Consumer domicile exclusivity under Art. 121 CPC resolves negative jurisdictional conflict for service fee claims

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 1 august 2022 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 1864,01 RON şi a penalităţilor reprezentând facturile scadente neachitate.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1025 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 75 din 11 ianuarie 2023, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că în urma interogării bazei de date a DEPABD, a reieşit că la momentul sesizării instanţei pârâtul locuia pe raza Judecătoriei Medgidia, astfel încât, în aplicarea art. 121 şi art. 130 alin. (2) C. proc. civ., a concluzionat că revine acestei instanţe competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată.

III. Hotărârea Judecătoriei Medgidia:

Învestită prin declinare, Judecătoria Medgidia a pronunţat sentinţa civilă nr. 2020 din 25 octombrie 2023 prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerentele hotărârii, instanţa a arătat că există unele neconcordanţe ce pun sub semnul întrebării existenţa unei identităţi între semnatarul contractului de prestări servicii ce face obiect al cererii de chemare în judecată şi persoana rezultată în urma verificărilor DEPABD, astfel încât a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, instanţă în a cărei circumscripţie a apreciat că se află ultimul domiciliu cunoscut al părţii din contractul de prestări servicii, pârât în cauză.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa cu soluţionarea unei cereri de valoare redusă.

Procedura specială de soluţionare a unor atare cereri este reglementată în C. proc. civ. Titlul X – art. 1026 – 1033.

Potrivit dispoziţiilor art. 1027 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu şi procedura de drept comun.

Potrivit art. 1028 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei. Alin. (2) al aceluiaşi text de lege prevede: competenţa teritorială în cazul unor astfel de cereri se stabileşte potrivit dreptului comun.

Referitor la normele de competenţă de drept comun aplicabile cauzei, se reţine că reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 1864,01 RON şi a penalităţilor reprezentând facturile scadente neachitate. Creanţa reclamantei provine din serviciile oferite pârâtului şi neachitate de către acesta, raporturile juridice deduse judecăţii fiind acelea dintre un profesionist şi un consumator.

În aceste coordonate, astfel cum au reţinut şi instanţele aflate în conflict, devin aplicabile dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., ce instituie un caz de competenţă teritorială exclusivă: "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului."

Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict nu se află în dezacord în ceea ce priveşte dispoziţiile legale care stabilesc competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului (consumatorul), ci în privinţa locului unde se află situat acest domiciliu.

În cuprinsul cererii cu care a înţeles să învestească instanţa, reclamanta a indicat numele, CNP-ul şi adresa pârâtului (Bucureşti, sector 2), preluând datele existente în contractul de furnizări servicii încheiat între părţi.

Din verificările efectuate conform dispoziţiilor art. 131 C. proc. civ., astfel cum rezultă din înscrisurile existente în dosarele instanţelor aflate în conflict, reiese că domiciliul activ pentru B., având CNP-ul indicat de reclamantă, este în Medgidia, judeţul Constanţa.

Se reţine că orice alte neconcordanţe legate de identitatea dintre semnatarul contractului de prestări servicii (parte contractantă) şi persoana identificată cu CNP-ul menţionat în cererea de chemare în judecată, neregularităţi ce pot face obiectul examinării din perspectiva calităţii procesuale pasive a persoanei chemate în judecată, urmează a fi avute în vedere şi analizate de către instanţa învestită cu soluţionarea pe fond a cererii.

Prin urmare, dovada domiciliului pârâtului s-a realizat potrivit legii, pe baza relaţiilor solicitate de către ambele instanţe de la Direcţia pentru Evidenţa Persoanei şi a Bazelor de Date, rezultând că, la momentul sesizării, pârâtul avea domiciliul în Medgidia, judeţul Constanţa, în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, reiese că Judecătoria Medgidia este instanţa competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2024.