Peremption of cassation appeal due to six-month procedural inactivity

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2024

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în data de 14 noiembrie 2022 sub nr. x/2019, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, contestatorul A. a formulat cerere de recurs împotriva deciziei nr. 282 din 14 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I civilă.

Dosarul a fost repartizat completului de judecată nr. 10 care, prin rezoluţia din 26 ianuarie 2023, a fixat termen de judecată la 11 mai 2023 în vederea soluţionării recursului.

Prin încheierea din 11 mai 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă a suspendat judecata cererii de recurs formulată de contestatorul A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reţinând că, la apelul nominal, nu s-a prezentat niciuna dintre părţi şi nici nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Prin rezoluţia din 08 decembrie 2023, Înalta Curte, din oficiu, a stabilit termen de judecată la data de 31 ianuarie 2024, în vederea discutării perimării cererii de recurs formulată de contestatorul A..

La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:

Potrivit art. 416 C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive neimputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii ei este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speţă, de la data când a intervenit suspendarea, 11 mai 2023, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care contestatorul nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depăşeşte termenul reglementat de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni se datorează culpei părţii, în baza art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată perimată cererea de recurs cu a cărei soluţionare a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 282 din 14 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I civilă.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată astăzi, 31 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.