Jurisdictional classification of child support increase as relative rather than exclusive territorial competence, with waiver of incompetence exception by defendant's failure to raise it in answer.

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci la data de 06.01.2023, reclamanta A., în calitate de reprezentant al minorilor B., C., D., E. şi F., a chemat în judecată pe pârâtul G., pentru ca, pe baza hotărârii ce se va pronunţa, să se dispună majorarea pensiei de întreţinere la care a fost obligat pârâtul prin decizia civilă nr. 1224/2020 din 15.10.2020 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2020.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 420/2023 din 11 aprilie 2023, Judecătoria Novaci a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

A reţinut instanţa că situaţiei juridice invocate prin acţiune, ce derivă din raportul de filiaţie dintre minori şi părinţii acestora, îi sunt incidente regulile ce guvernează materia autorităţii părinteşti şi obligaţiei de întreţinere, dispoziţiile art. 106 C. civ., care enumeră măsurile de ocrotire a minorului şi exercitarea drepturilor părinteşti, constituind o formă de ocrotire a persoanei fizice ce atrage aplicabilitatea art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Aceste dispoziţii legale instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită şi au caracter de normă specială în raport cu dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Având în vedere că la data introducerii acţiunii, 06.01.2023, minorii locuiau cu mama lor în mun. Piteşti, Jud. Argeş, instanţa a apreciat că Judecătoria Piteşti este instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul persoanele ocrotite cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul prezentei pricini, astfel că aceasta este şi instanţa competentă de a soluţiona acţiunea având ca obiect majorare pensie de întreţinere.

Învestită prin declinare, prin sentinţa nr. 6141/2023 din 23 noiembrie 2023, Judecătoria Piteşti, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Novaci, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că incidente în cauză sunt dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind vorba de o competenţă teritorială alternativă şi relativă, care, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.,

Drept urmare, a concluzionat că Judecătoria Novaci nu putea invoca din oficiu excepţia necompetentei teritoriale, atât timp cât pârâtul nu a invocat-o.

Totodată, a reţinut că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., nefiind o cauză care să vizeze ocrotirea persoanei fizice, astfel cum este acesta reglementată de Titlul III din C. civ., o astfel de interpretare extensivă pe care a dat-o Judecătoria Novaci, în sensul de a fi incluse şi pensiile de întreţinere în acest titlu, lăsând fără efect dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de calificarea juridică diferită dată cererii în obligarea la plata pensiei de întreţinere corespunzătoare minorilor, precum şi de interpretarea diferită pe care instanţele aflate în conflict au dat-o condiţiilor de invocare a excepţiei de necompetenţă teritorială

Astfel, în timp ce Judecătoria Novaci a reţinut aplicabilitatea în cauză, în raport cu obiectul cererii introductive de instanţă, a dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., care instituie o competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică, Judecătoria Piteşti a reţinut că cererile prin care se tinde la stabilirea contribuţiei părinţilor la întreţinerea copilului nu constituie o măsură de ocrotire, în sensul prevederilor anterior indicate, fiind aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv o competenţă teritorială alternativă, de ordine privată.

Înalta Curte constată că litigiul pendinte are ca obiect o acţiune în pretenţii, prin care s-a solicitat majorarea unei pensii de întreţinere şi obligarea pârâtului la plata acesteia către minori.

Prin urmare, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competenţa soluţionării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice şi care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competenţă teritorială alternativă, de ordine privată, în alin. (1) pct. 2 fiind stipulat că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii.

Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., "Necompetenţa este de ordine publică sau privată." Alin. 2 al acestui articol prevede că necompetenţa este de ordine publică: (pct. 1) "în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; (pct. 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; (pct. 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.", iar potrivit art. 129 alin. (3) C. proc. civ., "În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată."

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.: "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că: "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Din interpretarea textului de lege sus-menţionat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.

Or, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, în cauză, pârâtul, deşi a depus întâmpinare la data de 06 februarie 2023, acesta nu a invocat necompetenţa teritorială a Judecătoriei Novaci.

Or, având în vedere că în prezenta cauză operează o competenţă de ordine privată, precum şi faptul că pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale prin întâmpinare, Judecătoria Novaci nu putea invoca din oficiu această excepţie, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepţia necompetenţei teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu şi la aprecierea instanţei.

Prin urmare, necompetenţa s-a acoperit definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată iniţial a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost învestită, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., operând astfel o prorogare legală de competenţă sui-generis.

În raport cu toate considerente expuse, Înalta Curte reţine că Judecătoria Novaci este competentă să soluţioneze cauza, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Novaci.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 31 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.