Inadmissibility of civil review against non-merits appellate decision; jurisdiction declination to court of appeal

Şedinţa publică din data de 7 februarie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de revizuire

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în data de 09.11.2023, sub nr. x/2023, revizuentul A. a solicitat anularea, în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, a deciziei nr. 2456 din 8 decembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă şi a deciziei nr. 544A din 1 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2018.

În dezvoltarea cererii, revizuentul a arătat că a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/14.10.2002, prin care i-a fost transferat dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 din suprafaţa de 25.000 mp situată în Bucureşti, str. x.

Prin dispoziţia nr. x/26.11.2004 a Primarului General al Municipiului Bucureşti s-a dispus restituirea în natură a terenului, ocazie cu care l-a notificat pe vânzătorul B. să participe la încheierea actelor în vederea finalizării operaţiunii juridice de transfer de proprietate.

Acest lucru nu a avut loc, iar vânzătorul a înţeles să-şi înstrăineze cota de 1/2 din acest teren către intimata C., prin contractul autentificat sub nr. x/29.01.2005.

A arătat că, după ce a aflat de încheierea respectivului contract de vânzare, a chemat în judecată părţile respectivului act juridic şi a solicitat notarea litigiului în cartea funciară, fiind emisă, astfel, încheierea OCPI nr. 2692/24.02.2005.

Deşi litigiul era notat în cartea funciară, neradiat, instituind interdicţii asupra operaţiunilor juridice privitoare la transferul de proprietate, intimata C. a solicitat radierea litigiului, deşi radierea trebuia să opereze asupra cotei de 1/2 din terenul lui D. (cealaltă coproprietară, cu care a efectuat o tranzacţie).

Ulterior, intimata C. a înstrăinat terenul către intimata S.C. E. S.R.L., cunoscând ambele părţi faptul că revizuentul este beneficiarul sarcinilor notate asupra terenului, conform încheierilor OCPI nr. 2692/24.02.2005 şi nr. 8718/31.05.2005.

Mai arată şi că, în data de 11.10.2023, OCPI Bucureşti i-a înmânat o copie integrală, de la data înfiinţării cărţilor funciare nr. x şi y ale imobilului ce face obiectul cererii de chemare în judecată privind anularea contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. x/23.01.2005, încheiat între B. şi intimata C., respectiv nr. 735/13.04.2006, încheiat între intimaţii C. şi S.C. E. S.R.L..

Menţionează că încheierile emise de OCPI reprezintă actul nou la care face vorbire art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. de la 1865.

Reluând cele expuse anterior, a precizat că a solicitat notarea în cartea funciară nr. x a litigiului purtat cu intimata C. în data de 24.02.2005.

Arată că acest înscris are caracterul de noutate cerut de lege, precum şi că instanţele de judecată au făcut aprecieri nelegale şi eronate în cuprinsul deciziilor nr. 544A/2021 şi nr. 2456/2022 faţă de aspectul că revizuentul ar fi fost în culpă, prin aceea că nu ar fi notat litigiul cu intimata C. şi cu B., cu consecinţa faptului că şi-ar invoca propria turpitudine, respectiv că partea adversă s-ar fi aflat în imposibilitatea de a cunoaşte că există sarcini privind aceste bun, situaţie care ar fi putut fi de natură să o determine să nu mai cumpere terenul.

În acelaşi sens, menţionează şi că litigiul notat în cartea funciară în februarie 2005 poartă asupra cotei de 1/2 din suprafaţa de 25.000 mp, notare care a fost radiată nelegal în baza certificatului de grefă emis în dosarul nr. x/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, certificat de grefă din care rezultă că doar pentru cota de 1/2 din această suprafaţă de teren trebuiau radiate sarcinile notate, pentru restul cotei de 1/2 din teren fiind încheiată o tranzacţie.

Arată că împrejurarea reţinută de instanţă, că nu ar fi notat litigiul de la data naşterii sale şi că, astfel, s-a putut tranzacţiona terenul pentru că acesta era liber de sarcini, nu poate fi susţinută în prezenta cauză.

În acest sens, înţelege să facă dovada cu înscrisul nou eliberat de OCPI Bucureşti, care atestă că a notat sarcinile asupra suprafeţei de 25.000 mp, în integralitatea sa, încă de la data naşterii dosarului nr. x/2004.

În felul acesta, precizează că aspectele reţinute prin decizia nr. 544A/2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă sunt contrare realităţii relevate de acest înscris nou.

Mai arată şi că acest înscris atestă faptul că a fost un proprietar diligent, care a notat litigiile intervenite cu privire la proprietate şi că radierea acestor sarcini reprezintă consecinţa unor manopere nelegale ale registratorilor de la OCPI Bucureşti care, deşi au cunoscut conţinutul certificatului de grefă, au radiat sarcinile cu privire la întreaga suprafaţă, şi nu doar asupra cotei de 1/2, aşa cum se menţiona în certificatul de grefă.

Mai mult, în cartea funciară nr. x, transcrisă din cartea funciară nr. x/5, se menţionează că radierea sarcinilor a fost realizată în temeiul unei sentinţe, despre care chiar registratorii OCPI menţionează nu este definitivă şi irevocabilă, aspect strict interzis de lege.

Prin urmare, arată că nu doar că sarcinile notate de revizuent au fost radiate nelegal, în temeiul unor acte care nu prevedeau acest lucru, ci şi că terenul a fost eliberat de sarcini (pentru a putea fi vândut) în temeiul unor hotărâri judecătoreşti nedefinitive la data la care acestea au fost operate în baza de date.

Totodată, a mai arătat şi că radierea respectivei sarcini a intervenit în aceeaşi zi în care s-a prezentat la sediul OCPI Bucureşti în vederea reînscrierii sarcinilor pentru cota de 1/2 din terenul în suprafaţă de 25.000 mp.

2. Deciziile împotriva cărora a fost formulată cererea de revizuire

Prin decizia nr. 2456 din 8 decembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul reclamantului A. împotriva deciziei nr. 544A din 1 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi l-a obligat pe recurent la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.500 RON către intimata F. şi în sumă de 5.000 RON către intimata E. S.R.L..

Prin decizia nr. 544A din 1 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul reclamantului A. împotriva sentinţei nr. 2914/13.12.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă şi l-a obligat pe apelant la plata sumei de 4.000 RON, reprezentând onorariu de avocat redus, către intimata-pârâtă E. S.R.L., respectiv a sumei de 4.000 RON, reprezentând onorariu de avocat redus, către intimata-pârâtă F..

3. Apărări formulate în cauză

În data de 30.01.2024, în termenul legal, a depus întâmpinare intimata F., prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, şi obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată.

A precizat, cu privire la decizia Înaltei Curţi, a cărei revizuire se solicită, că nu evocă fondul, ceea ce atrage inadmisibilitatea cererii de revizuire.

De asemenea, a arătat şi că cererea de revizuire este inadmisibilă şi în privinţa celorlalte aspecte arătate în cererea formulată, inclusiv prin prisma faptului că motivarea acesteia nu permite încadrarea în cazul de revizuire prevăzut expres şi limitativ de dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. de la 1865.

Actul nou, la care se referă revizuentul, este reprezentat de copia integrală, de la data înfiinţării cărţilor funciare nr. x şi y, a imobilului care face obiectul cererii de chemare în judecată ce are ca obiect anularea contractelor de vânzare nr. x/23.01.2005 şi nr. y/13.04.2006, încheiate de între B. şi C., respectiv între C. şi S.C. E. S.R.L..

Nu poate fi reţinut nici faptul că acest înscris are caracter de noutate, în acord cu dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, referitor la decizia nr. 544A/01.04.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Astfel, la cererea de revizuire au fost ataşate cărţile funciare nr. x şi carte funciară nr. x

Nu este clar la ce carte funciară face trimitere revizuentul, respectiv nr. y - fără a fi ataşată, în contextul în care se face vorbire de un înscris nou.

Printre condiţiile cumulative pentru care se poate retracta o hotărâre judecătorească definitivă, pe calea revizuirii reglementate de art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, este şi aceea ca înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.

După prezentarea condiţiilor pentru revizuirea unei hotărâri, în temeiul acestui text de lege, intimata a precizat că, în concret, revizuentul a invocat drept acte noi cărţile funciare nr. x si y, înscrisuri invocate ce nu îndeplinesc cerinţa de a fi determinante.

De asemenea, a arătat şi că dovada conduitei obstrucţioniste a părţii adverse sau a împrejurărilor mai presus de voinţa părţilor, care au împiedicat înfăţişarea înscrisului pe durata soluţionării procesului în fond îi incumbă revizuientului şi se concretizează în dovedirea demersurilor efectuate prin care s-a încercat obţinerea înscrisurilor.

Or, revizuentul nu a făcut dovezi că a fost împiedicat să invoce respectivul înscris cu prilejul judecării fondului pricinii, fie pentru ca el a fost reţinut de către partea potrivnică, fie pentru că a existat o împrejurare mai presus de voinţa revizuientului, iar respectivele înscrisuri se aflau la OCPI Bucureşti şi puteau fi puse la dispoziţia acestuia dacă ar fi fost solicitate, cu atât mai mult cu cât, la cererea iniţială, au fost depuse extrase de informare, aspect reţinut şi prin sentinţa civilă nr. 2914/13.12.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Evenimentele produse după pronunţarea hotărârii atacate şi actele prin care se materializează mijloacele de probă nu intră în conţinutul noţiunii de "înscris", pentru a justifica promovarea cererii de revizuire.

Revizuentul a arătat că actul nou este reprezentat de o copie integrală, de la data înfiinţării cărţilor funciare nr. x şi y, a imobilului care face obiectul cererii de chemare în judecată, prin care s-a solicitat anularea contractelor de vânzare cumpărare nr. x/23.01.2005 şi nr. y/13.04.2006.

Însă acest act nu este unul nou, deoarece despre el s-a vorbit în cursul proceselor anterioare, nu reprezintă un act care să nu fi putut fi prezentat la judecată şi nici un act determinant pentru soluţia din proces.

Motivele de revizuire formulate au mai degrabă caracterul unui recurs la recurs, aprecierile nelegale susţinute de revizuent nu au fundament legal, ceea ce este inadmisibil, motiv pentru care a solicitat respingerea căii de atac formulate.

În data de 31.01.2024, în termenul legal, a depus întâmpinare intimata S.C. E. S.R.L., prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la capătul de cerere prin care se solicită revizuirea deciziei nr. 544A/2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

De asemenea, a fost invocată şi excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, atât prin raportare la dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că hotărârile a căror revizuire se solicită nu au fost pronunţate asupra fondului şi nici nu evocă fondul, cât şi prin raportare la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât motivul de revizuire invocat reprezintă, în realitate, nemulţumirea revizuentului cu privire la stabilirea situaţiei de fapt, intrepretarea probelor şi aplicarea normelor procedurale.

Totodată, a invocat şi excepţia lipsei de interes, prin raportare la obiectul dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care revizuentul solicită, în calitate de reclamant, despăgubiri pentru pretinsa pierdere a aceluiaşi imobil pentru care solicită admiterea cererii în revendicare în prezenta cauză.

A solicitat, inclusiv, amendarea revizuentului pentru formularea cu rea-credinţă a cererii de revizuire, în raport cu prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de revizuire, precum şi obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea excepţiei necompetenţei materiale a instanţei supreme în ceea ce priveşte cererea de revizuire a deciziei nr. 544A/01.04.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a arătat că, în raport cu prevederile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, sens în care a menţionat şi că nu este incident cazul prevăzut de alin. (2) al aceluiaşi articol, din moment ce nu a fost invocat şi nici nu este incident cazul de revizuire reglementat de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Referitor la inadmisibilitatea cererii de revizuire în raport cu prevederile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., a precizat că prima condiţie esenţială pentru exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii este ca hotărârea a cărei revizuire se solicită să fie pronunţată asupra fondului sau să fi evocat fondul.

Or, în condiţiile în care acţiunea revizuentului A. a fost soluţionată prin admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat şi a excepţiei prescripţiei, iar căile de atac formulate împotriva hotărârii primei instanţe şi a instanţei de apel au fost respinse, este clar faptul că hotărârea a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză nu s-a pronunţat asupra fondului şi nici nu a evocat fondul.

Oricum, în virtutea calităţii sale de instanţă de control judiciar şi astfel cum rezultă expres din considerentele deciziei ce face obiectul prezentei acţiuni de revizuire, instanţa supremă a analizat legalitatea, iar nu temeinicia hotărârii pronunţate de instanţa de apel cu privire la modul în care instanţa de apel a analizat condiţiile existenţei autorităţii de lucru judecat prin raportare la formularea de către A. a unui demers judiciar identic, respectiv la modul în care instanţa de apel a analizat momentul de la care curge termenul de prescripţie extinctivă, stabilind în mod definitiv faptul că raţionamentul, considerentele şi decizia instanţei de apel sunt fundamentate pe dispoziţiile legale aplicabile.

Referitor la inadmisibilitatea cererii de revizuire în raport cu prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a precizat faptul că revizuirea nu poate fi utilizată pentru a obţine o nouă examinare a cauzei şi nu poate fi admisibilă în condiţiile în care constituie doar o cale de atac deghizată care urmăreşte modificarea soluţiei stabilite de instanţa de recurs cu titlu definitiv prin decizia împotriva căreia a fost formulată prezenta cale de atac.

Revizuentul nu argumentează îndeplinirea condiţiilor de adminisibilitate a revizuirii şi nu prezintă nicio susţinere cu privire la imposibilitatea obiectivă de a prezenta înscrisul, singura pretinsă justificare fiind în sensul că abia în data de 11.10.2023 a obţinut extrasele de carte funciară, chiar dacă obligaţia de a demonstra imposibilitatea este în sarcina acestuia.

Prin urmare, prin raportare la natura înscrisurilor depuse şi la procedura de obţinere a unei copii a extraselor de carte funciară, precum şi la lipsa oricărui argument din partea revizuentului care să justifice o imposibilitate obiectivă de a prezenta un asemenea înscris, rezultă fără echivoc că această condiţie de admisibilitate nu este îndeplinită.

A mai arătat intimata şi că înscrisurile depuse de revizuent nu atestă o altă situaţie de fapt decât cea avută în vedere de instanţele de judecată.

Dimpotrivă, înscrisurile depuse de revizuent nu privesc imobilul intimatei şi oricum nu modifică situaţia de fapt reţinută în cauză.

De asemenea, prin raportare la data de înregistrare a înscrisurilor depuse de revizuent în susţinerea cererii - 11.10.2023, extrasele de carte funciară emise de OCPI Sector 1 nu constituie un înscris care să fi existat la data pronunţării hotărârii instanţei.

A precizat intimata şi că, astfel cum reiese atât din curpinsul cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., cât şi din considerentele hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2018, analiza instanţelor de judecată a avut în vedere CF nr. x pentru suprafaţa de 11.927 mp, care a avut anterior CF nr. x pentru suprafaţa de 11.926,74 mp - singurele cărţi funciare valabile pentru imobilul dobândit de către aceasta.

A menţionat că aceste înscrisuri au fost administrate în faţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2007, fapt despre care revizuentul a avut cunoştinţă, motiv pentru care acesta nu constituie un înscris nou descoperit ulterior pronunţării deciziei.

Prin cererea de revizuire sunt invocate alte două extrase de carte funciară, respectiv nr. x şi nr. w, care nu au legătură cu imobilul acesteia şi care, mai mult, astfel cum reiese, în mod expres, din cuprinsul acestora, sunt sistate.

Singurul lot de teren aflat în proprietatea acesteia şi care a fost supus analizei instanţelor de judecată are număr de carte funciară x, motiv pentru care extrase de carte funciară invocate de revizuent nu au legătură cu probleme dezlegate în acest litigiu.

De asemenea, a mai precizat şi că OCPI Sector 1 a transmis la dosarul nr. x/2007, în data de 21.10.2010, copii ale cărţilor funciare nr. x, nr. z şi nr. t, cu privire la imobilul situat în Bucureşti, str. x, care contrazic susţinerile revizuientului privind notarea litigilor sau a dreptului de proprietate, motiv pentru care formularea prezentei căi extraordinare de atac reprezintă doar o încercare de reexaminare a fondului cauzei.

În subsidiar, a menţionat şi că aceste înscrisuri, oricum, nu sunt apte să modifice raţionamentul instanţelor de judecată în soluţionarea excepţiilor autorităţii de lucru judecat şi prescripţiei extinctive.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a revizuentului în formularea prezentului demers judiciar, intimata a arătat că acesta a formulat, încă din anul 2018, o acţiune în despăgubiri pentru pretinsa pierdere a dreptului de proprietate asupra imobilului pentru care solicită admiterea cerererii în revendicare în prezenta cauză şi care face obiectul dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Astfel, revizuentul urmăreşte, în acelaşi timp, atât redobândirea efectivă/materială a dreptului de proprietate asupra imobilului, prin prezenta cale de atac, cât şi despăgubiri pentru pretinsa pierdere a aceluiaşi drept de proprietate pentru acelaşi imobil.

Cât priveşte solicitarea de amendare a revizuentului, a arătat că atitudinea abuzivă a revizuentului, de a formula numeroase acţiuni şi căi de atac prin care încearcă să pună presiune pe intimată, precum şi hărţuirea continuă în instanţă cu acţiuni lipsite de finalitate (întrucât reiterează aceleaşi argumente şi formulează aceleaşi acţiuni şi aceleaşi căi de atac) reprezintă un abuz procesual evident, care trebuie să înceteze prin amendarea acestuia.

În acest sens, a făcut referire la dosarele nr. x/2019, având ca obiect revizuire, respectiv nr. x/2019, având ca obiect contestaţie în anulare, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a dispus respingerea căilor extraordinare de atac formulate, faptul că soluţia pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2018, de respingere a acţiunii revizuentului ca urmare a admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat (în raport cu sentinţele pronunţate de Judecătoria Sector 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2005 şi în dosarul nr. x/2006) a rămas definitivă, precum şi existenţa dosarului nr. x/2018, având ca obiect acţiunea formulată de către revizuent prin care se solicita, inclusiv în contradictoriu cu intimata, obligarea pârâţilor la executarea Convenţiei de rezolvare amiabilă ce a făcut parte din dosarul nr. x/1000 înregistrat pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauza Haliu c. România - respinsă în mod definitiv.

Prin urmare, având în vedere atitudinea procesuală a revizuentului, de a încerca să creeze, într-un mod artificial, situaţii de fapt care să justifice formularea unei cereri de revizuire, multitudinea demersurilor revizuentului, prin care încearcă, sub orice formă, să obţină rejudecarea litigiilor în care au fost pronunţate hotărâri definitive nefavorabile acestuia, dar şi formularea, cu rea-credinţă, a prezentei căi de atac extraordinare, vădit neîntemeiată, intimata a solicitat sancţionarea revizuentului, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., cu amendă în cuantum maxim.

În data de 06.02.2024, intimata F. a formulat note de şedinţă, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

i. În ceea ce priveşte cererea de revizuire a deciziei nr. 2456 din 8 decembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă (potrivit căreia a fost respins, ca nefondat, recursul reclamantului A. împotriva deciziei nr. 544A din 1 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă):

Examinând decizia atacată, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, întrucât cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, se constată că, în raport cu data învestirii instanţei cu litigiul de fond, respectiv 02.07.2018, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din noul Cod de procedură, intrat în vigoare în data de 15.02.2013, text de lege similar celui invocat de către revizuent.

În ceea ce priveşte revizuirea, se reţine că aceasta reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, ce oferă posibilitatea desfiinţării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunţarea acesteia.

Cum retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte asupra stabilităţii raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte, însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.

Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea "unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul".

Evocarea fondului, printr-o decizie a instanţei de recurs, presupune fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea care a fost reţinută în etapele procesuale anterioare, în cazul casării cu reţinere, fie aplicarea altor dispoziţii legale, la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.

Drept urmare, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se dezlegarea dată raportului dedus judecăţii, nu sunt susceptibile de revizuire.

De asemenea, prevederile art. 509 alin. (2) C. proc. civ., prevăd în mod expres, ipotezele în care se derogă de la această regulă, respectiv "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul", printre acestea neregăsindu-se şi motivul de revizuire pe care partea a înţeles să îşi întemeieze cererea ce face obiectul litigiului pendinte.

Condiţia ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, aceea de cale de retractare, prin care se solicită instanţei care a soluţionat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunţării hotărârii.

Această regulă nu este îndeplinită în cauză câtă vreme motivele evocate în susţinerea cererii de revizuire se circumscriu prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar obiectul revizuirii este reprezentat de o decizie prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul reclamantului A. împotriva deciziei nr. 544A din 1 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Aşadar, Înalta Curte reţine că decizia împotriva căreia a fost formulată prezenta cale extraordinară de atac nu îndeplineşte cerinţa legală enunţată de dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., fiind pronunţată ca efect exclusiv al analizării motivelor de casare, care, prin ipoteză, nu presupun evocarea fondului, ci doar cercetarea legalităţii hotărârii atacate.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi instanţa de contencios constituţional, care, prin Decizia nr. 156/2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 414 din 27 mai 2019, pronunţată în legătură cu prevederile art. 322 din C. proc. civ. de la 1865, a statuat, în legătură cu deciziile instanţelor de recurs pronunţate sub imperiul vechii reglementări procedurale civile, că nu fac obiectul cererii de revizuire deciziile prin care a fost respins recursul (par. 17), soluţie pe deplin aplicabilă şi în raport cu actuala reglementare.

Drept urmare, se constată că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, prevăzută de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., situaţie în raport cu care nu se mai impune analizarea altor condiţii specifice reglementate de cazul de revizuire invocat.

Reţinând culpa procesuală a revizuentului, se va dispune obligarea acestuia, în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 RON (reduse de la 5.200 RON) către intimata F., respectiv în cuantum de 4.000 RON (reduse de la 11.900 RON) către intimata S.C. E. S.R.L..

Aplicarea măsurii reducerii cuantumului cheltuielilor de judecată a fost justificată, în sensul dispoziţiei procedurale menţionate, de gradul de complexitate a cauzei, care a presupus doar analiza unui aspect de admisibilitate, respectiv de modalitatea în care intimaţii şi-au făcut apărările în cauză (doar prin depunerea întâmpinării şi a notelor scrise, în situaţia intimatei F. sau şi prin susţinerea întâmpinării prin concluzii orale, în faţa instanţei, în cazul intimatei S.C. E. SRL).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 2456 din 8 decembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de revizuentul A..

ii. În ceea ce priveşte cererea de revizuire a deciziei nr. 544A din 1 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă:

Potrivit art. 510 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Aşadar, competenţa soluţionării cererii de revizuire aparţine instanţei care a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită, cu excepţia situaţiei în care revizuirea este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când competenţa aparţine instanţei mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre.

Pe cale de consecinţă, textul de lege reglementează competenţa materială imperativă a instanţei, de la care nu se poate deroga.

În aplicarea dispoziţiilor legale menţionate şi faţă de incidenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în raport cu motivele dezvoltate în susţinerea cererii de revizuire formulate împotriva deciziei instanţei de apel, rezultă că instanţa competentă cu soluţionarea cererii de revizuire împotriva respectivei hotărâri este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, instanţă care a pronunţat decizia atacată, în favoarea căreia Înalta Curte îşi va declina competenţa.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va disjunge cererea de revizuire a deciziei nr. 544A din 1 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018, formulată de revizuentul A., şi va declina competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

În ceea ce priveşte cererea intimatei S.C. E. S.R.L., de sancţionare a revizuentului cu amendă judiciară pentru exercitarea unei căi de atac vădit netemeinice, Înalta Curte constată că, deşi calea de atac este inadmisibilă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., în sensul că nu s-a probat reaua-credinţă a revizuentului în formularea căii de atac, iar soluţia de respingere a unei cereri în justiţie nu este prin ea însăşi dovada certă a săvârşirii unui abuz de drept procesual, ci acesta trebuie să rezulte din circumstanţele cauzei.

Totodată, existenţa litigiilor la care a făcut referire intimata, prin întâmpinare (a dosarului nr. x/2019 şi dosarului nr. x/2019, soluţionate în mod irevocabil de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a dosarului nr. x/2018 - în cadrul căruia au fost pronunţate deciziile a căror revizuire se solicită în prezenta cauză, respectiv a dosarului nr. x/2018), nu este în măsură să ateste în sine întrunirea elementelor abuzului de drept procesual prevăzute de art. 12 C. proc. civ., ci reflectă, până la proba contrară, existenţa unei manifestări legitime a părţii, în virtutea liberului acces la justiţie garantat prin dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 2456 din 8 decembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de revizuentul A..

Obligă pe revizuent la plata sumei de 3.000 RON către intimata F. şi la plata sumei de 4.000 RON către intimata S.C. E. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Disjunge cererea de revizuire a deciziei nr. 544A din 1 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018, formulată de revizuentul A., şi declină competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Fără cale de atac.

Respinge cererea intimatei S.C. E. S.R.L., de aplicare a unei amenzi judiciare revizuentului A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 februarie 2024.