Insurer's territorial-jurisdiction challenge fails; claim remitted to accident-scene court after negative conflict resolved.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdiction conflict by establishing that the Timișoara Court has jurisdiction to hear the case, thereby upholding the claimant's choice of forum; the case is remanded to that court for further proceedings. The dispute concerns a claim by a claimant company, as assignee of a damaged party's rights, against an insurer for payment of 3,227.64 RON as the unpaid difference in indemnity under a mandatory motor third-party liability (RCA) insurance policy, arising from a road accident in Timișoara. The court held that, in insurance matters under Article 115 of the Civil Procedure Code, territorial jurisdiction is alternative, allowing the claimant to sue either at the defendant's seat, the insured's residence/seat, the insured property's location, or the place where the insured risk occurred; here the claimant validly opted for the court where the accident occurred under Articles 115(1)(3) and 116, and since this is a private-order jurisdiction rule, neither the defendant nor the court could contest that choice, and the claimant's own exception raised after transfer could not defeat its initial election.
Legislator headnote
AI generatedart. 107 C. proc. civ, art. 115 C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 115 alin. (3) C. proc. civ, art. 115 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ; Insurer's territorial-jurisdiction challenge fails; claim remitted to accident-scene court after negative conflict resolved: The dispute concerns a claim by a claimant company, as assignee of a damaged party's rights, against an insurer for payment of 3,227.64 RON as the unpaid difference in indemnity under a mandatory motor third-party liability (RCA) insurance policy, arising from a road accident in Timișoara. The court held that, in insurance matters under Article 115 of the Civil Procedure Code, territorial jurisdiction is alternative, allowing the claimant to sue either at the defendant's seat, the insured's residence/seat, the insured property's location, or the place where the insured risk occurred; here the claimant validly opted for the court where the accident occurred under Articles 115(1)(3) and 116, and since this is a private-order jurisdiction rule, neither the defendant nor the court could contest that choice, and the claimant's own exception raised after transfer could not defeat its initial election.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the High Court to resolve the negative conflict of jurisdiction and establish the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024
Deliberând asupra conflictului de competenţă, reţine următoarele:
I. Obiectul litigiului:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la 20 ianuarie 2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi intervenientul forţat C., obligarea pârâtei la plata sumei de 3.227,64 RON, cu titlu de pretenţii reprezentând diferenţa de despăgubire cuvenită conform dosarului de daună x.
În drept, reclamanta a invocat Norma ASF nr. 20/2017, Legea nr. 132/2017, art. 1.356 şi următoarele din C. civ., art. 1.493 raportat la art. 1.566 - 1.584 din C. civ.
II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 14280 din 14 iunie 2023, Judecătoria Timişoara – secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, constatând că această instanţă este competentă, în aplicarea prevederilor art. 107 C. proc. civ., faţă de sediul societăţii pârâte, care este în municipiul Bucureşti.
Prima instanţă învestită cu soluţionarea cauzei a reţinut că, în cazul litigiilor care decurg dintr-un contract de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie, competenţa teritorială este alternativă, fiind stabilită atât în favoarea instanţei de la sediul pârâtului, conform art. 107 C. proc. civ., cât şi în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie se află domiciliul sau sediul asiguratului sau al terţului prejudiciat, precum şi locul unde s-a produs riscul asigurat, în conformitate cu dispoziţiile art. 115 C. proc. civ., reţinând că alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente o are reclamantul, faţă de prevederile art. 116 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 115 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a reţinut că reclamanta nu are calitatea de terţ prejudiciat, pentru a putea introduce cererea de chemare în judecată la sediul său, apreciind că această calitate nu poate fi deţinută decât de persoana păgubită, şi că nu a putut fi transmisă prin încheierea unui contract de cesiune.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 10556 din 14 noiembrie 2023, Judecătoria Sector 3 Bucureşti – secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamantă prin notele scrise depuse la 14 noiembrie 2023, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a constatat că, în conformitate cu art. 116 C. proc. civ., reclamanta a ales să sesizeze Judecătoria Timişoara pentru soluţionarea prezentei cauze, instanţa competentă prin raportare la locul procedurii riscului asigurat, aplicând astfel dispoziţiile art. 115 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin acţiunea civilă dedusă judecăţii, reclamanta S.C. A. S.R.L., în calitate de cesionară, solicită recuperarea creanţei în valoare de 3.227,64 RON, reprezentând diferenţa neachitată din costurile reparaţiei autovehiculului avariat urmare a accidentului rutier produs în localitatea Timişoara la 22 iulie 2022. Autoturismul condus de către persoana vinovată de producerea accidentului era asigurat prin poliţa de asigurare RCA, valabilă la data producerii accidentului, emisă de către pârâta B. S.A..
Înalta Curte constată că prezentul litigiu intră sub incidenţa materiei asigurărilor, întrucât la baza despăgubirilor solicitate se află un contract de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie, încheiat conform Legii nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie.
Drept urmare, competenţa teritorială de soluţionare a cererii de despăgubire se determină în conformitate cu prevederile art. 115 C. proc. civ., care stipulează că, în materie de asigurări, în afară de instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului, cererea de despăgubire se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află fie domiciliul sau sediul asiguratului, fie bunurile asigurate, fie locul unde s-a produs riscul asigurat. De asemenea, dispoziţiile art. 115 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă şi la instanţa domiciliului sau, după caz, sediului său.
Fiind vorba de o competenţă teritorială alternativă, reclamanta şi-a exercitat dreptul de opţiune, astfel cum este reglementat de art. 116 C. proc. civ. ("Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente"), şi a înţeles să învestească instanţa de la locul unde s-a produs riscul asigurat, Judecătoria Timişoara, ca instanţă în raza căreia s-a produs accidentul rutier care a determinat promovarea prezentei acţiuni.
În cazurile de competenţă teritorială alternativă, dacă reclamantul s-a adresat uneia dintre instanţele deopotrivă competente, nici pârâtul şi nici instanţa nu pot contesta opţiunea acestuia. Întrucât competenţă teritorială alternativă este de ordine privată, aşa cum rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., excepţia de necompetenţă va putea fi invocată numai de părţi.
Având în vedere aceste aspecte procedurale, Înalta Curte constată că Judecătoria Timişoara este instanţa de la locul unde s-a produs asigurat, pentru care reclamanta a optat în conformitate cu dispoziţiile art. 116 coroborate cu art. 115 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
De asemenea, se poate observa că, în faţa instanţei învestite prin declinare, reclamantul a invocat excepţia de necompetenţă teritorială, de ordine privată, în conformitate cu dispoziţiile art. 247 alin. (2) C. proc. civ.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2024.