Territorial competence for unauthorized construction demolition: general defendant-domicile rule prevails over place of unlawful act

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului de competenţă, reţine următoarele:

I. Obiectul acţiunii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeş la 23 februarie 2023, reclamanta UAT Băile Herculane a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând: obligarea pârâtei la desfiinţarea construcţiilor şi lucrărilor edificate fără autorizaţie de construire; aducerea imobilului la starea iniţială în conformitate cu autorizaţia de construire şi cu proiectul iniţial; iar în caz de neconformare, a solicitat autorizarea sa la desfiinţarea acestor lucrări, pe cheltuiala pârâtei.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 27 alin. (1), art. 24 lit. a), raportat la dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 şi prevederile art. 1528 alin. (1) din C. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 588 din 15 iunie 2023, Judecătoria Caransebeş a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, constatând că această instanţă este competentă faţă de sediul pârâtei A. S.R.L., care este în municipiul Craiova.

Prima instanţă învestită cu soluţionarea cauzei a reţinut că sunt incidente prevederile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul", în lipsa altor norme exprese care să reglementeze pentru această situaţie o competenţă alternativă sau o competenţă exclusivă în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia s-au efectuat lucrările.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 8330 din 6 decembrie 2023, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeş. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a constatat că, în temeiul art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cauza alternativ cu instanţa de la domiciliul pârâtului (art. 107 C. proc. civ.) este Judecătoria Caransebeş, ca instanţă în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită şi s-a produs prejudiciul. Prin urmare, a reţinut că reclamanta avea posibilitatea să aleagă între mai multe instanţe competente alternativ, reclamanta alegând Judecătoria Caransebeş.

De asemenea, a apreciat că, deşi pârâta a invocat prin întâmpinare excepţia necompetenţei teritoriale raportat la dispoziţiile art. 107 (pârâta are sediul în Craiova), întrucât există o instanţă competentă alternativ să soluţioneze cauza (Judecătoria Caransebeş ca instanţă în a cărei s-a săvârşit fapta ilicită şi s-a produs prejudiciul) şi reclamanta a ales această instanţă, excepţia de necompetenţă teritorială trebuia să fie respinsă, ca neîntemeiată, întrucât pârâta nu putea invoca necompetenţa instanţei.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte reţine că dezînvestirea reciprocă a celor două instanţe aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competenţă teritorială diferite, prin prisma obiectului litigiului, respectiv norma de competenţă de drept comun reglementată de art. 107 C. proc. civ. şi cea prevăzută de art. 113 alin. (1) pct. 9 din acelaşi act normativ, referitoare la competenţa teritorială alternativă.

Litigiul pendinte are ca obiect acţiunea civilă formulată de reclamanta UAT Băile Herculane, prin care a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la desfiinţarea construcţiilor şi lucrărilor edificate fără autorizaţie de construire, iar în caz de neconformare, să autorizeze reclamantul la desfiinţarea lucrărilor executate, pe cheltuiala pârâtei.

Se constată că prezentul litigiu, astfel cum a fost configurat prin cererea de chemare în judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 50/1991 coroborate cu art. 1528 alin. (1) C. civ., are ca obiect obligaţie de a face. Regimul juridic aplicabil desfiinţării construcţiilor ridicate fără autorizaţie, reglementat de art. 32 din aceeaşi lege, care nu stabileşte o competenţă teritorială alternativă sau exclusivă, impune pronunţarea de către instanţa de drept comun a unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună o atare măsură.

Prevederile art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenţei teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În raport de cele expuse, reţinând că sediul pârâtei este în Craiova, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Craiova, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRUA ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2024.