Jurisdictional conflict over transfer motion: Specialized section for professional disputes retains competence based on underlying litigation nature

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2024

Asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 13 octombrie 2023, Federaţia Organizaţiilor Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii "Piatra-Olt-Brâncoveni" a solicitat, în contradictoriu cu A. S.R.L. şi B. S.R.L. prin lichidator judiciar, strămutarea dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, la o altă instanţă egală în grad, pe motiv de bănuială legitimă în baza art. 141 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., arătând că există suspiciuni cu privire la independenţa şi imparţialitatea judecătorilor din cadrul Tribunalului Vâlcea.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin decizia nr. 28/A- C. civ. din 18 octombrie 2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cererii de strămutare a dosarului nr. x/2023, aflat pe rolul Tribunalului Vâlcea–Secţia I civilă, formulată de petenta Federaţia Organizaţiilor Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii "Piatra-Olt–Brâncoveni" în favoarea secţiei I civile.

Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că se solicită strămutarea unei cauze aflate pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, având ca obiect un litigiu civil sau cel puţin pentru care competenţa a fost câştigată.

A arătat instanţa că un prim aspect determinant în stabilirea competenţei materiale procesuale a celor două secţii este criteriul ce ţine de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesionişti. Concluzia este determinată atât de hotărârea colegiului de conducere al Curţii de Apel Piteşti nr. 5/2016, cât şi de interpretarea dată în soluţionarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 18/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Totodată, s-a reţinut că, deşi în discuţie este o cerere de strămutare a unui dosar de la o anumită secţie din cadrul instanţei inferioare, pentru identitate de raţionament este relevantă şi soluţia dată de instanţa supremă prin decizia nr. 4/2023, pronunţată în recurs în interesul legii, în care s-a statuat asupra competenţei materiale procesuale a instanţei de control judiciar. Astfel, s-a reţinut că aceasta se va determina: - cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac; - în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).

Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, prin încheierea din 21 noiembrie 2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecării cauzei şi a înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivare, s-a reţinut că singurul criteriu ales pentru împărţirea competenţelor între cele două secţii ale curţii de apel a fost calitatea de "profesionist" al cel puţin uneia dintre părţi, iar nu cel al eventualei specializări atrase de exploatarea unei întreprinderi a acestor profesionişti, acoperind, deci, orice litigii dată fiind aplicabilitatea aceloraşi reguli ale dreptului civil, deopotrivă profesioniştilor şi neprofesioniştilor.

A arătat instanţa că soluţiei de faţă i se impun de dezlegările făcute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia pronunţată în procedura recursului în interesul legii nr. 4/2023, potrivit cărora, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin,(l), art. 133 şi 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).

A reţinut, totodată, că litigiul, calificat drept unul cu profesionişti, aşa cum rezultă din fişa dosarului, a fost iniţiat în faţa instanţei civile a tribunalului Vâlcea, care nu are o împărţire a competenţelor funcţionale în secţii sau completuri specializate, în funcţie de calitatea părţilor sau de natura litigiului civil, ci doar în ceea ce priveşte contenciosul administrativ şi fiscal.

Astfel, a concluzionat că potrivit calificării făcute de instanţa apelată, litigiul este unul cu profesionişti, criteriu avut în vedere de decizia nr. 4/2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin în procedura recursului în interesul legii.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Totodată, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţiile privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Prezentul conflict negativ de competenţă vizează un incident procedural ivit pe parcursul soluţionării unei contestaţii în anulare formulate împotriva unei decizii prin care a fost soluţionată o contestaţie la executare.

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea de strămutare a dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă la o altă instanţă egală în grad, pe motiv de bănuială legitimă în baza art. 141 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Strămutarea este un incident în raport cu dosarul care se cere a fi strămutat, astfel că trebuie să urmeze acelaşi regim juridic din punctul de vedere al normelor de organizare judiciară şi a celor de competenţă.

Drept urmare, Înalta Curte reţine că, în aprecierea naturii juridice a cererii de strămutare cu care instanţa a fost învestită, este relevantă natura litigiului în care a fost formulată cererea de strămutare.

Instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa materială procesuală de soluţionare a pricinii, reţinând, într-o primă interpretare, că litigiul de faţă, ce pune în discuţie strămutarea unui dosar având ca obiect contestaţie în anulare formulate împotriva unei hotărâri pronunţate într-o contestaţie la executare, nu are natura unui litigiu cu profesionişti, cum sunt cele avute în vedere de textul art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, fiind unul a cărei soluţionare revine secţiei I civile a curţii de apel iar, într-o a doua interpretare, că îi revine secţiei specializate în materia litigiilor cu profesioniştii competenţa, raportat la faptul că este un litigiu care se poartă cu un profesionist, astfel cum rezultă şi din calificarea dată de Tribunalul Vâlcea, în fişa dosarului.

Regula în materie de competenţă este aceea că ea se determină prin raportare la normele incidente la data învestirii instanţei, stabilite în funcţie de obiectul şi de natura cauzei deduse judecăţii.

Prin decizia nr. 18/2016, pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, referitoare la reorganizarea unor secţii sau complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii în cadrul secţiilor civile, că pentru determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate, se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, iar nu de calitatea de profesionist a uneia dintre părţi, criteriu ce nu are acoperire în dreptul pozitiv.

Totodată, prin decizia nr. 2/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, având de analizat dacă cererile formulate în procedura executării silite, decurgând dintr-un titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească, pot fi socotite cereri într-o materie ce face obiectul specializării, instanţa supremă a statuat că cererile formulate în procedura executării silite în care se ridică aspecte de valabilitate a titlului executoriu sau privind întinderea acestuia, altul decât o hotărâre judecătorească, constituie cereri formulate în materia ce face obiectul specializării.

În cauza de faţă, aplicând cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, contestaţia în anulare formulată împotriva unei hotărâri prin care a fost soluţionată contestaţia la executare, în care părţi sunt profesionişti şi în cadrul căreia instanţa a avut de analizat valabilitatea titlului executoriu, determină încadrarea litigiului în categoria celor cu profesionişti.

Cum litigiul iniţial are natura unui litigiu cu profesionişti, astfel cum a şi fost calificat de Tribunalul Vâlcea (a se vedea fişa dosarului) rezultă că atât contestaţia în anulare, cât şi cererea de strămutare a dosarului trebuie soluţionate de un complet specializat în litigii cu profesioniştii.

De altfel, un argument în plus în stabilirea competenţei îl reprezintă împrejurarea că secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti a soluţionat şi cererea de strămutare formulată în cadrul contestaţiei la executare (ds. x/2021), precum şi recursul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare formulate tot în cadrul dosarului având ca obiect contestaţie la executare (ds. 1541/288/2018/a2).

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 31 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.