Recurso annulled as procedurally defective; sale upheld, tax creditor liable for costs

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024

Asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la 27 martie 2018 pe rolul Judecătoriei Sebeş, reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, în contradictoriu cu pârâţii A., B. şi C. a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 12337/19.10.2017, încheiat între pârâta de ordinul 1, A. şi pârâţii de ordinul 2 şi 3 B. şi C., cu privire la imobilul înscris în CF x UAT Sebeş, pentru fraudă la lege, aşa cum este definită prin art. 1237 C. civ.

De asemenea, s-a solicitat restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară şi reintabularea imobilului pe numele reclamantei.

Prin sentinţa civilă nr. 649 din 18 iunie 2019, Judecătoria Sebeş a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Alba:

Prin sentinţa civilă nr. 3045 din 3 decembrie 2021, Tribunalul Alba, secţia I civilă a respins excepţia netimbrării.

A respins excepţiile lipsei calităţii procesual active a reclamantei, nulităţii acţiunii şi inadmisibilităţii, invocate de pârâţi.

A admis cererea formulată Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba în nume propriu şi pentru Serviciul Fiscal Municipal Sebeş, în contradictoriu cu pârâţii A., B. şi C. şi, în consecinţă:

A constat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/16.10.2017 de D., încheiat de pârâţii A. şi B. în ceea ce priveşte imobilul situat în Sebeş, str. x, jud. Alba înscris în CF nr. x Sebeş (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. x Sebeş), constând în teren în suprafaţă de 100 mp şi casă, sub nr. top. x şi în CF nr. x Sebeş (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. x Sebeş) teren, în suprafaţă de 143 mp, identificat cu nr. top. x şi s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.

Au fost obligaţi pârâţii B. şi C. să plătească reclamantei 5913 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a dispus comunicarea sentinţei către OCPI - Alba Biroul de Carte Funciară Sebeş, la rămânerea definitivă a hotărârii.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia:

Prin decizia civilă nr. 790 din 22 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a fost admis apelul formulat de pârâţii B., A. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 3045 din 3 decembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Alba, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, în nume propriu şi pentru Serviciu Fiscal Municipal Sebeş, în contradictoriu cu pârâţii A., B. şi C..

A fost menţinută sentinţa atacată sub aspectul modului de soluţionare a excepţiilor.

A fost respins apelul declarat împotriva încheierii nr. 404/F/CC/2021, pronunţată în dosar x/2018

A fost obligată intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba să plătească apelanţilor suma de 2956,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

4. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

Împotriva deciziei nr. 790 din 22 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba - în nume propriu şi pentru Serviciul Fiscal Municipal Sebeş a declarat recurs.

Invocând incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii instanţei de fond.

A arătat că hotărârea instanţei de apel este nelegată în ceea ce priveşte potenţialitatea exercitării unei acţiuni revocatorii a actului subsecvent donaţiei, respectiv contractul de vânzare cumpărare ce face obiectul litigiului, precizând că nu deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă faţă de pârâta A. care, nefiind debitoare, nu poate să îşi agraveze starea de insolvabilitate prin înstrăinarea imobilului. Prin urmare, invocă nelegalitatea hotărârii instanţei de apel privind posibilitatea exercitării unei acţiuni în anularea actului, în temeiul prevederilor art. 1562 C. civ.

Hotărârea instanţei de apel care nesocoteşte faptul că există deja o hotărâre judecătorească definitivă prin care imobilul respectiv a fost readus în patrimoniul debitoarei, iar aceasta, cu intenţie şi prin persoane interpuse, l-a înstrăinat în mod repetat, urmărind de fapt să-l sustragă de la executare silită.

Prin hotărârea pronunţată, instanţa de apel permite ca o a doua înstrăinare a imobilului, după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de readucere în patrimoniu debitorului, să valoreze ca un titlu de proprietate încheiat cu bună-credinţă, deşi intenţia părţilor este cât se poate de clară.

Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut faptul că "Reaua-credinţa a părţilor nu constituie motiv de nulitate absolută prin ea însăşi în cazul unui contract dacă este raportată numai la cauză. Prin încheierea actului de vânzare cumpărare în litigiu fiind prejudiciat un interes particular, al reclamantei creditoare, nu se poate reţine că acesta ar fi lovit de nulitate absolută din perspectiva cauzei". Or, în ceea ce priveşte interesul particular, recurenta-reclamantă precizează că serveşte un interes general, obştesc - acela de a colecta sumele datorare bugetului de stat (conform Legii nr. 207/2015 privind Codului de procedură fiscală).

Conjunctura în care a avut loc vânzarea imobilului, adică la câteva zile după pronunţarea hotărârii nr. 791/2017 a Tribunalului Deva, prin care a rămas definitivă cererea revocatorie, precum şi faptul că pârâta A. a vândut tatălui său - B., sunt aspecte clare care dovedesc motivul vânzării şi anume încercarea de fraudare a organelor fiscale care urmau să procedeze la executarea silită imobiliară asupra acestui imobil.

În acest context, reclamanta a solicitat instanţei de fond să constate că urmare a probatoriului depus în cauză că, atât pârâta A., cât şi tatăl acesteia, B., au fost subiect activ al încercării de fraudare al autorităţilor fiscale, fiind interesaţi de păstrarea imobilului care putea fi executat silit. Frauda la lege în acest contract prin încercarea de scoatere de sub incidenţa executării silite este clară. Apreciază că şi condiţia complicităţii terţului dobânditor este evidentă, având în vedere relaţia dintre vânzător-cumpărător, respectiv copil-părinte. Toate aceste aspecte au fost reţinute şi analizate de către instanţa de fond, care a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

În finalul cererii de recurs, recurenta-reclamantă aduce critici soluţiei instanţei de apel şi sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că lipseşte culpa sa procesuală şi că pârâta nu a câştigat în mod irevocabil procesul. În subsidiar, solicită reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial, suma acordată cu acest titlu fiind disproporţionat de mare raportat la activitatea efectiv desfăşurată de avocat.

5. Apărările părţilor:

Intimaţii-pârâţi au depus întâmpinare, comunicată, invocând excepţia netimbrării şi excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

6. Procedura de filtru:

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 15 noiembrie 2023, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile din cauză.

Raportul a fost comunicat părţilor la 27 - 28 noiembrie 2023.

Intimatele-pârâte au depus punct de vedere la raport, solicitând anularea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la 16 ianuarie 2024, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Aspectele evidenţiate în cererea de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a unei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Criticile vizează simple nemulţumiri ale părţii faţă de soluţia pronunţată de instanţa de apel, iar aspectele legate de situaţia de fapt şi modalitatea de interpretare şi de valorificare a probelor de către instanţa de apel reprezintă critici de netemeinicie ce nu pot face obiectul analizei în faţa instanţei de recurs.

Deşi a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cuprinsul memoriului de recurs nu se prezintă critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. Criticile formulate vizează în realitate situaţia de fapt şi modalitatea de administrare a probatoriului - critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de control judiciar.

Un asemenea demers al recurentei-reclamante, în forma în care a înţeles să prezinte şi să dezvolte criticile inserate în cuprinsul recursului, apare ca fiind incompatibil cu natura juridică a căii extraordinare de atac exercitate, în cadrul căreia pot fi supuse judecăţii numai aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate, iar nu împrejurări de fapt sau modalitatea de evaluare a probatoriului de către instanţele de fond. Se constată, totodată, că reţinerea instanţei de apel referitoare la potenţialitatea exercitării de către reclamantă a unei acţiuni revocatorii a actului subsecvent donaţiei nu constituie un considerent decizoriu al hotărârii.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat. Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

În ceea ce priveşte critica vizând cheltuielile de judecată acordate de instanţa de apel, ţinând cont de dezlegarea de principiu dată prin Decizia nr. 3/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii problemei de drept ce vizează inadmisibilitatea tranşării aspectelor litigioase vizând proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţial, pe calea recursului, se reţine că în prezenta cale de atac nu pot face obiect de analiză criticile formulate de recurenta–reclamantă privitoare la reducerea cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu de avocat, pe care le apreciază ca fiind disproporţionate în raport de complexitatea cauzei, aspect asupra căruia instanţa de apel s-a pronunţat.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condiţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba - în nume propriu şi pentru Serviciul fiscal municipal Sebeş, împotriva deciziei nr. 790 din 22 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2024.