Negative jurisdictional conflict resolved: Bucharest Sector 3 Court retained as sole execution court for provisional suspension request.

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 02.11.2023, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, sub nr. dosar x/2023, contestatorul A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea care se va pronunţa, să se dispună suspendarea provizorie a executării silite, în temeiul art. 719 alin. (7) C. proc. civ., până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite formulată în cadrul contestaţiei la executare, contestaţie formulată împotriva actelor de executare silită efectuate în cadrul dosarului execuţional nr. x/2023 aflat pe rolul S.C. P..E.J. – B..

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 719 alin. (7) C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 10277 din 06 noiembrie 2023, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de suspendare provizorie a executării silite în favoarea Judecătoriei Sibiu.

În motivare, a reţinut incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 719 alin. (1) C. proc. civ., care dispun în sensul că instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, precum şi că cererea de suspendare provizorie se soluţionează de instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare. Totodată, a reţinut şi incidenţa Deciziei nr. 27/06.12.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Astfel, a constatat că instanţa de executare competentă a soluţiona cererea de suspendare provizorie a executării silite este Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, fiind instanţa în circumscripţia căreia se afla, la data sesizării organului de executare domiciliul debitorului.

A reţinut că procedura încuviinţării silite este o procedură necontencioasă în care instanţa nu avea posibilitatea să cunoască domiciliul în fapt al debitorului, astfel împrejurarea că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a încuviinţat executarea silită, prin încheierea din data de 17.10.2023, nu prezintă relevanţă, în condiţiile în care debitorul contestator locuieşte în fapt la reşedinţa sa din Mun. Sibiu, str. x, jud. Sibiu.

A reţinut instanţa că noţiunea de domiciliu se raportează la locuinţa unde se găseşte în fapt acea persoană şi nu la adresa de domiciliu cu care figurează persoană în baza de date, date care au numai un caracter de evidenţă a persoanei respective potrivit art. 91 C. civ., aceasta întrucât, scopul dispoziţiilor art. 87 C. civ. este acela ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă principiilor dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil.

Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 4981/2023 din 05 decembrie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei, în temeiul art. 134 C. proc. civ., şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat aplicabilitatea în speţă a art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum şi a Deciziei nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs în interesul legii.

Astfel, raportat la dispoziţiile legale şi la cele statuate de Înalta Curte, a apreciat că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti este instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză, aceasta fiind instanţa care a încuviinţat executarea silită, prin încheierea din data de 17.10.2023.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin prezentul demers judiciar, instanţa de judecată a fost învestită a se pronunţa asupra unei cereri având ca obiect suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare din cadrul contestaţiei la executare formulate în cauză, în ceea ce priveşte dosarul execuţional nr. x/2023 aflat pe rolul executorului judecătoresc C..

Contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, astfel cum stipulează prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., iar potrivit art. 719 alin. (1) din acelaşi cod, până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea.

De asemenea, în conformitate cu art. 719 alin. (7) C. proc. civ., dacă există urgenţă şi dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauţiunea, instanţa poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Prin Decizia nr. 27 din 6 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a statuat în sensul că instanţa învestită cu o cerere de suspendare provizorie a executării silite este obligată să îşi verifice competenţa cu privire la cererea cu care a fost sesizată, în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., analizându-şi competenţa în funcţie de art. 714 din acelaşi cod.

Totodată, prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a stabilit, în considerarea principiului unicităţii instanţei de executare, că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată drept instanţă de executare de către legiuitor.

Astfel cum reiese din paragraful 47 din Decizia menţionată, ceea ce a trebuit să lămurească instanţa supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviinţată executarea silită de către instanţa de executare, competenţa acesteia mai poate fi reevaluată în funcţie de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestaţia la executare, motiv pentru care această decizie este aplicabilă tuturor situaţiilor premisă existente în cadrul cererilor privind incidente apărute în cursul executării silite, iar nu doar situaţiilor în care există pluralitate de debitori.

Aşadar, din momentul încuviinţării executării silite, este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare, în raport cu toate criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial să soluţioneze toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În cauză, încuviinţarea executării silite a fost dispusă prin încheierea din 17.10.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023 de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, instanţa care a încuviinţat executarea are calitatea de instanţă de executare, astfel că, exceptând derogările anume prevăzute, toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă printr-o încheiere pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea de suspendare provizorie urmează a se stabili în favoarea aceleiaşi judecătorii care a încuviinţat cererea de executare silită, ca instanţă de executare.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 31 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.