Failure to pay compensation for state expropriation under 1966 Greece-Romania treaty where property vested in heirs remaining in Romania
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the State of Romania, thereby upholding the Court of Appeal's decision that ordered the State to pay fair compensation to the claimant for the portion of an immovable property transferred to state ownership. The dispute concerned a civil action for damages resulting from the abusive expropriation of half of a property originally owned by the claimant’s Greek father, who left Romania between 1951 and 1956; the property had been passed to the claimant’s mother and subsequently to the claimant through succession while they remained in Romania. The lower courts had applied the expropriation treaty between Romania and Greece, ratified in 1966, to the original owner’s assets. The High Court rejected the State’s argument that the treaty applied to the property based on the original owner’s departure, holding that the transfer of the asset to state ownership ten years after the original owner's death, without proof of compensation to the surviving heirs who retained property rights, violated the principles of property protection and fair compensation under the Civil Code and relevant constitutional provisions.
Legislator headnote
AI generatedart.481 C.civ, art.21 din Constituție, art.304 pct.9 C.proc.civ, art.481 din C.civ; Failure to pay compensation for state expropriation under 1966 Greece-Romania treaty where property vested in heirs remaining in Romania: The dispute concerned a civil action for damages resulting from the abusive expropriation of half of a property originally owned by the claimant’s Greek father, who left Romania between 1951 and 1956; the property had been passed to the claimant’s mother and subsequently to the claimant through succession while they remained in Romania. The lower courts had applied the expropriation treaty between Romania and Greece, ratified in 1966, to the original owner’s assets. The High Court rejected the State’s argument that the treaty applied to the property based on the original owner’s departure, holding that the transfer of the asset to state ownership ten years after the original owner's death, without proof of compensation to the surviving heirs who retained property rights, violated the principles of property protection and fair compensation under the Civil Code and relevant constitutional provisions.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServes as the procedural ground for examining the cassation appeal and justifies its dismissal as unfounded.
Full text
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr.71 A din 11 februarie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât prin consilier juridic V.C.S.și intimatul-reclamant R.C.prin avocat D.M.S.
Procedura completă.
Consilier juridic V.C.S.a renunțat la cererea de suspendarea executării deciziei nr.71/A/2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Avocat D.M.S.a susținut întâmpinarea și a cerut respingerea recursului.
C U R T E A
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 24 februarie 2000 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, reclamantul R.C., prin mandatar, a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului București solicitînd, în temeiul art.481 C.civ., 644-645 C.civ., art.41 și art.21 din Constituție, repararea prejudiciului ce i-a fost creat prin trecerea abuzivă în domeniul public a imobilului ce a aparținut părinților săi, fost situat în str.Constantin Moroiu nr.12.
În urma informațiilor transmise de S.C. Cotroceni S.A. potrivit cărora imobilul a fost expropriat pentru utilitate publică în anul 1980, judecătoria și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
În fața acestei instanțe în urma precizării acțiunii, s-a renunțat la judecata în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului București și s-a îndreptat acțiunea împotriva Ministerului Finanțelor Publice, ca reprezentant al Statului Român, de la care s-a cerut acordarea unor despăgubiri echitabile pentru imobilul ce a fost trecut în proporție de ½ în proprietatea statului în temeiul Acordului între Guvernul RSR și Guvernul Regatului Greciei privind reglementarea problemelor financiare în suspensie între cele două țări, ratificat prin Decretul nr.956/1966.
La cererea reclamantului, s-a încuviințat efectuarea a două expertize prin care s-a evaluat contravaloarea cotei de ½ din imobil, trecut în proprietatea statului.
Pe baza probelor cu înscrisuri și expertiză, Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ a admis acțiunea, a obligat pârâtul la plata sumei de 602.420.323 lei despăgubiri către reclamant, reprezentând despăgubiri civile pentru imobilul teren și construcție.
S-a reținut în motivare că bunul aparținuse tatălui reclamantului, Rodas Chrisostomos, decedat în 1956 în Grecia, care a fost moștenit de reclamant, rămas, împreună cu mama sa, în România.
Întrucât, cu înscrisuri emanând din 1960 (hotărâre judecătorească) s-a făcut dovada că la acea dată bunul era coproprietatea mamei reclamantului și a altei persoane, care au ieșit din indiviziune, iar pârâtul nu a făcut dovada achitării despăgubirilor pentru trecerea cotei de ½ în proprietatea statului, acțiunea a fost admisă, cu trimiterea la dispozițiile art.481 C.civ. și art.2 alin.1 lit.h din Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe, ambele părți au declarat apel.
Prin decizia nr.71 A din 11 februarie 2002, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins apelul declarat de Ministerul Finanțelor Publice și a admis apelul reclamantului, stabilind actualizarea despăgubirilor acordate de prima instanță în raport cu rata inflației din perioada 4.07.2001-11.02.2002.
În motivarea deciziei sale, instanța de apel, interpretând textul Acordului invocat de pârât drept titlu legal al trecerii bunului la stat, a ajuns la concluzia că acesta nu se aplica imobilului în cauză care, deși aparținuse unui cetățean grec care a părăsit România până la 25 august 1956, fusese transmis prin moștenire mamei reclamantului și apoi acestuia din urmă.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, care a invocat motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., susținând că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Se susține astfel că, deși semnat și ratificat în anul 1966, Acordul privea bunuri ale resortisanților greci care au părăsit România între 1951-1956, categorie în care se încadra tatăl reclamantului. Ca atare, nu prezintă importanță faptul că prin decesul acestuia, în anul 1956, patrimoniul s-a transmis succesorilor acestuia.
Prin întâmpinarea depusă, reclamantul-intimat a solicitat respingerea recursului.
Recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit art.304 pct.9 C.proc.civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În speță, se constată că analizând cauza sub toate aspectele deduse judecății, atât instanța de fond, cât și cea de apel au făcut o corectă interpretare a legilor invocate: art.481 din C.civ., care ocrotește proprietatea și impune plata unei juste despăgubiri în caz de expropriere; art.650 și urm. din C.civ. care consacră succesiunea ca mod de dobândire a proprietății; Decretul nr.956/1966 invocat de pârât în apărare.
Cum legal a reținut și temeinic a motivat instanța de apel, trecerea în proprietatea Statului Român a unui bun ce a aparținut unui cetățean elen la 10 ani de la decesul acestuia și transmiterea succesiunii către moștenitorii săi rămași în România nu poate fi considerată că s-a făcut în spiritul legii.
Cum apărarea pârâtului în sensul că la vremea respectivă s-ar fi plătit despăgubiri pentru bunul expropriat nu a fost dovedită, corect în aplicarea art.481 C.civ. acțiunea a fost admisă.
Pentru aceste considerente, vizând că motivul invocat nu se verifică din probele dosarului, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr.71 A din 11 februarie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2003.