Compensation claims for military reserve transfer via resignation following unit dissolution

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 19 decembrie 2002, reclamantul C.G. a solicitat obligarea pârâtului Statul Major al Forțelor Terestre din cadrul Ministerului Apărării Naționale, la plata sumei de 51.222.780 lei, la valoare actualizată, reprezentând 15 solde lunare brute, raportat la data raportului de trecere în rezervă, luna iulie 2002, plus cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că, la data de 12 iulie 2002 a solicitat trecerea în rezervă cu acordarea unei sume echivalente cu 15 solde lunare brute, conform O.G. nr. 7/1998. Întrucât nu a primit răspuns, a revenit cu un raport către Ministerul Apărării Naționale, la data de 23 august 2002, și cu adresa nr. B1 - 11.01 din 9 septembrie 2002 a U.M. nr. 01083, i s-a comunicat că se refuză plata sumei compensatorii.

Ulterior, prin „concluziile scrise” depuse cu prilejul judecării în fond a cauzei, reclamantul a precizat că solicită anularea hotărârii Comisiei de Selecție a Statului Major al Forțelor Terestre nr. 30 din 22 august 2002 și acordarea plăților compensatorii conform O.G. nr. 7/1998.

Prin sentința civilă nr. 732/2003, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată, reținând că reclamantul a fost trecut în rezervă conform Ordinului nr. TU 565 din 11 octombrie 2002, al șefului Statului Major al Forțelor Terestre, prin demisie, în baza art. 85 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 80/1995 și că art. 8 din O.G. nr. 7/1998 nu prevede plăți compensatorii pentru cadrele militare trecute în rezervă, prin demisie.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamantul.

În motivarea recursului s-a arătat că reclamantul a formulat cerere de trecere în rezervă cu acordarea a 15 solde lunare brute, conform art. 8 lit. b) din O.G. nr. 7/1998; că nu i s-a oferit o nouă funcție, ci a fost pus numai la dispoziția Ministerului Apărării Naționale; că O.G. nr. 7/1998 nu prevede restricții privind trecerea în rezervă a militarilor din unitățile desființate, ca fiind elaborată pentru protecția cadrelor militare aflate într-o atare situație.

Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului în lumina dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.

Din probele administrate în cauză rezultă că unitatea la care era încadrat recurentul, s-a desființat și ca urmare, conform O.G. nr. 7/1998, acesta a formulat cererea de trecere în rezervă și plata a 15 solde lunare brute, conform art. 8 lit. b) din O.G. nr. 7/1998.

Cererea petentului nu a fost aprobată, acesta a fost pus la dispoziția Ministerului Apărării Naționale, prin hotărârea nr. 30 din 22 august 2002 a Comisiei de Selecție a Statului Major al Forțelor Terestre. Fiind nemulțumit, reclamantul și-a prezentat demisia.

Recurentul-reclamant trebuia să conteste hotărârea nr. 30/2002, a Ministerului Apărării Naționale, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.

C.G. a precizat că solicită prin acțiune, anularea hotărârii nr. 30/2002, la data de 18 septembrie 2003, fără să respecte dispozițiile art. 132 C. proc. civ. Cererea de modificare a acțiunii fiind tardiv formulată, nu putea fi primită de instanța de fond. Pe de altă parte, reclamantul nu a îndeplinit nici procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, și nici nu a sesizat instanța în termenul prevăzut de același text legal, astfel încât cererea sa este inadmisibilă.

Solicitarea de a fi obligat pârâtul la plata sumelor compensatorii, este neîntemeiată, întrucât reclamantul, nemulțumit de faptul că nu i-a fost acceptată cererea de trecere în rezervă, și-a prezentat demisia. Cum dispozițiile art. 8 din O.G. nr. 7/1998 nu prevăd acordarea de plăți compensatorii în situația trecerii în rezervă, prin demisie, acțiunea nu putea fi admisă.

Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva sentinței civile nr. 732 din 18 septembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2005.