Provisional child-custody application assigned to divorce court; Cornetu court prevails over general residence rules.

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la 31 iulie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., pe calea ordonanţei preşedinţiale, exercitarea autorităţii părinteşti exclusive asupra minorului C., stabilirea locuinţei minorului la domiciliul său şi suplinirea consimţământului pârâtului în ceea ce priveşte transferul minorului la unitatea de învăţământ din localitatea în care locuieşte reclamanta, respectiv la Şcoala Generală din comuna Stoeneşti, jud. Olt.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 920 şi art. 997 C. proc. civ.

Pârâtul a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a invocat excepţia litispendenţei, în raport de existenţa dosarului nr. x/2023 pe rolul Judecătoriei Caracal, solicitând stabilirea domiciliului minorului la domiciliul său din oraşul Bragadiru, exercitarea autorităţii sale părinteşti exclusive asupra acestuia, precum şi fixarea unui program de legături personale în ceea ce o priveşte pe reclamantă.

2. Hotărârea Judecătoriei Cornetu

Prin sentinţa civilă nr. 4472 din 10 august 2023, Judecătoria Cornetu a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a ordonanţei preşedinţiale formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Caracal.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Cornetu a reţinut că, în raport de obiectul cauzei, respectiv stabilirea modului de exercitare a autorităţii părinteşti asupra minorului C., precum şi stabilirea locuinţei acestuia la unul dintre părinţi, sunt aplicabile prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care sunt norme de competenţă teritorială exclusivă în ceea ce priveşte cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă, respectiv a celei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Judecătoria Cornetu a considerat că şi dispoziţiile art. 265 C. civ. sunt incidente în cauză, acestea atribuind în competenţa instanţei de tutelă cererile privitoare la exerciţiul autorităţii părinteşti, inclusiv cererile referitoare la ocrotirea prin părinţi, în sensul art. 106 alin. (1) teza I C. civ., respectiv cererile ce decurg din autoritatea părintească, reglementată de Titlul IV din Cartea a II-a "Despre familie" din cod.

Aplicând prevederile legale menţionate, instanţa a reţinut că minorul C. are domiciliul în fapt la mama sa, în comuna Stoeneşti, jud. Olt, reclamanta arătând personal la termenul de judecată din 10 august 2023, că locuiesc acolo din perioada emiterii ordinului de protecţie, în luna mai a anului 2023.

Judecătoria Cornetu a arătat că, pentru stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului, nu prezintă importanţă faptul că ultimul domiciliu comun al părţilor a fost în circumscripţia acestei instanţe, iar eventuala formulare a unor cereri privind exercitarea autorităţii părinteşti şi stabilirea locuinţei minorului în cadrul dosarului de divorţ reprezintă cereri accesorii divorţului, devenind aplicabile prevederile art. 123 C. proc. civ.

Instanţa a notat că existenţa dosarului de divorţ al părţilor şi a cererilor accesorii cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu, nu conduce, implicit, la stabilirea competenţei de soluţionare a ordonanţei preşedinţiale de către Judecătoria Cornetu, cât timp dispoziţiile art. 998 C. proc. civ. au în vedere introducerea unei acţiuni de fond pe cale principală, iar cererile formulate în dosarul de divorţ privind exercitarea autorităţii părinteşti sunt accesorii.

Judecătoria Cornetu a menţionat că în dosarul nr. x/2023, având ca obiect divorţul părţilor, nu a fost acordat primul termen de judecată şi nu a fost pusă în discuţie competenţa instanţei, astfel încât, la acest moment nu se poate extrapola competenţa de soluţionare a cauzei pe baza existenţei dosarului de divorţ dintre părţi.

Reţinând că minorul C. a locuit, de la momentul separării în fapt a părinţilor, alături de mama sa, în comuna Stoeneşti, jud. Olt, Judecătoria Cornetu a stabilit că Judecătoria Caracal este competentă să soluţioneze cauza.

3. Hotărârea Judecătoriei Caracal

Prin sentinţa civilă nr. 1734 din 23 noiembrie 2023, Judecătoria Caracal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtul B., şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. A suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Caracal a constatat că temeiul juridic al cererii din dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Cornetu se încadrează în "Procedura divorţului", reglementată în Titlul I al Cărţii a VI-a intitulate "Proceduri speciale", astfel că, potrivit regulii de interpretare logică specialia generalibus derogant, prevederile art. 915-998 C. proc. civ. au caracterul unor norme speciale, care se aplică cu prioritate faţă de reglementările similare care nu privesc procedura divorţului.

Instanţa a arătat că, în procedura divorţului, măsurile privind ocrotirea persoanei fizice, care în mod obişnuit ar intra în competenţa instanţei de tutelă, potrivit art. 114 C. proc. civ., pot fi luate pe calea ordonanţei preşedinţiale, în temeiul art. 920 din acelaşi act normativ care, ca normă specială, se aplică prioritar faţă de art. 114 din acelaşi act normativ.

Judecătoria Caracal a arătat că, topografic, art. 920 este aşezat după art. 919 C. proc. civ., care permite instanţei învestite cu soluţionarea cererii de divorţ să se pronunţe asupra cererilor accesorii şi incidentale.

Din moment ce textul prevede această prorogare de competenţă în mod expres, fără a face nicio distincţie, instanţa a apreciat că este lipsită de relevanţă dezbaterea privind lipsa caracterului incidental al ordonanţei preşedinţiale, căci ubi lex non distinguit, nec nos distinquere debemus.

Judecătoria Caracal a constatat că, din cuprinsul art. 919 şi 920 C. proc. civ., rezultă că procedura divorţului cuprinde şi norme privind cererile accesorii şi incidentale introduse pe calea ordonanţei preşedinţiale în scopul stabilirii locuinţei copiilor minori, a obligaţiei de întreţinere, a încasării alocaţiei de stat pentru copii, a folosirii locuinţei familiei, a stabilirii unui program de legături personale.

Aceste prevederi au fost apreciate că au caracter special şi că se aplică prioritar faţă de art. 114 C. proc. civ. (în ceea ce priveşte competenţa instanţei de tutelă), de art. 123 alin. (1) din cod (în materia prorogării de competenţă asupra cererilor accesorii, adiţionale şi incidentale), şi de art. 997-998 din acelaşi act normativ (în materia ordonanţei preşedinţiale).

Faţă de cele expuse, instanţa a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 919 şi art. 920 C. proc. civ., în temeiul cărora instanţa învestită cu soluţionarea cererii de divorţ, adică Judecătoria Cornetu, poate lua măsurile vremelnice, până la soluţionarea procesului de fond privind desfacerea căsătoriei, pe calea ordonanţei preşedinţiale, cu privire la stabilirea unui program de legături personale cu minorele.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoriei Cornetu îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

În speţă, cererea cu privire la care Judecătoria Cornetu şi Judecătoria Caracal şi-au declinat reciproc competenţa, are ca obiect încuviinţarea, pe calea ordonanţei preşedinţiale, a exercitării autorităţii părinteşti exclusive de către reclamanta A. asupra minorului C., stabilirea locuinţei acestuia la domiciliul său din comuna Stoeneşti, jud. Olt, şi suplinirea consimţământului pârâtului în vederea realizării transferului minorului la unitatea de învăţământ din localitatea menţionată, unde locuieşte în fapt cu reclamanta, din luna mai, când părţile s-au despărţit în fapt.

La data înregistrării ordonanţei preşedinţiale la Judecătoria Cornetu (31 iulie 2023), pe rolul acestei instanţe era înregistrat, din 24 mai 2023, dosarul nr. x/2023, având ca obiect divorţul părţilor, precum şi cererile accesorii acestuia, cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, stabilirea domiciliului minorului şi a pensiei de întreţinere.

Conform art. 920 C. proc. civ. "Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei".

Dispoziţiile art. 998 C. proc. civ. prevăd că, "Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului".

Din coroborarea normelor legale enunţate reiese că normele care reglementează procedura divorţului cuprind şi dispoziţii privind cererile accesorii şi incidentale introduse pe calea ordonanţei preşedinţiale, în scopul stabilirii locuinţei copiilor minori, a obligaţiei de întreţinere, a încasării alocaţiei de stat pentru copii şi a folosirii locuinţei familiei.

Art. 998 C. proc. civ. determină instanţa competentă să judece cererile de ordonanţă preşedinţială şi cuprinde reguli speciale de procedură, care se completează cu cele de drept comun.

Competenţa de soluţionare a ordonanţei preşedinţiale se stabileşte, aşadar, prin raportare la dispoziţiile corespunzătoare fondului dreptului, norma specială de competenţă, în cazul acestei proceduri - art. 998 C. proc. civ. - fiind adoptată în scopul unei mai bune administrări a justiţiei.

În prezenta cauză, instanţa învestită cu soluţionarea fondul dreptului (acţiunea de divorţ şi cererile accesorii acestuia) este, astfel cum s-a arătat, Judecătoria Cornetu.

Pe parcursul derulării procedurii de divorţ, măsurile privind ocrotirea persoanei fizice, care în mod obişnuit sunt de competenţa instanţei de tutelă, potrivit art. 114 C. proc. civ., pot fi luate pe calea ordonanţei preşedinţiale, în temeiul art. 920 din acelaşi act normativ care, ca normă specială, se aplică prioritar faţă de art. 114 din acelaşi act normativ.

Astfel, instanţa competentă să instituie măsuri vremelnice în timpul procesului este instanţa pe rolul căreia se află acţiunea de divorţ, aceasta fiind şi instanţa care se pronunţă asupra cererilor accesorii divorţului referitoare la dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul său, iar o astfel de cerere reprezintă o acţiune asupra fondului ce trebuie avută în vedere la stabilirea instanţei competente să soluţioneze o cerere de ordonanţă preşedinţială având acelaşi obiect.

Iar, de vreme ce textul permite această prorogare de competenţă în mod expres, fără a face vreo distincţie cu privire la lipsa caracterului incidental al ordonanţei preşedinţiale, atunci nici interpretul nu trebuie să facă apel la distincţii pe care legea nu le prevede, potrivit principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinquere debemus (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distingă).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.