Territorial competence for garnishment validation lies with execution court of debtor's domicile, not the court that issued the enforcement writ

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului de competenţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele şi obiectul litigiului:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la 11 august 2022, petenta A. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea B. şi terţul poprit S.C. C. S.R.L., validarea popririi asupra sumei de 9.278,81 RON, reprezentând debit principal şi cheltuieli de executare în dosarul de executare nr. 313/SNC/2015, aflat pe rolul SCPEJ D..

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 781, 790 şi 792. C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 5197 din 19 mai 2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenta de soluţionare a cererii de validare a popririi formulate de petenta A. în contradictoriu cu debitoarea B. şi terţul poprit C. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că potrivit art. 790 alin. (1) C. proc. civ., dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi".

Faţă de dispoziţii art. 651 C. proc. civ. (în forma de la data introducerii cererii de executare silită, 11 mai 2015) şi art. 790 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a constatat că, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitoarei B. se afla în municipiul Ploieşti, astfel cum rezultă din verificările în baza de date DEPABD aflate la dosarul cauzei .

Această instanţă a mai apreciat că nu este aplicabilă decizia nr. 2/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind examinarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021.

2.2 Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, prin sentinţa nr. 7433 din 21 noiembrie 2023, Judecătoria Ploieşti – secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea din 20 februarie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Ploieşti a apreciat că această instanţă este competentă să soluţioneze cauza, ca instanţă de executare, făcând aplicarea principiului unicităţii instanţei de executare.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:

În cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, creditorul cesionar A. a solicitat, în contradictoriu cu debitorul B. şi terţul poprit S.C. C. S.R.L., validarea popririi asupra sumei de 9.278,81 RON, reprezentând debit principal şi cheltuieli de executare în dosarul de executare nr. 313/SNC/2015, aflat pe rolul SCPEJ D..

Înalta Curte constată că prin încheierea pronunţată la 20 februarie 2015 în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 21 martie 2013, iar prin încheierea din 11 mai 2015 executorul judecătoresc a încuviinţat executarea silită formulată de creditorul E. împotriva debitoarei B., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit menţionat.

În ceea ce priveşte învestirea cu formulă executorie, art. 641 C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite) prevedea următoarele:

,,(1) Titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie. (2) Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales."

Se constată că acest text de lege instituia un caz de competenţă teritorială alternativă, fiind competentă a soluţiona cererea creditorului de învestire cu formulă executorie fie judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, fie judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul debitorului.

În aplicarea acestor dispoziţii legale, prin încheierea pronunţată la 20 februarie 2015 în dosarul nr. x/2015 de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, ca instanţă de la sediul ales al creditorului, s-a dispus învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 21 martie 2013.

Referitor la încuviinţarea executării silite, art. 666 C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite) prevedea următoarele:,,(2) Executorul judecătoresc se pronunţă asupra încuviinţării executării silite, prin încheiere, fără citarea părţilor. (6) încheierea prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite poate fi supusă controlului instanţei de executare pe calea contestaţiei la executare, în condiţiile legii. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi contestată de către creditor, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanţa de executare."

În aplicarea acestor dispoziţii legale, executarea silită a fost încuviinţată în cauză de către executorul judecătoresc, iar nu de către instanţa de judecată.

Dat fiind că obiectul cauzei îl reprezintă o cerere de validare a popririi, devin incidente dispoziţiile art. 790 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "Dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi."

În ceea ce priveşte instanţa competentă material şi teritorial a soluţiona cererea de validare a popririi, aceasta se stabileşte în raport cu prevederile art. 651 C. proc. civ., potrivit cărora:,,(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

De asemenea, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ., "Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare."

Ca atare, cererea de validare a popririi este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, şi anume judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. În cauză, la data sesizării executorului judecătoresc, debitoarea avea domiciliul în municipiul Ploieşti, astfel că instanţa de executare este, potrivit legii, Judecătoria Ploieşti.

Împrejurarea că încheierea de învestire cu formulă executorie a fost pronunţată de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nu o transformă pe aceasta în instanţă de executare, competentă a soluţiona cererea de validare a popririi ce face obiectul cauzei de faţă, întrucât legiuitorul a reglementat în mod distinct instanţa competentă a soluţiona cererea de învestire cu formulă executorie (judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului), pe de o parte, şi instanţa competentă a soluţiona cererea de validare a popririi (instanţa de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului), pe de altă parte.

În acest context normativ, instanţa care învesteşte titlul executoriu cu formulă executorie nu se confundă şi nici nu devine instanţă de executare, astfel că, din perspectiva analizei de faţă, nu are relevanţă împrejurarea că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a învestit cu formulă executorie contractul de credit nr. x din 21 martie 2013, câtă vreme, la data sesizării executorului judecătoresc, debitoarea B. avea domiciliul în municipiul Ploieşti.

Este important de subliniat că în cauză nu este aplicabilă Decizia în interesul legii nr. 20 din 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a statuat că "instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", întrucât executarea silită nu a fost încuviinţată de către instanţa de judecată, care să devină astfel instanţă de executare, ci de către executorul judecătoresc, conform art. 665 C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite).

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial a soluţiona cererea de validare a popririi este Judecătoria Ploieşti, ca instanţă de executare, determinată conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2024.