Jurisdiction for execution contest: debtor’s domicile court versus court that vested title with enforcement formula when bailiff authorized execution

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competentă, reţine următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 14.02.2023 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin sub nr. x/2023, contestatoarul A., în contradictoriu cu intimatele B. şi C. prin administrator al activelor D. S.R.L., a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul nr. x/2015 al B.E.J. E.; anularea încheierii din 08.09.2015 emisă de B.E.J E., prin care a fost încuviinţată executarea silită; întoarcerea executării silite cu privire la suma de 6660.36 RON.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 1829 din 23 mai 2023, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, reţinând că încheierea de încuviinţare a executării silite din 20.08.2015 a fost pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2015, context juridic în care această judecătorie rămâne câştigată ca instanţă de executare pentru soluţionarea contestaţiei la executare.

Învestită prin declinare, prin sentinţa civilă nr. 13283 din 8 iunie 2023, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, reţinând că, la data formulării cererii de executare silită, potrivit art. 666 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data de 08.09.2015, încuviinţarea executării silite era pronunţată de executorul judecătoresc, instanţa de judecată având exclusiv competenţa să învestească cu formulă executorie titlul executoriu.

Faţă de normele civile în vigoare la data cererii de executare silită, instanţa a reţinut că nu sunt aplicabile în prezenta cauză considerentele RIL 20/2021, acestea având ca obiect de interpretare alte dispoziţii legale, intrate ulterior în vigoare.

Drept urmare, reţinând pluralitatea de debitori, cu domicilii aflate în circumscripţia unor instanţe distincte (Judecătoria Drobeta Turnu Severin şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti), dar şi aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 112 C. proc. civ., observând că prin contestaţia la executare debitorul a înţeles să învestească Judecătoria Drobeta Turnu Severin, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea acestei instanţe.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cererii deduse judecăţii de contestatorul A. este reprezentat de contestaţia la executare formulată de acesta împotriva executării silite pornite la cererea intimatelor B. şi C., prin administrator al activelor D. S.R.L., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 4571/20.10.2005, în dosarul de executare nr. 701/2015.

Conform dispoziţiilor art. 640 din C. proc. civ., "cambia, biletul la ordin şi cecul, precum şi alte titluri de credit constituie titluri executorii, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute în legea specială".

În ceea ce priveşte învestirea cu formulă executorie, art. 641 din C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite) prevedea următoarele: "(1) Titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie. (2) Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor (…)." Se constată că acest text de lege instituia un caz de competenţă teritorială alternativă, fiind competentă a soluţiona cererea creditorului de învestire cu formulă executorie fie judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, fie judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul debitorului.

În aplicarea acestor dispoziţii legale, prin încheierea dată la 20.08.2015 în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, ca instanţă de la sediul creditoarelor B. şi C., prin administrator al activelor D. S.R.L., a dispus învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 4571/20.10.2005.

Referitor la încuviinţarea executării silite, art. 666 din C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite) prevedea următoarele: "(2) Executorul judecătoresc se pronunţă asupra încuviinţării executării silite, prin încheiere, fără citarea părţilor. (6) încheierea prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite poate fi supusă controlului instanţei de executare pe calea contestaţiei la executare, în condiţiile legii. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi contestată de către creditor, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanţa de executare."

În aplicarea acestor dispoziţii legale, executarea silită a fost încuviinţată în cauză de către executorul judecătoresc, iar nu de către instanţa de judecată.

Dat fiind că obiectul cauzei îl reprezintă o contestaţie la executare, prin care unul dintre debitori a solicitat anularea executării silite, anularea tuturor formelor de executare şi întoarcerea executării silite, devin incidente dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "contestaţia se introduce la instanţa de executare". În ceea ce priveşte instanţa competentă material şi teritorial a soluţiona contestaţia la executare, aceasta se stabileşte în raport cu prevederile art. 651 din C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (…) (3) Instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Ca atare, contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, şi anume judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. În cauză, la data sesizării executorului judecătoresc, debitorul avea domiciliul în jud. Mehedinţi.

Împrejurarea că titlul executoriu reprezentat de contractul de credit a fost învestit cu formulă executorie de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti nu o transformă pe aceasta în instanţă de executare, competentă a soluţiona contestaţia la executare ce face obiectul cauzei de faţă, întrucât legiuitorul a reglementat în mod distinct instanţa competentă a soluţiona cererea de învestire cu formulă executorie (judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului), pe de o parte, şi instanţa competentă a soluţiona contestaţia la executare (instanţa de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului), pe de altă parte.

În acest context normativ, instanţa care învesteşte titlul executoriu cu formulă executorie nu se confundă şi nici nu devine instanţă de executare.

Este important de subliniat că în cauză nu este aplicabilă decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a statuat în sensul că: "instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", întrucât executarea silită nu a fost încuviinţată de către instanţa de judecată, care să devină astfel instanţă de executare, ci de către executorul judecătoresc, conform art. 666 din C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite).

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial a soluţiona contestaţia la executare este instanţa de executare, determinată conform art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., şi anume Judecătoria Drobeta-Turnu Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 31 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.