Competing restitution titles and heir status under Law No. 18/1991: unrecorded 1934 sale and procedural capacity of cooperative members versus successors.

Şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2023

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 noiembrie 2016, pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. au chemat în judecată pe pârâţii G. - decedat, H., I., J., K., G., L., Comisia Locală de Fond Funciar Floreşti şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Cluj, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună:

- rectificarea titlului de proprietate nr. x/21.10.1998, emis pe numele şi în favoarea lui M. în sensul menţionării terenului ca fiind identificat în tarlaua x, parcela x;

- anularea proceselor-verbale de punere în posesie aferente titlurilor de proprietate, respectiv: procesul-verbal de punere în posesie nr. x/28.07.2008, aferent titlului de proprietate nr. x, pentru tarlaua x, parcela x; procesul-verbal de punere în posesie nr. x/28.07.2008, aferent titlului de proprietate nr. x/2008, pentru tarlaua x, parcela x şi procesul-verbal de punere în posesie nr. x/18.03.2008, aferent titlului de proprietate nr. x/2008, parţial, pentru tarlaua x, parcela x;

- să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. x/2008 emis pe numele lui G., pentru tarlaua x, parcela x;

- să se constate nulitatea absolută parţială a actului notarial nr. x/26.09.2013 (certificat de moştenitor), emis de notar public N. pentru terenul în suprafaţă de 5.862 mp;

- să se constate nulitatea absolută parţială a actului notarial nr. 136126.09.2013 (contract de partaj voluntar) emis de notar public N. pentru terenul în suprafaţă de 5.862 mp înscris sub B6, în CF x Floreşti, nr. cadastral x;

- să se dispună restabilirea situaţiei anterioare de CF, prin radierea tuturor înscrierilor succesive, respectiv radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâţilor şi sistarea CF nr. x Floreşti şi CF iniţial x Floreşti, pentru numărul cadastral x;

- să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. x/2008, emis pe numele J. pentru tarlaua x, parcela x, titlu de proprietate înscris iniţial sub B I în CF x Floreşti, teren suprapus peste terenul identificat prin tarlaua x, parcela x, din titlul de proprietate nr. x/17.01.2000 – E.;

- să se constate nulitatea absolută parţială a actului notarial nr. x/19.11.2008 contract de vânzare-cumpărare emis de notar public N., raportat la terenul în suprafaţă de 5.862 mp, înscris sub B1-B2, în CF x Floreşti, nr. cadastral x;

- să se constate nulitatea absolută parţială a actului notarial nr. x/30.06.2011, contract de vânzare-cumpărare, emis de notar public O., raportat la terenul în suprafaţă de 5.862 mp, înscris sub B3, în CF x Floreşti, nr. cadastral x;

- să se dispună restabilirea situaţiei anterioare de CF, prin radierea tuturor înscrierilor succesive, respectiv radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâţilor şi sistarea CF nr. x Floreşti, pentru numărul cadastral x;

- să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. x/2008, emis pe numele P., pentru tarlaua x, parcela x, TP înscris iniţial sub B1, în CF x Floreşti, teren suprapus peste terenul identificat prin tarlaua x, parcela x, din titlul de proprietate nr. x/29.01.1997 – Q.;

- să se dispună restabilirea situaţiei anterioare de CF, prin radierea tuturor înscrierilor succesive, respectiv radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâţilor şi sistarea CF nr. x Floreşti şi CF iniţial x Floreşti, pentru numărul cadastral x;

- să se dispună obligarea pârâţilor, în solidar, să elibereze terenurile pentru care deţin dreptul de proprietate, respectiv să le predea în deplină proprietate şi posesie şi să le readucă la situaţia anterioară;

- să se dispună obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor pentru lipsă de folosinţă asupra terenurilor ocupate, începând cu luna iulie 2015 şi până la predarea acestora, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea precizatoare depusă la data de 03.01.2017, au mai solicitat reclamanţii a se ridica şi plantaţiile de arbori Paulownia sădiţi pe teren şi a se ridica gardul edificat pe proprietatea lor.

Prin sentinţa civilă nr. 6140/2017 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca la data de 14 septembrie 2017, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Cluj-Napoca şi s-a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 27.11.2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii R., moştenitor al defunctului G., S., H., I., G., Comisia Locală de Fond Funciar Floreşti, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Cluj au solicitat instanţei să dispună rectificarea titlului de proprietate nr. x/21.10.1998, emis pe numele şi în favoarea lui M., raportat la terenul în suprafaţă de 5755 mp, actualmente identificat în tarlaua x, parcela x, în sensul menţionării terenului ca fiind identificat în tarlaua x, parcela x, să se dispună anularea procesului-verbal de punere în posesie nr. x/03.08.2007, aferent titlului de proprietate nr. x/2007, pentru tarlaua x, parcela x, să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. x/2008 emis pe numele lui G., pentru tarlaua x, parcela x, TP înscris iniţial sub B1, în CF x Floreşti, teren suprapus peste terenul identificat prin tarlaua x (corectat 49), parcela x, din titlu de proprietate nr. x/1081 din 21.10.1998 – A., să se constate nulitatea parţială absolută a actului notarial nr. x/26.09.2013 (certificat de moştenitor), emis de notar public N., raportat la terenul în suprafaţă de 5862 mp, înscris sub B2-B5, în CF x Floreşti, nr. cadastral x, să se constate nulitatea parţială absolută a actului notarial nr. x/26.09.2013 (contract de partaj voluntar), emis de notar public N., raportat la terenul în suprafaţă de 5862 mp, înscris sub B6, în CF x Floresti, nr. cadastral x, să se dispună restabilirea situaţiei anterioare de CF, prin radierea tuturor înscrierilor succesive, respectiv radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâţilor şi sistarea CF x Floreşti şi CF iniţial x Floreşti, pentru numărul cadastral x, să se dispună obligarea pârâţilor, în solidar, să elibereze terenurile pentru care reclamanţii deţin dreptul de proprietate, respectiv să le predea în deplină proprietate şi posesie şi să le readucă la situaţia anterioară, să se dispună obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosinţă asupra terenurilor ocupate, aflate în proprietatea reclamanţilor, începând cu luna iulie 2015 şi până la predarea acestora.

Prin încheierea nr. 3080/2018 din 25 aprilie 2018, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia de litispendenţă şi a dispus trimiterea dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Cluj-Napoca la dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Cluj-Napoca.

Prin încheierea din 03 noiembrie 2017, Tribunalul Cluj a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului G., decedat la data de 12.10.2014, anterior introducerii acţiunii, a respins cererea de modificarea a acţiunii formulată de reclamanţi privind introducerea în cauză a moştenitorilor, ca tardivă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi a unit cu fondul excepţia lipsei de interes a reclamanţilor.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Cluj

Prin sentinţa civilă nr. 534/2019 din 01 noiembrie 2019, Tribunalul Cluj, secţia civilă a hotărât astfel:

A respins excepţia lipsei de interes a reclamanţilor.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamanta F., în contradictoriu cu pârâtii L., Comisia Locală de Fond Funciar Floreşti şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Cluj şi, în consecinţă: a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. x/2008, emis pe numele P., în privinţa suprafeţei de 4602 m.p. ce face parte din parcela x, tarlaua x, precum şi a procesului-verbal de punere în posesie nr. x/18.03.2008, aferent TP nr. x/2008, în aceleaşi limite; a dispus radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtei L. în CF nr. x Floreşti, CF vechi x, nr. cad. x şi sistarea cărţii funciare; a obligat pârâta L. să elibereze terenul în suprafaţă de 4602 m.p. din parcela x, tarlaua x, respectiv să-l predea reclamantei F. în deplină proprietate şi posesie şi să-l readucă la situaţia anterioară, în sensul ridicării plantaţiilor de arbori Paulownia sădiţi pe teren, precum şi a gardului edificat pe proprietatea reclamantei. A respins cererea reclamantei F. privind plata despăgubirilor pentru lipsa de folosinţă a terenului ocupat. A obligat pârâta L. să plătească reclamantei F. cheltuieli de judecata parţiale în suma de 2.000 RON. A respins acţiunea reclamantei F. faţă de ceilalţi pârâţi.

A respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamanţii A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâţii R., moştenitor al defunctului G., S., H., I., G., Comisia Locală de Fond Funciar Floreşti, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Cluj.

A respins acţiunea faţă de pârâtul G., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă. A obligat reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. să plătească pârâtei K. cheltuieli de judecată reduse în suma de 8.000 RON.

3. Decizia pronunţată în apel de Curtea de Apel Cluj

Prin decizia civilă nr. 105/A/2022 din 03 martie 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a hotărât astfel:

A admis în parte apelul declarat de pârâţii K., H., I., J., G., L. împotriva încheierii civile din 03.11.2017 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2016, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor pentru petitul principal de revendicare şi petitele accesorii având ca obiect plata despăgubirilor pentru lipsa de folosinţă a terenurilor, ridicarea plantaţiilor de arbori şi ridicarea gardului. A păstrat restul dispoziţiilor încheierii apelate.

A admis în parte apelul declarat de pârâţii K., H., I., J., G., L. împotriva sentinţei civile nr. 534 din 01.11.2019 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamanta F. în contradictoriu cu pârâţii L., Comisia Locală de Fond Funciar Floreşti şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Cluj. A păstrat restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. împotriva sentinţei civile nr. 534 din 01.11.2019 a Tribunalului Cluj.

A obligat intimaţii A., B., C., D., E. şi F. să plătească apelanţilor K., H., I., J., G., L. suma de 23.985 RON cheltuieli de judecată parţiale în apel.

4. Recursul declarat în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 105/A/2022 din 03 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D., E. şi F..

În cuprinsul cererii de recurs, recurenţii au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., în sensul schimbării în tot a deciziei atacate şi admiterii cererii de chemare în judecată.

După expunerea situaţiei de fapt, recurenţii au susţinut că hotărârea atacată este nelegală, întrucât a fost pronunţată atât cu încălcarea normelor de procedură, cât şi cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Printr-un prim motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenţii au arătat că o probă extrem de concludentă nu a fost luată în considerare la pronunţarea hotărârii, deşi a fost încuviinţată de instanţa de apel la momentul discutării cererilor în probaţiune, respectiv documentaţia tehnică de identificare teren.

În dezvoltarea acestui motiv de casare, recurenţii au susţinut că a fost încălcat principiul contradictorialităţii, instanţa de apel reţinând că documentaţia tehnică nu poate fi valorificată ca probă, cât timp nu a fost administrată nemijlocit, fără ca această chestiune să fie pusă în discuţia contradictorie a părţilor, deşi proba fusese deja încuviinţată de instanţă.

Totodată, a fost încălcat principiul disponibilităţii, prin înlăturarea acestei probe, atâta vreme cât niciuna dintre părţi nu s-a opus administrării ei şi nici nu s-a invocat necesitatea înlăturării.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenţii au susţinut că instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia pe un raţionament eronat şi a respins în mod neîntemeiat acţiunea, din două motive principale: (i) aplicarea eronată a dispoziţiilor C. civ., în detrimentul Legii 18/1991 şi al Legii 169/1997, care a condus la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi (ii) considerarea faptului ca reclamanţii nu deţin calitatea de moştenitori, fapt care a condus la respingerea pretenţiilor.

Potrivit considerentelor instanţei de apel, pentru a putea fi comparate titlurile de proprietate ale părţilor, situaţia litigioasă trebuie analizată în funcţie de principiul tempus regit actum prin raportare la legea aplicabilă la momentul încheierii actului juridic, în anul 1934 şi în anii care au urmat, deşi ar fi trebuit ca instanţa să se raporteze la prevederile legii speciale nr. 18/1991, inclusiv sub aspectul modalităţii de dovedire a dreptului de proprietate şi al forţei doveditoare a probelor în materie.

Astfel, au susţinut recurenţii, din dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, rezultă fără dubiu că legiuitorul a înţeles să nu confere un rang preferenţial drepturilor de proprietate dovedite prin extrasele de carte funciară faţă de cele a căror dovadă a fost efectuată prin acte de proprietate. Aşadar, recurenţii au considerat că, în niciun caz, extrasele de carte funciară nu pot cântări mai mult decât alte dovezi şi acte de proprietate în aprecierea justificării cererilor de reconstituire, acestea având rang egal stabilit prin lege.

Or, actul de proprietate cu care s-a dovedit apartenenţa terenurilor din litigiu este un contract de vânzare-cumpărare încheiat în faţa notarului public, a cărui validitate nu a fost contestată în niciun punct în cadrul litigiului, toate condiţiile de fond şi de formă pentru încheierea sa valabilă fiind îndeplinite.

În continuare, recurenţii au arătat că, în ceea ce priveşte obligaţia de realizare a formalităţilor de publicitate a contractului de vânzare-cumpărare anterior menţionat, nu li se poate imputa o eventuală culpă, cât timp obligaţia de înscriere în cartea funciară aparţine funcţionarului public în faţa căruia actul a fost semnat şi autentificat, iar nu semnatarilor contractului.

Aşadar, au apreciat că instanţa de apel s-a raportat în mod greşit la prevederile în materie de publicitate imobiliară de la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, întrucât prezentul litigiu are ca premisă reconstituirea drepturilor de proprietate asupra aceloraşi terenuri atât în favoarea reclamanţilor, cât şi a pârâţilor, în temeiul Legii nr. 18/1991.

Astfel, instanţa de apel a aplicat cu prioritate legea generală unei situaţii expres reglementate de legea specială, în baza căreia au şi fost emise titlurile de proprietate ale căror comparare şi anulare au fost solicitate instanţei.

În ceea ce priveşte posesia exercitată asupra terenului în litigiu, recurenţii au susţinut că instanţele de fond au interpretat eronat şi fracţionat depoziţia martorului T., considerând că posesia acestora este mai bine caracterizată.

Totodată, instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a prevederilor Legii nr. 169/1997, Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000, deoarece câtă vreme la data emiterii titlurilor de proprietate ale intimaţilor, terenurile nu erau libere, fiind deţinute în proprietate de recurenţi, era evident că intimaţilor nu li se mai putea reconstitui drept de proprietate pe aceleaşi terenuri, fiind astfel justificată anularea titlurilor de proprietate.

Referitor la calitatea de moştenitori a recurenţilor, aceştia au invocat o interpretare greşită de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991, arătând că raţionamentul instanţei a fost unul greşit în analizarea hotărârii judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/1996, în care a fost dezbătută succesiunea defuncţilor U. şi V..

Sub acest aspect, recurenţii au susţinut că deşi exista o hotărâre judecătorească care atesta că singurii care au acceptat succesiunea acestora au fost ceilalţi succesibili ai defuncţilor, iar nu autorii lor, totuşi instanţa de apel a ignorat împrejurarea că autorii recurenţilor nu au fost părţi în litigiul respectiv, iar succesiunea dezbătută în acel dosar nu a vizat şi terenurile ce fac obiectul prezentului litigiu.

Pe de altă parte, recurenţii au arătat că, potrivit art. 13 din Legea nr. 18/1991, calitatea de moştenitor poate fi dovedită prin orice mijloc de probă din care rezultă acceptarea moştenirii, astfel că, autorii recurenţilor nefigurând ca părţi în litigiul în care a fost dezbătută succesiunea şi nedeţinând certificat de moştenitor, calitatea acestora putea fi dovedită prin orice mijloc de probă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, singura condiţie pentru a fi dovedită calitatea de moştenitor este reprezentată de formularea cererii de reconstituire către comisie, legea instituind o prezumţie legală privind acceptarea moştenirii.

Ca atare, autorii recurenţilor au fost repuşi de drept în termenul de acceptare a moştenirii cu privire la cota ce li se cuvine, prin simpla depunere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, iar motivul pentru care cererea a fost formulată de soţii succesibililor, şi nu de autori, se datorează faptului că cererea de reconstituire era formulată de capul gospodăriei, şi nu de soţiile care aveau vocaţie la moştenire.

Concluzionând, recurenţii au arătat că atâta timp cât erau îndeplinite toate condiţiile impuse de lege, fiind eliberate titlurile de proprietate în favoarea autorilor lor, este ilogic şi injust ca ulterior să fie eliberate titluri de proprietate în favoarea autorilor intimaţilor pentru aceleaşi terenuri.

5. Apărările formulate în cauză

Intimaţii au depus întâmpinare, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii căii de atac, intimaţii au arătat că, raportat la obiectul principal al cererii de chemare în judecată, prin care se contestă titluri de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991, prezenta cauză are ca obiect fond funciar, iar în litigiile având acest obiect calea de atac este numai cea a apelului, conform art. 5 din Legea nr. 247/2005 coroborat cu art. 7 din Legea nr. 76/2012.

Pe fondul cauzei, intimaţii au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii atacate.

Cu referire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., au solicitat înlăturarea acestuia, având în vedere, deşi apelul provoacă o a doua judecată de fond, reclamanţii nu au solicitat probe noi în calea de atac a apelului, astfel că aspectele invocate cu privire la încuviinţarea probelor şi la rolul activ al judecătorului nu sunt fondate.

Cu referire la transferul dreptului de proprietate şi la comparaţia de titluri, intimaţii au arătat că situaţia litigioasă trebuie analizată în funcţie de principiul tempus regit actum. Până la intrarea în vigoare a Decretului-Lege nr. 115/1938, chestiunile legate de proprietatea imobiliară erau reglementate de prevederile § 431 din C. civ. general austriac, iar în acest sistem de transfer al proprietăţii, titlul dă naştere doar obligaţiei de transfer al proprietăţii, prin urmare, când s-a încheiat contractul de vânzare s-a transferat doar "titlul" de proprietate, iar pentru a dobândi însăşi proprietatea este necesară şi înscrierea în cartea funciară. Or, din actele depuse de reclamanţi, reiese doar că între părţi a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare, care din motive necunoscute nu a fost operat în cartea funciară.

În privinţa motivului de recurs prin care se invocă aplicarea greşită a principiului specialia generalibus derogant, intimaţii au arătat că silogismul logic alegat este bazat pe premise false, plasând Legea nr. 18/1991 într-un regim de superioritate faţă de legea generală. Or, legile de restituire a proprietăţilor sunt indiscutabil norme speciale cu privire la obiectul lor de reglementare, dar ele se aplică numai celor care dovedesc că au/aveau un drept de proprietate. Însă, de vreme ce reclamanţi nu pot face dovada că dreptul s-a transferat valabil în epoca încheierii actului juridic, este evident că nu pot să revendice ceva ce ei sau pretinşii lor autori nu aveau în patrimoniu la momentul preluării de către stat.

Ca atare, în mod corect instanţa de apel a aplicat legea generală pentru a verifica transferul dreptului şi, mai apoi, a aplicat legea specială pentru a verifica probele mai caracterizate ale titlului existent. În opinia intimaţilor, expertiză tehnică topografică ori documentaţia cadastrală nu constituie o dovadă pertinentă în acest sens, iar raportat la situaţia tabulară veche, care este în favoarea autorilor lor, nu se poate invoca posesia de fapt ca fiind o stare de fapt generatoare de efecte juridice.

Referitor la calitatea de moştenitori a recurenţilor, au susţinut că, şi în situaţia în care aceştia au calitatea de succesibili ai defuncţilor Bâlc, totuşi nu au şi calitatea de succesori, or, Legea nr. 18/1991 a repus în termenul de acceptare a succesiunii doar pe moştenitorii foştilor proprietari.

Sub acest aspect, intimaţii au arătat că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile cooperativizare care au aparţinut defunctei V. a fost formulată doar de cei doi moştenitori W. şi U., iar titlurile de proprietate invocate de reclamanţi sunt eliberate pe seama soţilor succesibilelor celor doi defuncţi, iar nu pe seama succesibilelor defuncţilor,

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 25 mai 2023, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii căii de atac şi admis în principiu recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. împotriva deciziei nr. 105/A/2022 din 03 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă şi a fost fixat termen de judecată la data de 29 noiembrie 2023 în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recursul reclamanţilor a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

În esenţă, prin criticile concrete de nelegalitate subsumabile primului motiv de casare, recurenţii au invocat greşita înlăturare a probei cu înscrisurile reprezentând documentaţie tehnică de identificare teren, rezultat al încălcării principiilor contradictorialităţii şi disponibilităţii reglementate de art. 14 alin. (4) şi (5), art. 9 alin. (2) şi art. 397 alin. (1) din C. proc. civ.

Din perspectiva celui de-al doilea motiv de casare, recurenţii au criticat, pe de o parte, soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii lor procesuale active în cererea principală de revendicare şi în cererile accesorii, invocând greşita rezolvare a conflictului de legi (material şi în timp), întrucât instanţa de apel a aplicat cu prioritate legea generală (C. civ. general austriac) unei situaţii expres reglementate de legea specială (Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 169/1997) şi a încălcat dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 în partea ce statuează asupra rangului egal al mijloacelor de probă în justificarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului litigios.

Pe de altă parte, recurenţii au criticat reţinerea lipsei calităţii lor de moştenitori, în baza unei greşite interpretări a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991, întrucât instanţa de apel a ignorat atât inopozabilitatea sentinţei de partaj succesoral nr. x/1996 a Judecătoriei Cluj-Napoca (în care nu au fost părţi şi care nu a vizat şi terenurile litigioase), cât şi faptul, suficient, că au fost depuse în termen cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de către soţii succesibililor (mai exact de "capul gospodăriei", iar nu, într-adevăr, de către soţiile acestora care aveau vocaţie la moştenirea defuncţilor U. şi V.).

Preliminar, Înalta Curte are în vedere că obiectul litigiului pendinte, astfel cum a fost supus judecăţii, prin elementele cererilor introductivă şi adiţională, şi analizat de către instanţele de fond, îl reprezintă: (i) cererile principale având ca obiect constatarea, în baza art. III alin. (1) lit. a) paragraf (ii) din Legea nr. 169/1997, a nulităţii absolute parţiale a titlurilor de proprietate ale pârâţilor, precum şi revendicarea suprafeţelor de teren reconstituite în proprietate prin titlurile emise în baza Legii nr. 18/1991 în beneficiul autorilor reclamanţilor, şi (ii) capetele de cerere accesorii având ca obiect nulitatea absolută a proceselor-verbale de punere în posesie, nulitatea absolută a actelor juridice subsecvente, rectificarea cărţilor funciare prin radierea drepturilor de proprietate ale pârâţilor şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, plata despăgubirilor pentru lipsa de folosinţă a terenurilor, precum şi ridicarea plantaţiilor de arbori şi a gardului.

Instanţa de apel, restabilind situaţia de fapt pe baza evaluării întregului probatoriu administrat în cele două faze procesuale şi aplicând normele juridice incidente circumstanţelor factuale concrete, astfel stabilite, a reformat în parte sentinţa judecătorului fondului, în sensul că, în urma controlului judiciar devolutiv, demersul reclamanţilor a fost respins în tot, anume pentru lipsa calităţii procesuale active în privinţa acţiunii în revendicare imobiliară şi a capetelor de cerere accesorii privind plata despăgubirilor civile şi ridicarea plantaţiilor şi a gardului, respectiv pentru netemeinicie în privinţa cererii principale în constatarea nulităţii absolute parţiale a titlurilor de proprietate, precum şi a celorlalte capete de cerere accesorii.

Devine utilă prezentului control de legalitate prezentarea principalelor chestiuni de fapt reţinute de instanţa devolutivă, ce ies din sfera verificărilor jurisdicţionale îngăduite instanţei de recurs şi care relevă că:

În favoarea antecesorilor reclamanţilor, au fost emise următoarele trei titluri: 1) titlul de proprietate nr. x/29.01.1997, pentru terenul extravilan în suprafaţă de 5800 mp, tarlaua x, parcela x, pe numele lui Q., autorul reclamantei F., conform certificatului de moştenitor nr. x/11.12.2002; 2) titlul de proprietate nr. x/21.10.1998, pentru terenul extravilan în suprafaţă de 5755 mp, tarlaua x, parcela x, pe numele lui M., autorul reclamanţilor A., B. şi C., conform certificatului de calitate de moştenitor nr. 138/06.10.2015; 3) titlul de proprietate nr. x/17.01.2000, pentru terenul extravilan în suprafaţă de 5750 mp, tarlaua x, parcela x, pe numele lui E. (moştenitoarea defunctului D.), autoarea reclamanţilor D. şi E., conform certificatului de moştenitor nr. x/03.07.2015.

Pe de altă parte, în favoarea antecesorilor pârâţilor, au fost emise următoarele trei titluri: 1) titlul de proprietate nr. x/31.03.2008, pentru terenul extravilan în suprafaţă de 5862 mp, tarlaua x, parcela x, pe numele lui G., în calitate de moştenitor al defunctului X.; 2) titlul de proprietate nr. x/18.08.2008, pentru terenul extravilan în suprafaţă de 5872 mp, tarla x, parcela x, pe numele lui J., în calitate de moştenitor al defunctului Y., teren înstrăinat ulterior pârâţilor K. şi G., în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. x/19.11.2008; 3) titlul de proprietate nr. x/18.08.2008, pentru terenul extravilan în suprafaţă de 5863 mp, tarla x, parcela x, în favoarea lui P., în calitate de moştenitor al defunctului Z., terenul fiind ulterior transmis prin succesiune către pârâta AA., înscrisă în cartea funciară în baza sentinţei civile nr. 9723/2014 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Acţiunea reclamanţilor a avut la bază contractul de vânzare-cumpărare din anul 1934, încheiat între autorii acestora, bunicii comuni U. şi Floare, şi autorii pârâţilor, BB., CC. şi DD., cu privire la terenurile situate în Floreşti, înscrise în CF nr. x Floreşti, A+l, nr. top. x arătură în Holtmart, în suprafaţă de 3 jugh, şi A+2, nr. top. x, pentru a le ajuta pe cele trei fiice (mamele reclamanţilor) la momentul la care ele decideau să se căsătorească, urmând ca fiecare să primească cu titlu de zestre o treime din suprafaţa cumpărată.

Din cuprinsul procesului-verbal încheiat în 12.11.1934 cu privire la dezbaterea succesorală de pe urma defunctului X., rezultă că imobilele cuprinse în CF nr. x, A+1, A+16, nr. top. x şi nr. top. x, au revenit, în urma partajului succesoral, în proprietatea descendenţilor Z., X., BB., CC. şi DD..

Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 28.11.1934 BB., CC. şi DD. au vândut cumpărătorilor U. şi soţia născută EE. imobilele cuprinse în CF nr. x, A+1, A+16, nr. top. x şi nr. top. x, moştenite de la X., arător în întindere de 3 jugh, pentu preţul de 6000 RON.

Din copia CF nr. x Floreşti rezultă că asupra imobilelor de sub A+l, nr. top. x, arătură în Holtmart, în suprafaţă de 3 jugh, şi A+2, nr. top. x, arătura în Holtmart, în suprafaţă de 2 jugh. şi 150 stjp, transcrise din CF nr. x, prin incheierea nr. 17165 din 28.10.1936, în baza deciziunii de predare a moştenirii nr. 3481/1928 a Jud. Cluj rurală, s-a intabulat dreptul de proprietate, cu titlu de drept moştenire, în părţi egale, în favoarea lui Z., X., BB., CC. şi DD..

A mai reţinut instanţa de apel că succesiunea defuncţilor U. şi Floare a fost dezbătută contencios prin sentinţa civilă nr. 12340/01.11.1996 a Judecătoriei Cluj-Napoca, în al cărei dispozitiv s-a stabilit că "reclamantul U. şi pârâtul W. sunt moştenitorii defunctei V., decedată în data de 16 martie 1982, în calitate de fii, în cotă de 1/2 parte fiecare" şi s-a constatat că "moştenitorii defunctului U. senior sunt reclamantul U. şi pârâtul W., în calitate de fii, în cotă de 1/2 parte fiecare". Aşadar, singurii care au acceptat succesiunea au fost ceilalţi succesibili ai defuncţilor, iar nu autorii direcţi ai reclamanţilor.

Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile cooperativizate care au aparţinut defunctei V. a fost formulată doar de cei doi moştenitori, W. şi U., astfel cum rezultă din Anexa nr. 32 poz. 196 eliberată de Comisia Locală Floreşti.

Titlurile de proprietate de care se prevalează reclamanţii au fost eliberate pe seama soţilor succesibililor celor doi defuncţi, iar nu pe seama succesibililor defuncţilor (mamele reclamanţilor), după cum urmează: pentru titlul nr. 28049/691/1997, cererea de reconstituire a fost formulată de Q. în calitate de membru cooperator, înscris în Anexa 2a3, poz. 168; pentru titlul nr. 27614/1081/1998, cererea de reconstituire a fost formulată de M. în calitate de membru cooperator, înscris în Anexa 2a, poz. 175; pentru titlul nr. 28373/1330/2000, cererea de reconstituire a fost formulată de E., în calitate de moştenitoare a defunctului soţ D. (nu în calitate de moştenitoare a defunctei V.), înscrisă în Anexa 3, poz. 378. Ca atare, cererile de reconstituire nu au fost formulate de autorii reclamanţilor în calitatea lor de succesori ai defuncţilor U. şi Floare.

Pe de altă parte, autorii pârâţilor au formulat cereri de reconstituire a dreptului lor de proprietate în baza Legii nr. 247/2005, asupra terenurilor din CF nr. x cu nr. top. x şi y, fânaţ Hotmar. Ttitlurile de proprietate nr. x/2008, nr. y/2008 şi nr. 11077/2008 au fost emise pe numele autorilor pârâţilor, după proprietarii tabulari Z., X. şi FF. înscrişi în CF nr. x, fiind repusi de drept in termenul de acceptare a moştenirii, în baza art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991. Ca atare, aceste titluri nu au fost emise în favoarea unor persoane care nu sunt îndreptăţite potrivit legilor fondului funciar, respectiv în favoarea altor persoane decât fosţii propietari.

Mai departe, autorii pârâţilor au fost puşi în posesie prin procesele-verbale subsecvente, pe vechile amplasamente, şi şi-au intabulat în cartea funciară dreptul lor de proprietate astfel dobândit.

Pentru verificarea amplasamentului terenurilor părţilor şi a pretinsei suprapuneri, au fost administrate expertize tehnice topografice, atât la judecata în primă instanţă (raport expert GG.), cât şi în apel (raport expert HH.). În aprecierea forţei doveditoare a probei ştiinţifice, instanţa de apel a reţinut că, în prima lucrare, constatările şi propunerile expertului s-au raportat exclusiv la cele indicate de reclamanţi, iar nu la elemente obiective din care să rezulte că ar fi o suprapunere de titluri, iar, în cel de-al doilea raport, s-a menţionat că, în lipsa planului parcelar la nivelul UAT Floreşti, nu există certitudine că terenurile din titlurile de proprietate ale reclamanţilor sunt amplasate în zona indicată de ei.

Totodată, s-a reţinut că nu s-a probat faptul că reclamanţii au folosit terenurile litigioase în perioada începând cu 1997, 1998, 2000, când au fost eliberate titlurile antecesorilor lor, şi până în anul 2008, când au fost eliberate cele ale pârâţilor.

A concluzionat instanţa de apel în sensul că nu s-a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. III alin. (1) lit. a) parag.(ii) din Legea nr. 169/1997 pentru constatarea nulităţii absolute a titlurilor pârâţilor, aceştia probând că sunt îndreptăţiţi la reconstituitrea dreptului de proprietate, în calitate de moştenitori ai foştilor proprietari tabulari, şi că au fost puşi în posesie pe vechile amplasamente, libere la data cererilor de reconstituire.

De asemenea, a reţinut instanţa de apel că actul juridic de care se prevalează reclamanţii nu a avut ca efect transmiterea dreptului de proprietate de la vânzători la cumpărători, întrucât, din motive necunoscute, contractul de vânzare-cumpărare încheiat în 1934 nu a fost operat în CF iniţială nr. 1661 Floreşti A+l şi A+16, fără ca reclamanţii să probeze susţinerea cum că lipsa înscrierii ar fi fost cauzată de o eroare de conversie şi transcriere a terenurilor din CF nr. x, în CF nr. x. În niciuna din cărţile funciare indicate nu există vreo înscriere, notare ori altă menţiune despre existenţa contractului de vânzare-cumpărare, transferul dreptului de proprietate asupra terenului sau alte eventuale drepturi dobândite în temeiul actului juridic.

Mai mult decât atât, din înscrierile ulterioare privitoare la sarcinile din Foaia C, care puteau fi înscrise doar împotriva proprietarilor, rezultă că, prin încheierea de carte funciară nr. x din 19 iunie 1943 de sub C14 din CF nr. x, s-a înscris dreptul de ipotecă în favoarea lui II., asupra imobilelor de la A+l, 2, adică cele pretins cumpărate de autorii reclamanţilor, în contextul în care, fiind un drept real tabular, nu putea fi înscris decât împotriva proprietarului terenului, or, ipoteca a fost înscrisă după 9 ani de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

II.1. Prin primul motiv de casare, întemeiat pe art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., recurenţii au invocat greşita înlăturare a documentaţiei tehnice de identificare a terenului, ataşată cererii introductive, întrucât instanţa de apel a apreciat în mod eronat că nu poate fi valorificată în proces, fiind întocmită extrajudiciar, deşi proba fusese încuviinţată de instanţă şi necontestată de părţi, astfel că au fost încălcate principiile contradictorialităţii şi disponibilităţii reglementate de art. 14 alin. (4) şi (5), art. 9 alin. (2) şi art. 397 alin. (1) din C. proc. civ.

Criticile sunt nefondate.

Astfel, este de observat că mijlocul de probă vizat de criticile de nelegalitate îl constituie raportul de expertiză tehnică topografică extrajudiciară întocmit de expertul JJ., depus la dosar în faza judecăţii în primă instanţă. Proba a fost propusă de reclamanţi prin cererea introductivă, pârâţii şi-au manifestat explicit poziţia procesuală prin întâmpinare (în sensul că este "profund contestabilă" şi "efectuată pro causa"), iar prima instanţă a încuviinţat-o prin încheierea din 3.11.2017, după discutarea în condiţii de contradictorialitate.

Totodată, o probă ştiinţifică de acelaşi tip a fost administrată şi în mod nemijlocit, la solicitarea ambelor părţi, în cele două faze procesuale anterioare, fiind întocmite şi depuse, astfel, raportul expertului GG., la judecata în primă instanţă, şi raportul expertului HH., la judecata în apel.

Aşadar, obiectul expertizei tehnice, respectiv, lămurirea împrejurărilor de fapt referitoare la amplasamentul terenurilor şi eventuala lor suprapunere, s-a materializat, din perspectiva principiului nemijlocirii care guvernează administrarea probelor în procesul civil, în mijloace de probă atât cu caracter judiciar, cât şi extrajudiciar.

Procedând la evaluarea probatoriului, în scopul stabilirii situaţiei de fapt reale şi al aflării adevărului în cauză, instanţa de apel a dat prevalenţă expertizei judiciare (pe care a corelat-o cu înscrisurile administrate, în special cu adresa nr. x/02.02.2022 a Primăriei comunei Floreşti din care rezultă lipsa planului parcelar) şi, pe cale de consecinţă, a înlăturat mijlocul de probă extrajudiciar.

Se cuvine remarcat, din cuprinsul considerentelor dedicate chestiunilor de fapt, că instanţa de apel a evaluat individual fiecare mijloc de probă şi, respectiv, global întregul probatoriu administrat în proces (înscrisuri, rapoarte de expertiză tehnică, declaraţii de martori).

Or, ca instanţă de prim control judiciar, curtea de apel era ţinută a verifica, conform art. 479 din C. proc. civ., în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, obligaţie legală la care s-a conformat întocmai atunci când, devoluând fondul, a reevaluat întregul material probatoriu, a explicat maniera în care toate probele au fost cântărite, comparate şi verificate unele prin altele şi a concluzionat că documentaţia tehnică întocmită extrajudiciar "nu poate fi valorificată".

Devine, astfel, de domeniul evidenţei concluzia că, în realitate, substanţa nemulţumirilor recurenţilor-reclamanţi se constituie din aspecte care ţin de împrejurările de fapt stabilite pe baza probatoriului dosarului, iar prin criticile formulate se tinde la reaprecierea probelor şi la schimbarea situaţiei de fapt, aspecte aflate în sfera controlului de temeinicie, incompatibile aşadar cu scopul recursului reglementat de art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., anume verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, nu se poate susţine cu temei că decizia instanţei de apel ar fi nesocotit principii fundamentale ale procesului civil, precum contradictorialitatea şi disponibilitatea, reglementate de art. 14 alin. (4) şi (5), art. 9 alin. (2) şi art. 397 alin. (1) din C. proc. civ.

II.2. În continuare, cu referire la cel de-al doilea motiv de casare, întemeiat pe art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., sub un prim aspect, recurenţii au criticat soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii lor procesuale active în cererea principală de revendicare şi în cererile accesorii, invocând greşita rezolvare a conflictului de legi (material şi în timp), întrucât instanţa de apel a aplicat cu prioritate legea generală (C. civ. general austriac) unei situaţii expres reglementate de legea specială (Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 169/1997) şi a încălcat dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 în partea ce statuează asupra rangului egal al mijloacelor de probă în justificarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului litigios.

Criticile sunt nefondate.

Ambele părţi îşi fundamentează pretenţiile afirmate, pe titluri de proprietate emise în procedura legii fondului funciar (ipoteza reconstituirii), astfel că soluţionarea conflictului de drepturi este supusă regimului probator binecunoscut în materie de acţiune în revendicare imobiliară, ca mijloc specific de apărare a dreptului de proprietate, şi anume, regulii comparării titlurilor exhibate de părţi, în înţelesul de moduri de dobândire a dreptului de proprietate, procedeu care este specific modurilor derivate de dobândire a proprietăţii şi prin care se stabileşte care dintre titluri este mai caracterizat, adică mai puternic, dându-se, pe cale de consecinţă, preferabilitate şi câştig de cauză părţii care îl deţine.

Cum, în cauză, titlurile provin de la autori diferiţi, este necesar a se stabili care dintre aceştia a fost adevăratul proprietar, întrucât nemo plus juris ad alium transfere potest quam ipse habet.

În acest punct al analizei, este util a reaminti că obiectul de reglementare al Legii nr. 18/1991 îl constituie fondul funciar al României, iar scopul declarat al acesteia este reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producţie sau de către stat, către foştii proprietari sau moştenitorii acestora.

Legea specială reglementează condiţiile în care operează această reconstituire, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptăţite, şi totodată, nefiind instituită o restituite ope legis, asigură cadrul necesar pentru exercitarea dreptului de proprietate, prin aceea că îl restabileşte pentru viitor, în concordanţă cu caracterul reparatoriu al legii, respectându-se, astfel, dreptul de proprietate din patrimoniul succesoral ce urmează a fi dobândit de moştenitori.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 18/1991, "(1) Suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte suprafeţele preluate de cooperativele agricole de producţie în baza unor legi speciale sau în orice mod de la membrii cooperatori. (...)".

Domeniul de reglementare al normei speciale precitate este rezervat, aşadar, mijloacelor de probă a dreptului de proprietate al fostului titular, supus procedurii de reconstituire, dovezi în privinţa cărora legiuitorul nu a instituit, într-adevăr, un regim nici preferenţial, şi nici limitativ.

În egală măsură, însă, această normă nu poate fi extinsă dincolo de câmpul său propriu de aplicabilitate, pentru a justifica, prin raportare la legea specială, verificarea jurisdicţională a titlului din anul 1934, înţeles ca mod de dobândire a dreptului de proprietate de către antecesorii recurenţilor-reclamanţi.

Aceasta întrucât, validitatea şi efectele contractului de vânzare-cumpărare perfectat de antecesorii părţilor litigante rămân, în baza principiului tempus regit actum, guvernate de legea generală în vigoare la epoca încheierii lui, supravieţuirea legii vechi constituind un mijloc de asigurare a securităţii circuitului civil şi de garantare a libertăţii contractuale.

A fortiori, efectul translativ de proprietate, de la vânzători (autorii pârâţilor) la cumpărători (autorii reclamanţilor), se cuvine a fi cercetat tot prin raportare la legea generală (C. civ. general austriac), astfel cum deplin legal a procedat şi instanţa de apel.

Drept urmare, nu poate fi imputată instanţei devolutive o rezolvare greşită a conflictului de norme concurente (material şi în timp), pentru simplul motiv că nu există, în realitate, un concurs propriu-zis între Legea nr. 18/1991 şi C. civ. general austriac, în chestiunea litigioasă a apartenenţei terenului la patrimoniul foştilor proprietari, antecesorii părţilor.

Altfel spus, tranşarea aspectului controversat, privitor la vechiul drept de proprietate restabilit în patrimoniul moştenitorilor, în urma parcurgerii procesului de reconstituire ce s-a finalizat prin emiterea titlurilor de proprietate în discuţie, impune aplicarea concomitentă şi complementară a celor două legi, întrucât este binecunoscut că pentru aspectele pe care nu le reglementează, norma specială se completează cu normele generale în materie.

Iar, această constatare infirmă neîndoielnic critica recurenţilor referitoare la încălcarea regulii specialia generalibus derogant.

Astfel fiind, este corect raţionamentul juridic al instanţei de apel, în cadrul căruia s-a reţinut că actul primar din 1934 de care se prevalează reclamanţii, nefiind înscris în cartea funciară, nu a avut ca efect transmiterea dreptului de proprietate de la vânzători la cumpărători.

În sensul acestei concluzii, s-a făcut corect trimitere la efectul constitutiv de drepturi al înscrierii în cartea funciară, consacrat în sistemul de drept austriac şi mai apoi preluat în sistemul de publicitate imobiliară prin cărţile funciare din România, prin Decretul-Lege nr. 115/1938. Acest principiu fundamental defineşte efectul de drept substanţial al înscrierii în cartea funciară, independent de actul juridic care a generat înscrierea, astfel că dreptul de proprietate există numai dacă este înscris în cartea funciară, fiind indiferent raportul obligaţional dintre părţi reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare.

Ca atare, cum judicios a subliniat instanţa de apel, compararea titlurilor de proprietate ale părţilor trebuia să ţină seama de exigenţele referitoare la efectele înscrierilor în cartea funciară.

II.3. Printr-un ultim set de critici, subsumabile aceluiaşi motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., recurenţii au criticat reţinerea lipsei calităţii lor de moştenitori, în baza unei greşite interpretări a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991, întrucât instanţa de apel a ignorat atât inopozabilitatea sentinţei de partaj succesoral nr. 12340/1996 a Judecătoriei Cluj-Napoca (în care nu au fost părţi şi care nu a vizat şi terenurile litigioase), cât şi faptul, suficient, că au fost depuse în termen cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de către soţii succesibililor (mai exact de "capul gospodăriei", iar nu, într-adevăr, de către soţiile acestora care aveau vocaţie la moştenirea defuncţilor U. şi V.).

Criticile sunt, de asemenea, nefondate.

Într-o jurisprudenţă consolidată, s-a reţinut că art. 13 din Legea nr. 18/1991, al cărui conţinut este, de altfel, unul caracterizat prin atributul clarităţii, reprezintă temeiul legal pentru repunerea în termenul de opţiune succesorală, căci, "(2) Moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. Ei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei."

Este reală afirmaţia recurenţilor privitoare la inopozabilitatea sentinţei de partaj succesoral nr. 12340/1996 a Judecătoriei Cluj-Napoca, în care nu au fost părţi (ei sau autorii lor direcţi) şi care nu a vizat şi terenurile litigioase, hotărâre prin care s-a constatat doar în persoana fiilor U. şi W. calitatea de moştenitori ai defuncţilor U. şi Floare, în cote-părţi egale de câte 1/2 fiecare.

Aceasta întrucât, hotărârea de partaj le este potrivnică recurenţilor - terţi interesaţi -, astfel că devine operabilă derogarea de la regula generală a opozabilităţii efectelor hotărârii judecătoreşti faţă de terţele persoane, în acord cu statuările obligatorii din decizia HP nr. 18/2020, aplicabile mutatis mutandis, în sensul că o atare hotărâre potrivnică va putea fi ignorată de către coproprietarul terţ, şi ca realitate juridică, respectiv ca fapt juridic în sens restrâns.

Mai mult decât atât, fiind în discuţie un caz de coproprietate (izvorât din succesiune), cu regimul procesual aferent unei hotărâri judecătoreşti de partaj potrivnice recurenţilor, nu ar putea fi nicidecum trecute cu vederea regulile de drept comun consacrate atât în vechea, cât şi în noua reglementare a C. civ., care impun, sub pedeapsă de nulitate absolută, efectuarea partajului cu participarea tuturor coindivizarilor şi, totodată, pun la îndemâna celor interesaţi posibilitatea unui partaj suplimentar, în ipoteza bunului omis.

Ceea ce ignoră, însă, recurenţii este tocmai faptul că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru terenurile cooperativizate care au aparţinut defuncţilor bunici U. şi Floare, a fost formulată doar de cei doi moştenitori, W. şi U., astfel cum rezultă din Anexa nr. 32 poz. 196 eliberată de Comisia Locală Floreşti.

Mai departe, recurenţii omit faptul că cererile de reconstituire depuse de autorii lor nu au fost formulate în calitate de succesori ai defuncţilor U. şi Floare, în chiar memoriul de recurs precizându-se că ele au fost formulate de soţii ("capul gospodăriei") succesibililor, iar nu de către soţiile lor, care aveau vocaţie la moştenirea defuncţilor părinţi. Că este aşa, o demonstrează însăşi înscrierea lor în tabelul nominal cu membrii cooperatori în viaţă care au adus teren în cooperativă (tabelul anexă 2.a.), deci, nu în tabelul nominal cu moştenitorii cooperatorilor decedaţi (tabelul anexă 3), împrejurare de fapt prezentată detaliat în decizia recurată.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 14 din H.G. nr. 131/1991 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, în vigoare la data formulării cererilor de reconstituire şi a emiterii titlurilor de proprietate ale recurenţilor, "Stabilirea dreptului de proprietate pentru cooperatorii în viaţă se face pe numele persoanelor îndreptăţite, iar pentru cooperatorii decedaţi, pe numele moştenitorilor. Cînd sînt mai mulţi moştenitori, stabilirea dreptului de proprietate se face pe numele tuturor moştenitorilor. (...) Membrii cooperatori în viaţă, fie că au adus sau nu terenuri în cooperativă, se înscriu cu suprafaţa stabilită de comisie în tabelele anexă nr. 2.a. şi 2.b., iar moştenitorii cooperatorilor decedaţi se înscriu cu suprafaţa stabilită în tabelul anexă nr. 3."

Pornind de la aceste situaţii premisă, se cuvine subliniat că dispoziţia imperativă consacrată în art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, nefiind infirmată de nicio altă prevedere legală, impune concluzia că toţi succesibilii autorului îndreptăţit ce solicită reconstituirea dreptului sunt, la rândul lor, repuşi de drept în termenul de acceptare a moştenirii cu privire la dreptul de proprietate al autorului lor asupra terenurilor.

Este de notat că pot beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii doar moştenitorii care nu au acceptat-o, în termenul şi condiţiile prevăzute de art. 700 din C. civ. de la 1864, iar nu şi cei care au renunţat la succesiune, în condiţiile art. 696 din acelaşi codul, în acord cu dezlegarea obligatorie din decizia RIL nr. 11/2007.

Desigur că, ceea ce dă valoare de acceptare a succesiunii este doar cererea de restituire a bunului ce face obiect de aplicare al legii speciale, formulată în nume propriu de cel ce se consideră persoană îndreptăţită, cum de altfel au fost constant interpretate şi aplicate în jurisprudenţa instanţei supreme dispoziţiile speciale similare din Legea nr. 10/2001 (art. 4 alin. (3) şi din Legea nr. 112/1995 (art. 5 alin. (4).

Aşadar, condiţia prescrisă de lege pentru a opera beneficiul repunerii de drept în termenul de acceptare a moştenirii, prin formularea şi înregistrarea unei cereri de reconstituire la comisia locală de fond funciar, poate fi considerată îndeplinită doar dacă ea vizează dreptul de proprietate din patrimoniul succesoral ce urmează a fi dobândit de moştenitori, căci numai într-o asemenea ipoteză se poate vorbi despre caracterul reparatoriu al legii fondului funciar în privinţa succesorilor îndrituiţi la redobândirea proprietăţii antecesorilor.

Reiterând, beneficiul repunerii în termenul de opţiune succesorală prevăzut de art. 13 trebuie înţeles ca referindu-se la succesibilii (acceptanţi ori neacceptanţi) cu vocaţie la moştenirea unui autor precis determinat, iar nu la persoane îndreptăţite la stabilirea dreptului de proprietate în virtutea unei alte calităţi legale, precum cea de cooperator, aşa cum este, prin ipoteză, şi cazul autorilor direcţi ai recurenţilor care au depus cererile la comisie şi au fost cuprinşi în tabelul anexă 2.a., nu în tabelul anexă 3.

Contrar susţinerilor recurenţilor, se impune cu evidenţă concluzia că "simpla depunere a cererii de reconstituire" de către titularii acestor solicitări, deşi condiţie necesară, nu este totuşi şi una suficientă, de vreme ce a fost formulată de "capul gospodăriei" în virtutea calităţii de membru cooperator în viaţă care a adus teren în cooperativă (recurenţii prevalându-se prin memoriul de recurs şi de registrul agricol din anii 1959-1963), iar nicidecum în considerarea calităţii de succesibili cu vocaţie la moştenirea defuncţilor U. şi Floare, calitate regăsită doar în persoana soţiilor titularilor de cerere (mamele recurenţilor).

Argumentele expuse în cele ce precedă permit a se reţine ca fiind corectă concluzia instanţei de apel, în sensul că nu s-a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. III alin. (1) lit. a) parag.(ii) din Legea nr. 169/1997 pentru a se constata nulitatea absolută a titlurilor pârâţilor, de vreme ce aceştia au probat că sunt îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate, în calitate de moştenitori ai foştilor proprietari tabulari, şi că au fost puşi în posesie pe vechile amplasamente, libere la data cererilor de reconstituire.

În consecinţă, şi cel de-al doilea motiv de casare este nefondat.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că hotărârea recurată a fost pronunţată cu respectarea prevederilor legale, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va respinge recursul declarat de reclamanţi, ca nefondat.

În baza art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., reţinând culpa procesuală a recurenţilor-reclamanţi, se va dispune obligarea acestora la plata către intimata-pârâtă K. a cheltuielilor de judecată suportate de aceasta în faza procesuală a recursului, în sumă de 33.925,2 RON (din care 32.371,52 RON onorariu de avocat, iar diferenţa cheltuieli de transport şi cazare), caracterul real, necesar şi rezonabil al cuantumului cheltuielilor fiind dovedit cu chitanţele şi facturile fiscale depuse la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. împotriva deciziei nr. 105/A/2022 din 03 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia I civilă.

Obligă recurenţii-reclamanţi la plata sumei de 33.925,2 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă K..

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.