împrejurare, pentru a respecta exigenţele convenţionale privitoare la garantarea dreptului părţilor la un proces echitabil, precum şi ocrotirea interesului general care a stat la baza edictării art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., în acord cu dezlegările obligatorii ale Curţii Constituţionale, se impune aplicarea cu prioritate a acestui text de lege, iar nu a dispoziţiilor în materie de competenţă teritorială prevăzute de art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004.

Astfel, întrucât reclamantul şi-a manifestat dreptul de opţiune reglementat de lege, în sensul de a învesti Tribunalul Bucureşti, ca instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, învecinată cu Curtea de Apel Piteşti, în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Vâlcea - ca instanţă care ar fi fost competentă, potrivit legii, să soluţioneze cererea de chemare în judecată, se constată că este îndeplinită condiţia pentru a opera prorogarea legală de competenţă teritorială specială în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Mai mult, odată aleasă competenţa de soluţionare a cauzei de către reclamant, conform prevederilor art. 116 C. proc. civ., aceasta a dobândit caracter definitiv, nemaifiind posibilă declinarea competenţei de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.