Territorial jurisdiction for enforcement: debtor’s actual residence vs. nominal domicile

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la 1 august 2023, sub nr. x/2023, petentul executor judecătoresc A., din cadrul Societăţii Civile Profesionale a Executorilor Judecătoreşti A. şi B., a solicitat încuviinţarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. x din 24 iunie 2020 şi de contractul de fidejusiune nr. x/FID/1 din 24 iunie 2020 privindu-i pe creditoarea C. S.A. şi pe debitoarea D..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Craiova

Prin sentinţa civilă nr. 6171 din 27 septembrie 2023, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulate de petentul executor judecătoresc A., din cadrul Societăţii Civile Profesionale a Executorilor Judecătoreşti A. şi B. în favoarea Judecătoriei Jibou.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Craiova a reţinut că dispoziţiile art. 87 C. civ. stipulează că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală".

Totodată, a constatat că, în doctrină şi în practica judiciară s-a arătat constant că noţiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv.

Judecătoria Craiova a apreciat că asocierea explicită pe care legiuitorul o face în ceea ce priveşte definiţia dată noţiunii de domiciliu de C. civ. cu cea de locuinţă principală nu semnifică o îndepărtare de concepţia domiciliului ca locuinţă "efectivă", ci, dimpotrivă, confirmă ideea de domiciliu ca situaţie de fapt, susceptibilă de probare prin orice mijloc de probaţiune şi lăsată la aprecierea suverană a instanţei, iar nu ideea de domiciliu ca noţiune juridică. Mai mult, legiuitorul a prevăzut că domiciliul este reglementat "în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor civile ale persoanei fizice."

Scopul regulii generale în materia competenţei teritoriale, de protecţie a pârâtului, prezumat până la finalizarea procesului că nu datorează nimic reclamantului, a fost apreciat că nu ar fi atins dacă domiciliul nu ar fi asociat cu locuinţa efectivă a pârâtului, deoarece acesta ar fi lipsit de exerciţiul drepturilor sale procesuale.

Judecătoria Craiova a constatat că, potrivit dovezii de interogare a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi a Bazelor de Date din 31 iulie 2023, în perioada 18 aprilie 2023-17 aprilie 2024 debitoarea are reşedinţa (domiciliul efectiv) în jud. Sălaj, localitate care se află în raza teritorială a Judecătoriei Jibou, conform Hotărârii CSM nr. 102 din 10 iunie 2021 publicată în Monitorul Oficial la 25 iunie 2021, motiv pentru care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

3. Hotărârea Judecătoriei Jibou

Prin încheierea civilă nr. 2418/C din 10 noiembrie 2023, Judecătoria Jibou a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulate de petentul executor judecătoresc A., din cadrul Societăţii Civile Profesionale a Executorilor Judecătoreşti A. şi B., în favoarea Judecătoriei Craiova. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Jibou a reţinut că, la data formulării de către creditor a cererii de executare silită, domiciliul debitoarei D., astfel cum a rezultat din relaţiile comunicate de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi a Bazelor de Date, era în municipiul Craiova, str. x, jud. Dolj.

Faptul că debitoarea figurează cu reşedinţa declarată în judeţul Sălaj, a fost apreciat că nu prezintă relevanţă din perspectiva stabilirii instanţei de executare şi, în consecinţă a competenţei teritoriale.

În susţinerea acestui argument, instanţa a apreciat că art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. vizează strict domiciliul debitorului, iar nu şi reşedinţa acestuia, norma fiind de strictă interpretare.

În legătură cu acest aspect, instanţa a considerat că, atunci când legiuitorul a dorit ca raportarea să se facă la reşedinţa pârâtului, a prevăzut în mod expres această ipoteză, astfel cum a procedat prin reglementarea art. 108 C. proc. civ., în sensul că, în situaţia în care domiciliul pârâtului este necunoscut, cererea se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie se află reşedinţa acestuia, iar dacă nu are nici reşedinţa cunoscută, la instanţa în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, sediul, reşedinţa ori reprezentanţa, cupă caz.

Astfel, Judecătoria Jibou a apreciat că, pentru stabilirea competenţei prezentei cauze, relevanţă prezintă domiciliul debitoarei, iar nu reşedinţa acesteia, motiv pentru care a apreciat că Judecătoria Craiova este instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că, în cauză, competenţa soluţionării pricinii revine Judecătoriei Jibou, în considerarea următoarelor argumente:

Conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În ceea ce priveşte persoana fizică, domiciliul reprezintă un atribut de identificare al acesteia, iar noţiunea de domiciliu este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziţii prevăd că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală."

Dacă titularul şi-a declarat domiciliul sau reşedinţa, dovada acestora se face, ca regulă, pe baza menţiunilor din cartea de identitate, conform art. 91 alin. (1) C. civ.

Sancţiunea pentru neactualizarea sau nedeclararea datelor reale în cartea de identitate este menţionată la art. 91 alin. (2) din actul normativ anterior menţionat, care prevede că, în lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane.

Cu toate acestea, inopozabilitatea faţă de terţi a domiciliului real, potrivit art. 91 alin. (3) C. civ., nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

Având în vedere că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este reglementat în vederea exercitării drepturilor şi a libertăţilor civile ale persoanei fizice, scopul acestei interpretări constă nu numai în încunoştinţarea părţii despre existenţa litigiului, ci şi în facilitarea prezentării acesteia în faţa instanţei, pentru a-şi formula apărările şi a exercita căile de atac prevăzute de lege.

În cauză, litigiul dedus judecăţii are ca obiect cererea privind încuviinţarea executării silite a debitoarei D., formulată de petentul executor judecătoresc A., din cadrul Societăţii Civile Profesionale a Executorilor Judecătoreşti A. şi B., la solicitarea creditoarei C. S.A..

În cuprinsul cererii de încuviinţare a executării silite, petentul a arătat că debitoarea are domiciliul în municipiul Craiova,jud. Dolj, iar reşedinţa în jud. Sălaj.

Din verificările efectuate de Judecătoria Craiova la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a rezultat că, în perioada 18 aprilie 2023 - 17 aprilie 2024, debitoarea D. figurează cu reşedinţa în satul Şoimuş, comuna Someş – Odorhei, jud. Sălaj.

Constatând că, la data sesizării de către creditoare a organului de executare (31 iulie 2023), debitoarea avea reşedinţa în satul Şoimuş, comuna Someş – Odorhei, jud. Sălaj, în aplicarea normelor legale enunţate, Înalta Curte reţine că Judecătoria Jibou este instanţa de executare competentă să judece cauza, în sensul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Jibou.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Jibou.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.