Compensation award upheld; appeal annulled for attacking facts, not law

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024

Asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la 5 octombrie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti şi Comisia Municipiului Bucureşti a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să fie constatată calitatea sa de persoană îndreptăţită la despăgubiri în cuantum de 932.860 RON pentru bunurile imobile, construcţii şi terenuri, deţinute de familia mamei sale în Bucovina de Nord şi să fie obligaţi pârâţii la emiterea hotărârii de acordare a despăgubirilor.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 1777 din 25 iulie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Municipiului Bucureşti.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin decizia nr. 1646 A din 16 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1777 din 25 iulie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în contradictoriu cu intimata-pârâta Comisia Municipiului Bucureşti.

A schimbat sentinţa civilă apelată, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată.

A constatat calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită la acordarea despăgubirii în cuantum de 185.238 RON, pentru bunurile imobile (teren şi construcţii) abandonate de autoarea sa în oraşul Cernăuţi din Bucovina de Nord.

A obligat pe pârâtă ca, în dosarul administrativ nr. x, format în urma cererii înregistrate sub nr. x/10.01.2007, să emită hotărâre în temeiul Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 164/2014, prin care să acorde reclamantului despăgubiri în cuantum de 185.238 RON, pentru bunurile imobile (teren şi construcţii) abandonate de autoarea sa în oraşul Cernăuţi din Bucovina de Nord, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a deciziei.

A obligat pe intimata-pârâtă să plătească apelantului-reclamant suma de 800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, sub forma onorariului de expert.

A luat act că apelantul-reclamant şi-a rezervat dreptul de a solicita pe cale separată cheltuielile de judecată sub forma onorariului de avocat.

4. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

Împotriva deciziei civile nr. 1646 A din 16 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pârâta Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003 a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-pârâtă a precizat că înţelege să îşi însuşească argumentele reţinute de prima instanţă pentru a respinge cererea pentru motivul lipsei dovezii calităţii de refugiat şi pentru motivul lipsei dovezii calităţii de proprietar la data efectivului refugiu în persoana autorilor reclamantului.

Instanţa de apel în mod greşit a interpretat probele administrate, cu încălcarea prevederilor art. 2 alin. (1) - alin. (5) din H.G. nr. 1120/2006 şi a constatat calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubiri în persoana reclamantului şi în mod greşit a făcut aplicarea prevederilor dreptului material aplicabil în cauză, respectiv prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 4 din Legea nr. 164/2014.

Astfel, în mod greşit a constatat existenţa unei "imposibilităţi (a reclamantului) de a procura acte certificate de autorităţi" şi a soluţionat cererea în baza probei testimoniale căreia i-a acordat valoare probantă privind calitatea de refugiat, dar şi calitatea de proprietar la data pretinsului refugiu, contrar prevederilor art. 4 din Legea nr. 164/2014.

Or, înscrisurile prezentate reprezintă în primul rând extrase de carte funciară, care prezumă, contrar considerentelor reţinute de instanţa de apel, că există în arhive destule dovezi privind proprietăţile imobiliare şi a sarcinilor acestora pentru toată regiunea Cernăuţi şi că, la cererea reclamantului, dacă ar fi existat dovada proprietăţilor imobiliare la care se referă cererea sa în anul 1944, evidenţiată pe numele autorilor săi, această dovadă "atestatoare" s-ar fi eliberat/comunicat acestuia şi ar fi exclus dovada testimonială propusă.

Curtea de apel a acordat o altă interpretare valorii probatorii a înscrisurilor administrate de reclamanţi în dosarul administrativ în fază administrativă şi în prima fază a judecăţii, şi-a însuşit proba testimonială şi s-a pronunţat în baza unor dovezi care din punct de vedere probatoriu au valoare completatoare şi nu valoare directă de probă, aşa cum dispune art. 4 din Legea nr. 164/2014 şi art. 2 alin. (1) - alin. (5) din H.G. nr. 1120/2006 de aprobare a Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Mai mult, a greşit în raţionament atunci când a reţinut că reclamantul, prin probele dispuse, a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la dobândirea compensaţiilor prevăzute de Legea nr. 290/2003 de pe urma autorilor lor, respectiv dovada calităţii de moştenitor, dovada calităţii de refugiat şi dovada calităţii de proprietar al bunurilor revendicate la data efectivului refugiu.

În drept, a fost indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5. Apărările părţilor:

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

6. Procedura de filtru:

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 15 noiembrie 2023, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile din cauză.

Raportul a fost comunicat părţilor la 27 - 29 noiembrie 2023.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la 16 ianuarie 2024, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Aspectele evidenţiate în cererea de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a unei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Criticile vizează simple nemulţumiri ale părţii faţă de soluţia pronunţată de instanţa de apel, iar aspectele legate de modalitatea de interpretare şi de valorificare a probelor de către instanţa de apel reprezintă critici de netemeinicie ce nu pot face obiectul analizei în faţa instanţei de recurs.

Deşi a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cuprinsul memoriului de recurs nu se prezintă critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. Criticile formulate vizează în realitate situaţia de fapt şi modalitatea de administrare a probatoriului - critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de control judiciar.

Un asemenea demers al recurentei-pârâte, în forma în care a înţeles să prezinte şi să dezvolte criticile inserate în cuprinsul recursului, apare ca fiind incompatibil cu natura juridică a căii extraordinare de atac exercitate, în cadrul căreia pot fi supuse judecăţii numai aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate, iar nu împrejurări de fapt sau modalitatea de evaluare a probatoriului de către instanţele de fond.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat. Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condiţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003 împotriva deciziei nr. 1646 A din 16 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2024.