Territorial jurisdiction conflict between inheritance domicile and real estate location for accessory partition claims

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului de competenţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele şi obiectul litigiului:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bălceşti la 24 noiembrie 2022, sub dosar nr. x/2022, reclamanta A., cu domiciliul în Italia, a chemat în judecată pe pârâta B., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate deschisă succesiunea defunctului C., cu ultimul domiciliu în comuna Tetoiu, judeţul Vâlcea şi calitatea sa de unică moştenitoare legală, precum şi că din componenţa masei succesorale face parte cota de 1/2 din apartamentul situat în municipiul Bucureşti, Şoseaua x, nr. 107 şi să se dispună sistarea stării de indiviziune asupra bunului imobil.

Prin încheierea din 22 februarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Bălceşti a disjuns ultimul capăt de cerere, având ca obiect partaj bunuri comune, constituindu-se dosarul nr. x/2023.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 182 din 5 aprilie 2023, Judecătoria Bălceşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut, faţă de locul situării imobilului supus partajării, incidenţa dispoziţiilor art. 117 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie se află situat imobilul.

2.2 Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, prin sentinţa nr. 14379 din 4 octombrie 2023, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Bălceşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Această instanţă a constatat că reclamanta a formulat o cerere având ca obiect succesiune, întrucât a solicitat să se constate deschisă succesiunea defunctului C., decedat la 15 martie 2018, să se constate calitatea ei de unic moştenitor şi că din masa succesorală a defunctului face parte cota de 1/2 din apartamentul situat în Bucureşti, şi să se dispună ieşirea din indiviziune cu privire la bunul imobil. De asemenea, a reţinut că reclamanta nu a solicitat partajul bunurilor comune dobândite de defunct şi pârâtă în timpul căsătoriei.

A mai reţinut că aparţine Judecătoriei Bălceşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport cu dispoziţiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ., incidente în ceea ce priveşte cererile în materie de moştenire, aceasta fiind instanţa în circumscripţia căreia defunctul C. a avut ultimul domiciliu.

În măsura în care s-ar considera că, implicit, reclamanta a înţeles să formuleze o cerere având ca obiect partaj bunuri comune, Judecătoria Sectorul 4 Bucureşti a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., dată fiind strânsa legătură dintre o astfel de cerere şi cererea având ca obiect succesiune.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:

Conflictul negativ de competenţă s-a ivit în legătură cu soluţionarea capătului de cerere, disjuns, prin care reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., ieşirea din indiviziune cu privire la apartamentul situat în municipiul Bucureşti. Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta a dedus judecăţii acest capăt de cerere împreună cu cererea de deschidere a succesiunii defunctului C., cu ultimul domiciliu în comuna Tetoiu, judeţul Vâlcea, solicitând să se constate că din compunerea masei succesorale face parte cota de 1/2 din apartamentul situat în municipiul Bucureşti şi că are calitatea de unic moştenitor legal.

Cele două capete de cerere se află într-o strânsă legătură, nucleul materiei litigioase a ambelor cereri fiind stabilirea existenţei sau inexistenţei cotei de 1/2 din imobil în compunerea masei succesorale a defunctului C., cu privire la care se solicită ieşirea din indiviziune.

Înalta Curte constată că pluralitatea petitelor deduse judecăţii de reclamantă creează premisele aplicării normelor imperative prevăzute de art. 123 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120."

Aceste prevederi legale speciale, ce reglementează o prorogare de competenţă în ceea ce priveşte judecata cererilor accesorii şi incidentale în favoarea instanţei învestite cu soluţionarea cererii principale, au caracter imperativ şi se aplică prin derogare de la normele generale de competenţă materială sau teritorială exclusivă.

În cauză, capătul principal de cerere dedus judecăţii este acela reprezentat de stabilirea masei succesorale după defunct, astfel că sunt incidente prevederile art. 118 alin. (2) C. proc. civ., în raport de care acţiunea este de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al defunctului. Raţiunea unei asemenea dezlegări este aceea că, deşi intenţia reclamantei este de a obţine ieşirea din indiviziune asupra imobilului, în planul determinării instanţei competente prezintă relevanţă calificarea, ca principal, a capătului de cerere a cărui soluţionare influenţează în mod direct şi condiţionează soluţionarea altui capăt de cerere subsecvent, acesta din urmă fiind calificat, din acest motiv, ca accesoriu în sensul art. 30 alin. (4) C. proc. civ. În cauză, capătul de cerere având ca obiect ieşirea din indiviziune reprezintă o cerere accesorie, căci soluţionarea sa pe fond depinde, în mod necesar, de soluţia dată capătului de cerere privind stabilirea masei succesorale şi a moştenitorului defunctului.

Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ., "În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1.cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2.cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar."

Rezultă că instanţa competentă a soluţiona pricina, potrivit dispoziţiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ., este cea în circumscripţia căreia se regăseşte ultimul domiciliu al defunctului, respectiv Judecătoria Bălceşti.

Pentru stabilirea instanţei competente din perspectiva prevederilor art. 118 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că sunt relevante dispoziţiile art. 954 alin. (2) C. civ., potrivit cărora moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.

În cauza dedusă judecăţii, din certificatul de deces seria x nr. x, aflat la dosarul Judecătoriei Bălceşti, reiese că ultimul domiciliu al defunctului a fost în localitatea Tetoiu, judeţul Vâlcea, în raport cu acesta urmând a se stabili competenţa teritorială de soluţionarea a cauzei.

Faţă de aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălceşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălceşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2024.