Inadmissibility of cassation appeal against child protection measures limited to single appellate remedy under Law No. 272/2004

Şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2023

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 16 septembrie 2022 şi înregistrată sub nr. x/2022, astfel cum a fost precizată, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava, în contradictoriu cu pârâţii A., B., Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Suceava, prin primar, şi Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei Leorda din judeţul Botoşani, prin primar, a solicitat înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgenţă dispusă pentru minora C., de la Centrul de Primire în Regim de Urgenţă pentru copilul abuzat, neglijat, exploatat – Centrul de Servicii Multifuncţionale de Tip Rezidenţial Suceava, cu măsura plasamentului la asistent maternal profesionist D., cu domiciliul în judeţul Suceava.

A mai solicitat reclamanta delegarea exerciţiului drepturilor şi obligaţiilor părinteşti cu privire la persoana copilului şi cele privind bunurile acestuia, Directorului Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava, în conformitate cu prevederile art. 66 alin. (3) din Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, precum şi obligarea pârâţilor (părinţilor), la prestarea între 20-40 ore lunar, acţiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecţie specială, conform art. 67 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 59 lit. b), art. 60 lit. c), 62 alin. (1) lit. c), art. 65 alin. (2) lit. b), art. 66 alin. (3) şi art. 67 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1564 din 10 noiembrie 2022, Tribunalul Suceava a admis cererea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava, astfel cum a fost precizată, şi a înlocuit măsura de plasament în regim de urgenţă dispusă pentru minora C., de la Centrul de Primire în Regim de Urgenţă pentru copilul abuzat, neglijat, exploatat – Centrul de Servicii Multifuncţionale de Tip Rezidenţial Suceava, cu măsura plasamentului la asistent maternal profesionist D., domiciliată în judeţul Suceava.

A delegat exerciţiul drepturilor şi obligaţiilor părinteşti cu privire la persoana copilului şi cele privind bunurile acestuia, Directorului Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava.

A obligat pârâta A. să presteze 20 de ore lunar, acţiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecţie specială, pe raza administrativ-teritorială a comunei Leorda, judeţul Botoşani.

A obligat pârâtul B. să presteze 20 de ore lunar, acţiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecţie specială, pe raza administrativ-teritorială a municipiului Suceava, judeţul Suceava.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 255/A/2020 din 12 noiembrie 2020, Curtea de Apel Suceava – secţia I civilă a luat act de renunţarea la apelul promovat de către apelantul B. împotriva sentinţei civile nr. 1564 din 10 noiembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Suceava–Secţia I civilă şi a constatat tardivitatea motivelor de apel vizând măsura obligării pârâtului B. la prestarea a 20 de ore lunar, acţiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecţie specială pentru minora C..

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 255/A/2020 din 12 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava–Secţia I civilă a declarat recurs pârâtul B..

5. Apărările formulate în cauză

Intimaţii nu au formulat întâmpinări.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport de excepţia de inadmisibilitate, invocată din oficiu, excepţie a cărei analiză este prioritară, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Obiectul cererii de chemare în judecată din litigiul pendinte îl reprezintă măsuri privind ocrotirea persoanei fizice, respectiv înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgenţă al minorei C. cu măsura plasamentului la asistent maternal profesionist, delegarea exerciţiului drepturilor şi obligaţiilor părinteşti cu privire la persoana copilului şi cele privind bunurile acestuia şi obligarea părinţilor la prestarea între 20-40 ore lunar, acţiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecţie specială, conform art. 67 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Potrivit art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului […]. De asemenea, potrivit art. 136 alin. (1) din acelaşi act normativ, hotărârea instanţei de fond este executorie şi definitivă, iar potrivit art. 137, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.

Art. 138 din Legea nr. 272/2004 statuează că dispoziţiile acestei legi referitoare la procedura de soluţionare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială se completează corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

Având în vedere că litigiul de faţă este înregistrat pe rolul instanţelor de judecată la data de 16 septembrie 2022 şi este întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 272/2004, în cauză sunt incidente dispoziţiile din acest act normativ.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevederile Legii nr. 272/2004, anterior menţionate, trebuie coroborate cu dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care statuează în alin. (1) că ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară, iar la alin. (2) se menţionează că dispoziţiile alin. (1) se aplică în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială foloseşte o expresie similară.

Prin urmare, legea instituie numai o singură cale de atac, care, în cauza pendinte, a fost exercitată de către părţi, acţiunea formulată de reclamantă fiind soluţionată atât în primă instanţă de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, cât şi în apel, de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Hotărârea atacată cu recurs în prezenta cauză, respectiv decizia civilă nr. 255/A/2020 din 12 noiembrie 2020 a Suceava, secţia I civilă, a fost pronunţată în soluţionarea apelului, ca ultimă cale de atac prevăzută de art. 137 din Legea nr. 272/2004, coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012.

În consecinţă, cum legea prevede o unică cale de atac, respectiv apelul, care a fost, deja, exercitat de către pârâtul B., părţile nu mai au deschisă şi calea de atac a recursului, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii prin intermediul prezentei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 344 din 23 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.