Proportionality of attorney's fees as a non-justiciable ground for extraordinary civil appeal (recurs)

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 28 aprilie 2021, pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2021, reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în contradictoriu cu P.F.A. A., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea care se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei de 500.000 RON reprezentând contravaloarea titlului de plată nr. x din 5 octombrie 2009 emis de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în favoarea beneficiarilor B., C. şi D., suma urmând a fi actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1330 din 8 octombrie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a IV-a civilă, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi s-a respins cererea formulată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în contradictoriu cu P.F.A. A., ca prescrisă. Totodată, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

3. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia civilă nr. 1595A din 2 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, s-a respins apelul formulat de apelanta - reclamantă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în contradictoriu cu intimatul - pârât P.F.A. A., ca nefondat. A fost obligată apelanta – reclamantă la plata către intimatul – pârât a sumei de 1.500 RON, cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariu avocaţial redus.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1595A din 2 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea deciziei recurate în sensul exonerării de la plata cheltuielilor de judecată sau diminuării acestora.

După expunerea sumară a situaţiei de fapt şi a hotărârilor pronunţate în cauză, recurenta arată că înţelege să critice soluţia instanţei de apel cu privire la obligaţia stabilită în sarcina sa de plată a cheltuielilor de judecată.

În primul rând, arată că, potrivit dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa are prerogativa de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului convenit între părţile contractului de asistenţă juridică, prin prisma proporţionalităţii cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse.

În cauză, instanţele, la momentul stabilirii cuantumului onorariului de avocat, s-au raportat la suma solicitată de chematul în garanţie P.F.A. A. şi nu la dificultatea, amploarea şi durata cazului.

Mai mult, nu au avut în vedere obiectul dosarului, lipsa noutăţii şi, faţă de faptul că acţiunea Statului Român, prin Ministerul Finanţelor, a fost respinsă, ca prescrisă, onorariul trebuia redus considerabil.

Recurenta precizează că trebuie să existe o echivalenţă între munca prestată şi onorariul avocaţial, sens în care invocă dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale nr. 492 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 583 din 5 iulie 2006 şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Arată că, în opinia sa, suportarea acestor cheltuieli de judecată ar constitui o sarcină mult prea oneroasă, care ar greva asupra bugetului Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, buget ce este parte integrantă a bugetului de stat şi care asigură resursele financiare necesare funcţionării instanţelor de judecată.

În susţinerea recursului, invocă dispoziţiile art. 453 din C. proc. civ. şi arătă că, la baza obligaţiei de acoperire a cheltuielilor de judecată, se află ideea de culpă procesuală, aceasta fiind dovedită prin însăşi hotărârile prin care a fost finalizat dosarul, astfel încât, prin analogie, în prezenta speţă, cheltuielile de judecată cad în sarcina Statului Român.

Prin urmare, solicită admiterea recursului şi modificarea hotărârii recurate, în sensul exonerării de la plata cheltuielilor de judecată a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sau diminuării acestora.

5. Apărări formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în termen procedural, PFA A. a invocat excepţia nulităţii recursului întrucât nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază. În subsidiar, a solicitat respingerea căii extraordinare de atac, ca nefondată.

6. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin rezoluţia din 3 aprilie 2023, s-a fixat termen de judecată, pentru soluţionarea recursului, la data de 26 octombrie 2023, acesta fiind preschimbat la data de 1 noiembrie 2023.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de nulitate, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În noua lege procesual civilă, legiuitorul a reaşezat căile de atac, recursul constituind o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită numai pentru motive de nelegalitate şi în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde urmatoarele mentiuni: a) numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partii in favoarea careia se exercita recursul, numele, prenumele si domiciliul profesional al avocatului care formuleaza cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si numele si prenumele consilierului juridic care intocmeste cererea. Prezentele dispozitii se aplica si in cazul in care recurentul locuieste in strainatate; b) numele si prenumele, domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, denumirea si sediul intimatului; c) indicarea hotararii care se ataca; d) motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul si dezvoltarea lor sau, dupa caz, mentiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnatura partii sau a mandatarului partii in cazul prevazut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, dupa caz, a consilierului juridic. (3) Mentiunile prevazute la alin. (1) lit. a) si c)-e), precum si cerintele mentionate la alin. (2) sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii."

Art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiaşi articol dispune "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurenta să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată, nefiind suficientă menţiunea potrivit căreia hotărârea recurată este netemeinică şi nelegală.

Cererea de recurs trebuie să conţină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Prin urmare, instanţa de recurs nu poate examina decât susţinerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunţate în apel care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din actul normativ menţionat, normă de ordine publică.

În cauza pendinte, se constată că se invocă mai multe împrejurări care ar afecta, în opinia recurentei, validitatea deciziei recurate. Acestea vizează soluţia unei acţiuni promovate de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, culpa procesuală a acestuia, chemarea în garanţie a P.F.A. A. şi reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată prin raportare la munca prestată de avocat.

Însă, argumentele referitoare la soluţia acţiunii promovate de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, culpa procesuală a acestuia şi chemarea în garanţie a P.F.A. A. sunt străine cauzei, nefiind critici aduse deciziei pe care a supus-o controlului judiciar.

Aceste critici se referă la alte litigii care se desfăşoară între Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi unde au fost antrenaţi, în calitate de intervenienţi forţaţi şi evaluatorii care au realizat expertizele imobilelor pentru care s-au emis decizii de despăgubire.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei care s-a pronunţat în cauza respectivă şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, iar nu a greşelilor altor instanţe, în alte litigii, sau a altor persoane străine raportului juridic dedus judecăţii întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire poate duce la casarea unei hotărâri.

Singurul argument care vizează hotărârea instanţei de apel se referă la reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată prin raportare la munca prestată de avocat.

Însă, nemulţumirile recurentei în legătură cu dispoziţia instanţei de apel cu privire la cuantumul onorariului de avocat care a fost acordat intimatului constituie critici care au în vedere temeinicia şi reaprecierea probelor administrate, aspecte care nu mai pot fi cenzurate în calea de atac a recursului, prin raportare la motivele de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În acest sens, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, în dosarul nr. x/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 181 din 5 martie 2020, statuând că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din acelaşi cod, asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod.

În considerentele acestei decizii, instanţa supremă a reţinut că stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câştigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei şi la munca efectivă a apărătorului părţii. De asemenea, presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii şi o evaluare a ponderii pe care instanţa trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul. În analiza sa, judecătorul trebuie să se raporteze, în permanenţă, la circumstanţele cauzei, instanţa de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face.

În aceste condiţii, proporţionalitatea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul avocaţilor, cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, iar nu de legalitate a hotărârii atacate. În consecinţă, ea nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Data publicării deciziei în Monitorul Oficial este cea de la care hotărârea dată în interesul legii devine obligatorie pentru instanţe, ceea ce înseamnă că, de la acest moment, în soluţionarea cauzelor care ridică problema de drept rezolvată prin decizia în interesul legii, instanţele trebuie să ţină seama de dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aceasta fiind aplicabilă atât cauzelor pendinte, cât şi celor care se introduc ulterior pe rolul instanţelor.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de judecată şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii de atac a recursului.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar memoriul de recurs formulat de recurentă nu conţine critici propriu-zise, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., reţinând culpa procesuală a recurentei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Înalta Curte o va obliga pe aceasta la plata sumei de 1.756,76 RON RON către intimatul – pârât PFA A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta - reclamantă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva deciziei civile nr. 1595 din data de 2 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a Civilă.

Obligă recurenta - reclamantă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la plata către intimatul - pârât PFA A. a sumei de 1.756,76 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2023.