Property repair compensation claim: Municipality's appeal ruled inadmissible as final

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024

Analizând recursul, cu prioritate, prin prisma excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, reţinând şi prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti–Secţia a III–a civilă la 5 iulie 2017 sub nr. x/2017, astfel cum a fost precizată, reclamantul A. a solicitat instanţei să procedeze la soluţionarea pe fond a notificărilor care fac obiectul dosarelor administrative nr. x, toate privind diferite părţi din imobilul teren şi clădire situat în Bucureşti, Bd. x, sector 1; să constate, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti, prin primarul general şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, existenţa dreptului reclamantului numai asupra cotei de 1/2 din dreptul de proprietate asupra apartamentelor notificate; să dispună retrocedarea în natură a apartamentelor notificate sau a unor bunuri aflate la dispoziţia primăriei; subsidiar, să constate imposibilitatea restituirii în natură a imobilelor teren şi construcţii, fiind înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995; să oblige pe pârâtul Municipiul Bucureşti la emiterea dispoziţiei de retrocedare prin echivalent a cotei de 1/2; să oblige pe pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de compensare prin puncte la valoarea ce urmează a fi stabilită prin raport de expertiză, prin încadrarea pe grila notarială valabilă în anul 2013.

În drept, au fost indicate prevederile art. 35 alin. (2) şi art. 21 din Legea 165/2013 şi prevederile Legii nr. 10/2001.

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1154 din 6 august 2021, prima instanţă a respins capătul de cerere privind constatarea existenţei dreptului de proprietate formulat în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.

A admis în parte cererea de chemare în judecată precizată şi a obligat pe pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, să emită dispoziţie prin care să propună acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte în favoarea reclamantului pentru cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra următoarelor apartamente situate în Bucureşti, Bd. x, astfel cum acestea apar în actele vechi de proprietate: apt. nr. 2A, sc. A (identificat mai târziu ca ap. 11. sc. A) şi apt. nr. 3A, sc. A (identificat mai târziu ca ap. 12.

A obligat pe pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, să emită dispoziţie prin care să propună acordarea de măsuri compensatorii sub forma de puncte în favoarea reclamantului pentru cota de 1/4 din dreptul de proprietate asupra următoarelor apartamente situate în Bucureşti, Bd. x, astfel cum acestea apar în actele vechi de proprietate: apt. nr. 22A, sc. A (identificat mai târziu ca ap. 4) şi apt. nr. 38, sc. A (identificat mai târziu ca ap. 1).

A respins în rest cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, ca neîntemeiată.

A respins, ca prematur formulat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de compensare prin puncte.

A obligat pe pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, la plata către reclamant a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă 1557A din 28 octombrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât Municipiul Bucureşti, prin primar general împotriva sentinţei civile nr. 1154 din 6 august 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti–Secţia a III-a civilă în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

4. Procedura de filtrare a recursului

Împotriva deciziei civile nr. 1557A din 28 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, în principal, trimiterea spre rejudecare, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată.

Reclamantul A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat nulitatea cererii de recurs ca urmare a neîncadrării în criticile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subisidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din 18 mai 2023, recursul a fost admis în principiu în mod formal, nefiind întrunită unanimitatea în ceea ce priveşte admisibilitatea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Examinând recursul formulat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, în raport cu excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, ce se impune a fi analizată cu prioritate în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Acest text de lege instituie regula esenţială a legalităţii căii de atac, calea de atac, termenul şi condiţiile de exercitare ale acesteia fiind determinate doar prin lege, indiferent de menţiunile cuprinse în hotărârea ce urmează a fi atacată.

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului, iar art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 stipulează următoarele: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".

Astfel, prin această dispoziţie legală legiuitorul a înţeles să confere caracter definitiv hotărârilor pronunţate în apel, în cauzele care au ca obiect deciziile emise de către entităţile învestite de lege cu obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit legilor reparatorii, în condiţiile art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013 sau refuzul emiterii acestora.

În cauza pendinte, în temeiul prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, reclamantul a solicitat instanţei următoarele: - să procedeze la soluţionarea pe fond a notificărilor care privesc imobilul teren şi clădire situat în Bucureşti, Bd. x, sector 1; - să constate existenţa dreptului reclamantului numai asupra cotei de 1/2 din dreptul de proprietate asupra apartamentelor notificate; - să dispună retrocedarea în natură a apartamentelor notificate sau a unor bunuri aflate la dispoziţia primăriei; în subsidiar, să constate imposibilitatea restituirii în natură a imobilelor teren şi construcţii şi să oblige pe pârâtul Municipiul Bucureşti la emiterea dispoziţiei de retrocedare prin echivalent a cotei de 1/2, iar pe pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de compensare prin puncte.

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată se pretinde un drept ce face obiectul legilor speciale de reparaţie, aflat în procedura de soluţionare reglementată de Legea nr. 165/2013, motiv pentru care acţiunea se circumscrie dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din acest act normativ, care vizează refuzul entităţilor învestite de lege de a emite decizie de admitere sau de respingere a cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, caz în care hotărârea pronunţată de primă instanţă este supusă numai apelului.

Din coroborarea dispoziţiilor enunţate, respectiv art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, art. 483 alin. (2) teza finală şi art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că decizia recurată nu este susceptibilă de recurs, fiind o hotărâre definitivă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, soluţie faţă de care nu se mai impune analizarea motivelor de recurs invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, împotriva deciziei nr. 1557 A din 28 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2024.