Jurisdictional conflict over revocatory creditor actions: professional status does not confer specialized civil competence absent specific statutory subject matter

Şedinţa publică din data de 06 februarie 2024

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 29.04.2021, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâţii B., C., D., E. şi F., solicitând să se declare inopozabilitatea faţă de reclamantă a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27.02.2020 de către notarul public G. şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/14.04.2020, intabulate în Cartea Funciară nr. x-CI-UII a U.A.T. Râmnicu-Vâlcea, cu consecinţa revenirii, în ceea ce priveşte dreptul lor de urmărire, a imobilului-apartament nr. x, situat în Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, str. x, ce face obiectul contractelor criticate, în patrimoniul urmăribil al debitorilor-pârâţi B. şi C.. S-a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâţii B. şi C. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia dreptului material la acţiune, iar pe fond au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Pârâţii D. şi E. au formulat întâmpinare, prin care au invocat prescripţia dreptului material la acţiune, iar pe fondul dedus judecăţii au solicitat respingerea cererii.

Pârâta F. a formulat întâmpinare, prin care a invocat prescripţia dreptului material la acţiune, iar pe fondul dedus judecăţii a solicitat respingerea cererii, cu aceeaşi motivare cu cea arătată în întâmpinarea celorlalţi pârâţi.

Prin sentinţa civilă nr. 1186 din 24 martie 2022, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a respins acţiunea, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta A. S.A. şi apel incident pârâţii B. şi C..

Prin decizia civilă nr. 1098/A/8.12.2022, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, a respins ca nefondate apelurile.

Împotriva deciziei nr. 1098 din 08 decembrie 2022 a Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă a formulat recurs reclamanta A. S.A., prin Direcţia Juridica - Biroul Regional de Litigii şi Insolvenţă Târgu-Jiu, înregistrat pe rolul Curţii de Apel, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 06.02.2023.

Prin încheierea din data de 31 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a a Curţii de Apel Piteşti şi a declinat soluţionarea recursului către secţia I Civilă din cadrul Curţii de Apel Piteşti.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că în structura Curţii de Apel Piteşti funcţionează două secţii civile, astfel că, prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti a stabilit ca, începând cu data de 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secţii civile, dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, să fie soluţionate de secţia a II-a Civilă.

Astfel, aplicând criteriul ce ţine de natura litigiului, şi văzând că reclamanta solicită, în temeiul acţiunii revocatorii, declararea inopozabilităţii, faţă de aceasta, a unor acte juridice pretins vătămătoare, a apreciat că litigiul de faţă nu are legătură cu specificul activităţii comerciale desfăşurate de reclamantă în vederea realizării obiectului său de activitate şi că nu are natura unui litigiu cu profesionişti, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparţine materiei civile lato-sensu, propriu-zise, ce revine în competenţa de soluţionare a secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti, conform hotărârii colegiului de conducere.

Pe cale de consecinţă, faţă de faptul că litigiul nu se poartă în raport cu activitatea concretă a unui profesionist şi nici nu aparţine unei anumite materii specializate care ar intra în competenţa secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a apreciat că recursul exercitat în prezenta cauză nu este în competenţa de soluţionare a acestei din urmă secţii.

Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin încheierea din 11 decembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei I Civile şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei a II-a Civile de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Piteşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a soluţiona acest conflict.

În luarea hotărârii de declinare a fost avută în vedere Decizia nr. 4/2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat în sensul că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina:

- cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac;

- în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri)."

A reţinut că, din relaţiile furnizate de Tribunalul Vâlcea reiese faptul că la data promovării căii de atac a apelului, la nivelul Tribunalului Vâlcea nu existau completuri specializate pentru soluţionarea litigiilor cu profesionişti, astfel că devine incidentă a doua ipoteză reliefată în Decizia nr. 4/2023.

Analizând cauza în funcţie de natura şi obiectul acesteia, aşa cum s-a statuat prin Decizia nr. 18/17.10.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, curtea de apel a constatat că aceasta are natura civilă, deşi priveşte atât persoane fizice, cât şi persoane juridice.

Astfel, a reţinut că prezenta acţiune are ca obiect o acţiune revocatorie prin care reclamantul, profesionist, tinde la atingerea scopului pentru care, în desfăşurarea activităţii economice, a încheiat contractul de credit cu o parte dintre pârâţi, respectiv acela de a-şi proteja patrimoniul şi de a obţine profit, şi în consecinţă competenţa secţiei specializată în soluţionarea litigiilor cu profesioniştii este atrasă de însăşi natura şi obiectul litigiului care s-a născut din desfăşurarea activităţii economice a reclamantului.

A mai susţinut că nu se poate reţine că litigiul nu se poartă în raport cu activitatea concretă a unui profesionist, întrucât are legătură cu specificul activităţii economice desfăşurate de reclamant în vederea realizării obiectului său de activitate, respectiv acela de a acorda credite şi a urmări restituirea acestora.

De asemenea, instanţa a avut în vedere şi dezlegările date prin Decizia RIL nr. 2/2019 prin care s-a statuat că cererile formulate în procedura executării ... constituie cereri formulate în materia ce face obiectul specializării, chiar dacă aceste cereri nu se poartă în raport de activitatea concretă a profesionistului.

Totodată, a arătat instanţa că, prin Decizia nr. 31 din 21.03.2023 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Piteşti, au fost înfiinţate completuri specializate în cauze cu litigii cu profesioniştii în cadrul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, astfel că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, care se circumscrie domeniului de activitate al secţiei a II-a, specializată pentru soluţionarea cauzelor cu profesionişti, a declinat competenţa de soluţionare a căii de atac a recursului în favoarea acestei din urmă secţii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea reclamantei A. S.A., prin care a solicitat instanţei să se declare inopozabilitatea faţă de aceasta a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27.02.2020 de către notarul public G. şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/14.04.2020, intabulate în Cartea Funciară Râmnicu-Vâlcea, cu consecinţa revenirii, în ceea ce priveşte dreptul lor de urmărire, a imobilului ce face obiectul contractelor în patrimoniul urmăribil al debitorilor-pârâţi B. şi C..

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 1562 şi urm. C. civ.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secţia civilă, iar calea de atac a apelului exercitată împotriva sentinţei pronunţate de judecătorie a fost soluţionată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă.

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ., "dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere".

În speţă, condiţiile prevăzute de textul de lege anterior menţionat sunt îndeplinite având în vedere că dezînvestirea reciprocă a operat între două secţii ale Curţii de Apel Piteşti, respectiv între secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, şi secţia I civilă, instanţa în faţa căreia s-a ivit conflictul.

Conflictul negativ de competenţă a fost generat de aplicarea Deciziei nr. 18/2016 pronunţate de Înalta Curte într-un recurs în interesul legii, în considerarea căreia se impune identificarea în cauză a unei eventuale competenţe specializate de soluţionare a recursului exercitat în cadrul unui litigiu ce are ca obiect o acţiune revocatorie întemeiată pe dispoziţiile C. civ.

Prioritar, trebuie reamintit că prin Decizia nr. 4 din 24 aprilie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a stabilit: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi art. 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina:

- cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac;

- în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri)".

Primul criteriu de determinare a competenţei materiale procesuale a instanţei de control judiciar, prevăzut în decizia pronunţată în interesul legii, nu poate fi aplicat în speţă, deoarece la nivelul primei instanţe, respectiv Judecătoria Rîmnicu Vâlcea, funcţionează doar două secţii, civilă şi penală, fără a se fi constituit formaţiuni de judecată specializate în cadrul secţiei civile.

În aplicarea celui de-al doilea criteriu, care impune determinarea competenţei materiale procesuale de soluţionare a căii de atac prin raportare la obiectul şi natura cauzei deduse judecăţii, astfel cum acestea au fost stabilite în primă instanţă, se reţin următoarele:

În cursul anului 2022, în cadrul secţiei I Civile a Tribunalului Vâlcea – instanţă care a soluţionat cauza în apel la data de 8.12.2022- au funcţionat complete de apel specializate pentru soluţionarea litigiilor civile, de fond funciar, respectiv de minori şi familie.

Totodată, în acelaşi interval de timp, şi la nivelul secţiei a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Vâlcea, au existat complete specializate, însă în materie contravenţională, în materie fiscală şi insolvenţă persoane fizice.

În acelaşi timp, în cadrul Curţii de Apel Piteşti, instanţa învestită cu soluţionarea recursului, secţia a II-a civilă soluţionează toate litigiile cu profesionişti, indiferent de instanţa care a soluţionat dosarul pe fond, astfel cum s-a dispus prin Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016 emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti.

Se reţine, de asemenea, că ambele instanţe aflate în conflict au făcut referire la Decizia nr. 18/2016 pronunţată de completul de recurs în interesul legii, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, referitoare la reorganizarea unor secţii sau complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii în cadrul secţiilor civile, că pentru determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate, se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, iar nu de calitatea de profesionist a uneia dintre părţi, criteriu ce nu are acoperire în dreptul pozitiv.

Înalta Curte constată, în aplicarea deciziei pronunţate în mecanismul de unificare jurisprudenţială, că simpla calitate de profesionist a reclamantei din prezentul litigiu nu interesează în delimitarea competenţei între cele două secţii civile din cadrul Curţii de Apel Piteşti.

În acest sens, este relevantă materia căreia îi aparţine litigiul, anume domeniul de drept supus unei reglementări specifice şi care, prin întinderea cunoştinţelor şi numărul cauzelor, impune o anumită specializare a judecătorului, precum şi valorificarea acesteia în cadrul unor secţii (sau complete) distincte.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din Decizia nr. 2/2019 pronunţată tot într-un recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 863/25.10.2019, prin care s-a statuat, în interpretarea şi aplicarea art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 şi cu respectarea Deciziei nr. 18/2016, că instanţele specializate soluţionează "cererile formulate în procedura executării silite în materiile ce fac obiectul specializării lor".

În cuprinsul deciziei din anul 2019 a Completului pentru soluţionarea recursului în interesul legii s-a arătat că "au procedat corect instanţele de apel care au identificat caracteristicile litigiului cu care au fost învestite şi au stabilit apartenenţa acestuia la o anumită materie specializată" (paragraf 87).

Or, în prezenta cauză, acţiunea creditorului prin care se solicită constatarea inopozabilităţii unor contracte succesive de vânzare-cumpărare, despre care se pretinde că au fost încheiate în dauna sa, cu scopul revenirii bunului în patrimoniul pârâţilor debitori şi al plăţii creanţei din preţul bunului, nu relevă o anumită materie specializată, distinctă de materia civilă propriu – zisă. Acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile C. civ. şi se soluţionează potrivit aceloraşi reguli de drept civil în cazul oricărui creditor, indiferent dacă acesta este o persoană fizică sau un profesionist în sensul art. 3 din C. civ. şi al art. 8 din Legea nr. 71/2011.

Faţă de caracteristicile litigiului, includerea acestuia în categoria litigiilor cu profesionişti pe care le soluţionează exclusiv una dintre secţiile Curţii de Apel Piteşti ar echivala cu determinarea naturii litigiului în raport de calitatea de profesionist a creditorului, ceea ce nu este posibil, faţă de statuările din Decizia nr. 18/2016 pronunţată în interesul legii.

Prin urmare, în cauză nu există elemente care să asigure încadrarea litigiului în materiile prevăzute exemplificativ în art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, care să atragă competenţa specializată a secţiei a II-a Civile din cadrul Curţii de Apel Piteşti.

În aceste condiţii, având în vedere natura civilă a litigiului - ţinând cont, totodată, de faptul că niciuna dintre instanţele care s-au dezînvestit reciproc nu a făcut referire la un fond de dosare comun celor două secţii civile ale Curţii de Apel, care se repartizează aleatoriu între cele două secţii şi din care ar face parte dosarul de faţă (situaţie în care ar fi contat exclusiv prima înregistrare pe rolul Curţii de Apel, la secţia a II-a Civilă) -, Înalta Curte constată că aparţine secţiei I Civile competenţa de soluţionare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 februarie 2024.