Recourse peremption for failure to request judgment in absentia following procedural suspension

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27 august 2021, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pârâtul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 166 din 17 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

La termenul din 16 iunie 2022, faţă de lipsa părţilor, constatând îndeplinite condiţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa a suspendat judecata recursului.

Prin încheierea din 4 mai 2023 a fost respinsă cererea de repunere pe rol formulată de recurentul-pârât A., fiind menţinută măsura suspendării dispusă prin încheierea din 16 iunie 2022.

Potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cauza a primit termen la 6 februarie 2024 pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Asupra excepţiei de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Alin. (2) al aceluiaşi text de lege dispune că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă, iar alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

În sensul prevederilor legale redate, perimarea reprezintă o sancţiune ce se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare, care operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.

În litigiul pendinte, se constată că părţile, legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din 16 iunie 2022, stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii. Drept urmare, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă de la data pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii, împlinindu-se la 16 decembrie 2022.

În ceea ce priveşte cererea de repunere pe rol, formulată la 10 noiembrie 2022, de către recurentul A., Înalta Curte reţine că aceasta nu are efect întreruptiv de perimare în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 417 C. proc. civ., potrivit cu care perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes. Aceasta, deoarece actul de procedură întrerupător de perimare trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute de lege pentru întocmirea sa valabilă şi să aibă ca scop repunerea pe rol în vederea judecării cauzei.

Astfel, se constată că prin încheierea din 4 mai 2023 a fost respinsă cererea de repunere pe rol formulată de recurentul-pârât A., constatându-se că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, motiv pentru care a fost menţinută măsura suspendării, dispusă prin încheierea din 16 iunie 2022.

Înalta Curte reţine că, în absenţa unei cereri de judecată în lipsă, cererea de repunere pe rol nu poate constitui un act de procedură valabil, căruia să i se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, în condiţiile în care instanţa a dispus suspendarea voluntară a procesului în cazul reglementat de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În consecinţă, din actele şi lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerinţele perimării, respectiv, cauza a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (16 iunie 2022) şi până la data repunerii pe rol a cauzei trecând mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii şi nici nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 166 din 17 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă fiind perimat de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 166 din 17 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Cu recurs în 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2024.