Paternal disavowal and establishment of filiation: exclusive alternative territorial jurisdiction and preclusion of late-raised competence objections

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 2 iunie 2022 pe rolul instanţei Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa:

1 - să constate că B. nu este tatăl său;

2 - să se dispună radierea numelui acestuia de la rubrica tatăl copilului din actul de naştere nr. x/23.06.1988 emis de Primăria Sector 3;

3 - să încuviinţeze să poate numele D., reclamantul precizând că aceste capete de cerere le formulează în contradictoriu cu B.;

4 - să stabilească filiaţia faţă de tată, respectiv să constate că tatăl său biologic este E.;

5 - să dispună înscrierea menţiunii în actul de naştere nr. x/23.06.1988 emis de Primăria Sector 3 la rubrica tată, E.";

6 - să încuviinţeze să păstreze numele D. ca fiind copil din afara căsătoriei, capetele de cerere 4 şi 6, fiind formulate în contradictoriu cu C..

II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 2247 din 30 martie 2023, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că în cauză nu este aplicabil art. 113 pct. 1 C. proc. civ. ce stabileşte că în cazul acţiunilor privitoare la stabilirea filiaţiei competenţa teritorială este alternativă, întrucât acţiunea principală este are ca obiect tăgăduirea filiaţiei faţă de tată, reclamantul solicitând doar cu caracter subsidiar stabilirea filiaţiei.

Faţă de situaţia de fapt rezultată din actele dosarului, instanţa a reţinut că pârâtul B. locuieşte statornic din anul 1980 în Bacău, iar cealaltă pârâtă locuieşte în judeţul Vaslui, astfel încât a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

III. Hotărârea Judecătoriei Vaslui:

Învestită prin declinare, Judecătoria Vaslui a pronunţat sentinţa civilă nr. 1933 din 24 noiembrie 2023, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerentele hotărârii, instanţa a arătat că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată - tăgadă paternitate, sub aspectul competenţei teritoriale în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., alternativ cu cele prevăzute de art. 107 C. proc. civ., norme care reglementează competenţa teritorială alternativă de ordine privată.

Cum pârâtul nu a formulat întâmpinare la primul termen de judecată când părţile au fost legal citate, excepţia necompetenţei teritoriale nu putea fi invocată din oficiu de către instanţă.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Se reţine că obiectul dosarului în care s-a ivit conflictul de competenţă este tăgada paternităţii reclamantului A., stabilirea paternităţii faţă de tatăl biologic, încuviinţarea ca pe viitor reclamantul să poarte numele D., urmând ca E. să figureze la rubrica "tată" din certificatul de naştere, scopul urmărit de reclamant fiind răsturnarea, în primă fază, a prezumţiei de paternitate, iar ulterior stabilirea filiaţiei faţă de tatăl biologic. Aceste cereri se încadrează în categoria celor denumite generic în C. civ. "acţiuni privind filiaţia", reglementate de dispoziţiile art. 421 - 449 C. civ.

În cererile privitoare la stabilirea filiaţiei legiuitorul a reglementat distinct competenţa teritorială, prin art. 113 C. proc. civ. stabilind o competenţă teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 1 stipulându-se că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă instanţa domiciliului reclamantului.

Deşi dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. consacră un drept de opţiune al reclamantului în materia stabilirii filiaţiei, aceste norme rămân imperative, deoarece cererile se adresează, în mod imperativ, exclusiv uneia din cele două instanţe determinate de legiuitor, cea de la domiciliul pârâtului sau cea de la domiciliul reclamantului, prevăzută alternativ. Deci, aceste prevederi legale consacră o competenţă teritorială exclusivă, fundamentată pe principiul protecţiei reclamantului, căruia îi este recunoscut un drept de opţiune, întrucât numai reclamantul poate aprecia care aşezare în teritoriu a instanţei serveşte cel mai bine protejării drepturilor şi intereselor sale legitime.

O asemenea concluzie se desprinde şi din interpretarea dispoziţiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă". Aşadar, părţile pot deroga de la normele de competenţă teritorială doar în pricinile privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care pot dispune, ceea ce înseamnă că doar în asemenea situaţii normele de competenţă teritorială sunt de ordine privată. Per a contrario, în celelalte cereri normele de competenţă teritorială sunt de ordine publică, deci imperative.

Rezultă că, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei, reclamantul are un drept de opţiune numai între judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul şi cea în a cărei circumscripţie se află domiciliul pârâtului.

În cauză, reclamantul a introdus acţiunea la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în a cărei circumscripţie pârâtul B. îşi are domiciliul, astfel cum a fost indicat prin cererea de chemare în judecată şi cum reiese din copia cărţii de identitate existentă la fila x verso din dosarul instanţei învestite.

La primul termen de judecată stabilit la data de 2 februarie 2023, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a constatat că procedura de citare este legal îndeplinită şi a amânat judecata, dispunând măsuri procedurale (comunicarea cererii de chemare în judecată către pârâtul B.).

La următorul termen, din 30 martie 2023, instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale faţă de împrejurarea că, deşi reclamantul a indicat în acţiune că domiciliul pârâtului B. este în Bucureşti sector 6, printr-o cerere înregistrată la dosar, pârâtul a arătat că are reşedinţa în Bacău, judeţul Bacău, unde locuieşte în fapt.

Astfel cum s-a consemnat în cuprinsul încheierii de şedinţă, 2 februarie 2023 a fost primul termen de judecată la care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Referitor la regimul juridic al invocării excepţiei de necompetenţă, se observă că legiuitorul a stabilit o limită temporală pentru invocarea excepţiei de necompetenţă, şi anume, până la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, adică termenul la care părţile, legal citate, pot pune şi concluzii – limită care în cauză a fost depăşită.

Dacă necompetenţa nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate ori, în condiţiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepţional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenţei - aceasta se acoperă definitiv şi nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.

Astfel cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată în recurs în interesul legii, chiar şi în situaţia în care nu există o încheiere interlocutorie prin care s-a reţinut competenţa (cum este cazul în prezentul dosar), de altfel, obligatorie, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă reprezintă stabilirea competenţei în favoarea instanţei sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat.

Din interpretarea prevederilor art. 130 - 131 C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă are ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate, în condiţiile operării unei prorogări legale de competenţă sui-generis.

Având în vedere considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2024.