Admissibility of revision for conflict of judgments: positive effect of res judicata already adjudicated in prior litigation

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de revizuire.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă la 21 aprilie 2022, revizuentul Cabinet Individual Avocat A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul contestator B., anularea deciziei civile nr. 789/25.03.2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2020.

În motivarea cererii s-a arătat că revizuirea este formulată în termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât, la data de 25 martie 2022, s-a pronunţat de către Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 789/2022 care încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri definitive, respectiv decizia civilă nr. 2805/A/12.11.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019 şi decizia civilă nr. 554/2022/01.03.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2020.

2. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Prin decizia civilă nr. 150A din 03 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul-intimat Cabinet Individual Avocat A., împotriva deciziei civile nr. 789/25.03.2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a IV–a civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul-contestator B..

3. Recursul exercitat în cauză.

Împotriva deciziei civile nr. 150A din 03 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs revizuentul-intimat Cabinet Individual de Avocatură A., recurs ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 06 aprilie 2023, sub nr. x/2022.

Prin cererea de recurs, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe şi, în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi pe fond admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei civile nr. 789/25.03.2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2020.

Recurentul a invocat incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

Recurentul a învederat că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi cuprinde motive străine de pricină, instanţa de judecată a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii întrucât nu s-a pronunţat cu privire la ce a fost învestită, respectiv cu privire la cererea de revizuire astfel cum a fost motivată prin care a invocat încălcarea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat al deciziei civile nr. 2805/A/12.11.2020 pronunţate în dosarul nr. x/2019 şi al deciziei civile nr. 554A/01.03.2022 pronunţate în dosarul nr. x/2020 şi s-a raportat exclusiv la efectul negativ al lucrului judecat, când întrunirea cerinţei triplei identităţi de părţi, cauză şi obiect rămâne o condiţie de admisibilitate a revizuirii, hotărârea recurată fiind pronunţată şi cu încălcarea art. 22 alin. (6) din C. proc. civ.

Arată că, prin cererea de revizuire, a invocat efectul pozitiv al lucrului judecat al celor două decizii civile nr. 2805/A/12.11.2020 şi nr. 554A/01.03.2022, adică invocarea acelor aspecte dezlegate anterior de instanţă, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii sau evitarea contrazicerilor între considerentele decizorii ale hotărârilor, în acord cu dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ.

Arată că valorificarea aspectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat nu presupune întrunirea condiţiilor excepţiei autorităţii de lucru judecat (tripla identitate de elemente: părţi, obiect, cauză) însă, în ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti definitive anterioare, trebuie să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleaşi părţi, fapt care obligă instanţa sesizată cu un al doilea litigiu să ţină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre şi să-şi sprijine propriul raţionament pe dezlegările jurisdicţionale anterioare, în măsura în care acestea au legătură şi influenţează chestiunea litigioasă dedusă judecăţii ulterior.

Pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile privind soluţionarea unei probleme juridice nu este necesară existenţa triplei identităţi de părţi, cauză şi obiect, ci este necesară doar probarea identităţii între problema soluţionată irevocabil şi problema dedusă judecăţii, instanţa de judecată fiind ţinută să pronunţe aceeaşi soluţie, deoarece, în caz contrar, s-ar ajunge la situaţia încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.

Prin decizia recurată, instanţa de judecată nu a analizat identitatea chestiunii litigoase între aceleaşi părţi, ci a analizat tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, deşi recurentul a arătat că a invocat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei civile nr. 2805/A/12.11.2020 şi al deciziei civile nr. 554A/01.03.2022 (instanţa de judecată raportându-se doar la decizia civilă nr. 2805/A/12.11.2020, nu şi la decizia civilă nr. 554A/01.03.2022).

Recurentul a arătat că, prin cele două contestaţii la executare formulate împotriva executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 16/2019, contestatorul B. a invocat divizibilitatea obligaţiei de plată a creanţei, ca şi în contestaţia la executare ce a format obiectul dosarului nr. x/2020 soluţionată definitiv prin decizia civilă nr. 789A/03.11.2021 împotriva căreia a formulat revizuire.

Prin decizia civilă nr. 2085/A/12.11.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a reţinut că, în ceea ce priveşte criticile de nelegalitate referitoare la divizibilitatea obligaţiei de plată a creanţei reprezentând onorariu de avocat "(...) aceste motive de contestaţie au fost invocate şi cu nerespectarea art. 713 alin. (2) C. proc. civ. sub aspectul admisibilităţii, întrucât privea tot fondul raporturilor juridice dintre părţi asemenea motivelor anterior cercetate precum şi cu nerespectarea dispoziţiilor art. 715 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. sub aspectul termenului de 15 zile, motivul existând la data formulării contestaţiei."

Prin urmare, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare prin care se invocă divizibilitatea obligaţiei de plată a creanţei rezultată din contractul de asistenţă juridică, excepţie invocată în temeiul art. 713 alin. (2) C. proc. civ., a fost respinsă în dosarul nr. x/2020 cu încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 2085/A/12.11.2020.

De asemenea, prin contestaţia la executare ce a format obiectul dosarului nr. x/2020, contestatorul B. a invocat atât divizibilitatea obligaţiei de plată a creanţei, cât şi faptul că ar fi formulat o contestaţie la titlu în condiţiile art. 712 alin. (2) din C. proc. civ., ca şi în contestaţia la executare ce a format obiectul dosarului nr. x/2020, soluţionată definitiv prin decizia civilă nr. 789A/03.11.2021 împotriva căreia a formulat revizuire.

Prin decizia civila nr. 554A/01.03.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a reţinut că "în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 712 alin. (2) C. proc. civ. (...), în condiţiile în care dispoziţiile art. 443 C. proc. civ. se referă la lămurirea hotărârii şi înlăturarea dispoziţiilor contradictorii, or în cauza de faţă titlul executoriu nu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, ci de un contract de asistenţă juridică."

În ceea ce priveşte analiza triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, recurentul a considerat că motivarea instanţei este străină de motivele pricinii întrucât nu a invocat încălcarea efectului negativ al lucrului judecat (excepţia autorităţii de lucru judecat), ci încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat, instanţa de judecată confundând efectul negativ al lucrului judecat (excepţia autorităţii de lucru judecat) cu efectul pozitiv al lucrului judecat.

Totodată, deşi instanţa de judecată a reţinut că nu este întrunită identitatea de obiect pornind de la faptul că sunt distincte contractele de asistenţă juridică a căror executare silită s-a solicitat, a stabilit în mod eronat că nu există identitate de obiect întrucât în toate cele trei contestaţii la executare, contestatorul B. a invocat divizibilitatea obligaţiei de plată a creanţei rezultată din titlul executoriu contract de asistenţă juridică.

În ceea ce priveşte motivarea instanţei de judecată din decizia recurată în sensul că "aşadar, chiar în ipoteza în care ar fi fost îndeplinită condiţia triplei identităţi, revizuentul nu avea deschisă calea revizuirii câtă vreme chestiunea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a fost invocată şi dezbătută în litigiul anterior", solicită instanţei să constate că este străină de pricină întrucât nu a invocat încălcarea efectului negativ al lucrului judecat (excepţia autorităţii de lucru judecat), caz în care devine imperios necesar ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat sau dacă aceasta a fost totuşi ridicată, instanţa să fi omis să o soluţioneze, ci a invocat încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat, caz în care analiza instanţei de judecată este irelevantă.

4. Apărările formulate în recurs.

Recursul a fost comunicat intimatului B. la 19 şi 20 aprilie 2023, care nu a depus întâmpinare.

5. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 06 aprilie 2023 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris.

Prin rezoluţia din 20 septembrie 2023, a fost stabilit termen de judecată la 17 octombrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul promovat de recurentul-revizuent Cabinet Individual Avocat A. este nefondat, pentru argumentele ce succed:

Prin motivele de recurs formulate, revizuentul a criticat decizia recurată în sensul că nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinzând motive străine de pricină, în sensul că nu s-ar fi pronunţat asupra a ceea ce a fost învestită, şi anume pe încălcarea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat al deciziilor civile invocate, raportându-se doar la efectul negativ al lucrului judecat; de asemenea, a mai invocat că instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (prevederile art. 22 alin. (6) C. proc. civ.), ilustrând tot teza nepronunţării asupra motivelor de revizuire invocate.

Criticile de recurs, astfel cum au fost expuse, sunt nefondate.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Teza invocată de recurent priveşte lipsa unei motivări proprii a instanţei de revizuire, precum şi existenţa unor motive străine de pricină, critici nefondate.

În cauză, Înalta Curte constată că, în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate, instanţa care a judecat cererea de revizuire a înfăţişat într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra revizuirii formulate de intimat, prin prisma unei analize proprii.

Din examinarea deciziei recurate, rezultă că instanţa a analizat motivul de revizuire formulat de intimatul Cabinet Individual Avocat A., prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., şi anume că, prin decizia civilă nr. 789/2022/25.03.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2020 se încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat dat de decizia civilă nr. 2805/A/12.11.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019 şi de decizia civilă nr. 554/2022/01.03.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civila în dosarul nr. x/2020.

Astfel, contrar susţinerii recurentului în sensul că instanţa nu s-ar fi raportat la cea de-a două decizie invocată pentru a justifica încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, se observă că această decizie a fost avută în vedere de instanţă, care a apreciat asupra efectelor acesteia. În acest sens, instanţa a arătat că, prin decizia civilă nr. 554/2022/01.03.2022 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respins apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 715/04.02.2021, sentinţă prin care Judecătoria Sectorului 1 a respins ca tardivă contestaţia la executare formulată de debitorul B., pentru aceleaşi motive vizând caracterul divizibil al creanţei. Totodată, s-a constatat că instanţa de apel a reţinut în acel proces incidenţa efectului pozitiv al lucrului judecat prin raportare la decizia civilă nr. 2805/2020/12.11.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019.

De asemenea, instanţa de revizuire a reţinut că deciziile civile nr. 2805/2020/12.11.2020 şi nr. 554/2022/01.03.2022 au fost pronunţate în soluţionarea contestaţiilor la executare formulate împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 16/2019 al B.E.J. C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de asistenţă juridică nr. x/21.02.2017, în timp ce decizia civilă nr. 789/25.03.2022, a cărei revizuire se solicită, a fost pronunţată în soluţionarea contestaţiei la executare formulată împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 17/2019 al B.E.J. C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de asistenţă juridică seria x/08.05.2017.

Instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru admisibilitatea revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Instanţa a constatat că, în ambele litigii, s-au tranşat chestiuni legate de caracterul divizibil al unei creanţe decurgând dintr-un titlu contract de asistenţă juridică încheiat între aceleaşi părţi, însă între aceste dosare nu a existat identitate de obiect, contractele de asistenţă juridică a căror executare silită s-a solicitat fiind distincte. În contextul expus, instanţa a concluzionat că susţinerile privind chestiunile dezlegate în cadrul litigiului purtat anterior între părţi în baza unui titlu executoriu diferit, nu pot fi invocate pe calea revizuirii întrucât nu sunt este îndeplinită condiţia identităţii de obiect.

Întrucât instanţa a expus raţionamentul logico-juridic care a determinat soluţia pronunţată, prin raportare la elementele relevante ale speţei, nu poate fi reţinută incidenţa cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., ipotezele avute în vedere de acest text legal, respectiv, lipsa motivării, existenţa unor motive contradictorii sau numai a unor motive străine de natura cauzei neverificându-se în cauză.

De asemenea, contrar susţinerii recurentului în sensul că instanţa nu s-ar fi pronunţat cu privire la cererea cu care a fost învestită, din examinarea deciziei rezultă că aceasta a avut în vedere ipoteza în care revizuirea a fost exercitată pentru încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, instanţa înlăturând susţinerea părţii cu motivarea că revizuentul nu avea deschisă calea revizuire câtă vreme chestiunea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a fost invocată şi dezbătută în litigiul anterior.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că dispoziţiile de procedură aplicabile speţei sunt cele care reglementează revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, în speţă fiind invocată încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Astfel, conform art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Întrucât textul legal menţionat face referire la revizuirea pentru existenţa de hotărâri potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, pentru stabilirea domeniului de aplicare a textului, acesta trebuie coroborat cu prevederile art. 430 - 431 din C. proc. civ. care determină conţinutul şi efectele autorităţii de lucru judecat.

Astfel, intră sub protecţia autorităţii de lucru judecat, nu doar dispozitivul hotărârii şi considerentele pe care se sprijină acesta, ci şi acele considerente "decizorii", adică acelea care conţin soluţii de sine stătătoare. În acest cadru se înscriu considerentele care, fără a explica în mod direct soluţia din dispozitiv, conţin ele însele soluţii asupra unor apărări ale pârâtului sau asupra unor chestiuni prealabile invocate de părţi, de natură să influenţeze însă rezolvarea raportului juridic principal dedus judecăţii.

În acest context, este necesar a se avea în vedere că efectul autorităţii de lucru judecat poate fi unul negativ, care împiedică reluarea aceleiaşi judecăţi pe temeiul aceleiaşi acţiuni (identitate de părţi, obiect, cauză), sau unul pozitiv, care presupune ca ceea ce a statuat o instanţă, inclusiv pe cale incidentală, să fie folosit într-un litigiu ulterior, care are legătură cu prima judecată, fără posibilitatea de a mai fi contrazis (sancţionându-se nu doar contrazicerile între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, ci şi între considerentele acestora, atunci când ele conţin dezlegări intrate sub puterea lucrului judecat).

În ce priveşte efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, care vine să preîntâmpine contrazicerile între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, este necesară întrunirea condiţiei referitoare la tripla identitate de elemente (părţi, obiect, cauză).

În privinţa efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, sunt de observat prevederile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă. Acest efect valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, ceea ce s-a judecat fiind presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părţi. Aceasta înseamnă că nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente între cele două procese, cum se întâmplă în cazul excepţiei autorităţii de lucru judecat, ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăţi, în sensul de a nu se nesocoti ceea ce o instanţă a statuat deja jurisdicţional. Ceea ce trebuie să se regăsească însă în ambele procese şi în cazul acestui efect pozitiv, tocmai în considerarea relativităţii lucrului judecat, este identitatea de părţi.

Întrucât instanţa a analizat ambele ipoteze expuse, reţinând, pe de o parte, că nu există identitate de obiect, ceea ce determină concluzia că nu este incident efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, şi, pe de altă parte, a arătat că revizuentul nu avea deschisă calea revizuirii câtă vreme chestiunea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a fost invocată şi dezbătută în litigiul anterior, nu poate fi reţinută o încălcare a normelor de procedură care să conducă la schimbarea soluţiei, acest din urmă argument al instanţei fiind corect şi decisiv.

Din aceleaşi motive mai sus expuse, nu se verifică nici teza din recurs potrivit căreia instanţa ar fi încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (încălcarea prevederilor art. 22 alin. (6) C. proc. civ.), care a ilustrat aceeaşi critică a nepronunţării asupra motivelor de revizuire invocate, întrucât instanţa a analizat respectivele motive.

În privinţa condiţiei considerate neîndeplinite de instanţă, se reţine că admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de neinvocarea excepţiei sau a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă o atare situaţie a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra ei.

În cauză, instanţa a constatat că "la termenul de judecată din data de 25.02.2022, în faţa instanţei de apel care a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită, revizuentul a invocat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat prevăzut de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., arătând că prin decizia civilă nr. 2805/A/12.11.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 s-a stabilit că "în ceea ce priveşte criticile de nelegalitate referitoare la divizibilitatea obligaţiei de plată a creanţei reprezentând onorariu de avocat (...) aceste motive de contestaţie au fost invocate şi cu nerespectarea art. 713 alin. (2) noul C. proc. civ. sub aspectul admisibilităţii întrucât privea tot fondul raporturilor juridice dintre părţi asemenea motivelor anterior cercetate precum şi cu nerespectarea dispoziţiilor art. 715 alin. (1) pct. 1 noul C. proc. civ. sub aspectul termenului de 15 zile, motivul existând la data formulării contestaţiei".

De asemenea, instanţa a constatat că Tribunalul Bucureşti a analizat aceste susţineri, expunând următoarele argumente "considerentele invocate de apelantul - intimat nu se pot bucura de putere de lucru judecat în condiţiile în care nu fundamentează, în urma unor dezbateri contradictorii, soluţia de respingere a acestor critici. Aceste considerente sunt excesive, în sensul că din moment ce in apel s-a stabilit ca nu se pot analiza respectivele critici, analiza lor subsidiară apare ca fiind inutilă".

Întrucât în al doilea proces instanţa a apreciat asupra incidenţei efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, ceea ce se opune invocării aceluiaşi argument este tocmai autoritatea lucrului judecat rezultând din cea de-a doua hotărâre, care ar fi nesocotită dacă s-ar permite reluarea judecăţii aceleiaşi chestiuni litigioase.

Astfel, revizuirea este o cale de atac extraordinară iar instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică doar dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre iar, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor pretinse a fi greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

Astfel, contrar interpretărilor date de către recurent, instanţa de revizuire a reţinut, în urma verificării condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că, în al doilea proces, instanţa s-a pronunţat cu privire la incidenţa efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, situaţie în care nu este posibilă reiterarea acestuia în calea extraordinară de atac, pentru argumentele arătate mai sus.

Cum verificarea condiţiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. presupune realizarea unui examen prealabil de admisibilitate a căii extraordinare de atac de retractare, neîndeplinirea acestora atrage inadmisibilitatea acesteia, astfel cum a reţinut curtea de apel în considerentele deciziei atacate, soluţia acestei instanţe fiind una corectă, pentru argumentele arătate.

În ceea ce priveşte invocarea cazului de revizuire reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, din dezvoltarea motivelor de recurs nu rezultă critici subsumabile acestui caz de casare, nefiind invocată încălcarea unor norme de drept material. În raport cu obiectul cauzei, reprezentat de o cerere de revizuire, analiza efectuată de instanţă este circumscrisă condiţiilor de admisibilitate a cererii, reglementate de norme de procedură.

Astfel, în cazul revizuirii, dezbaterile sunt limitate, conform alin. (3) al art. 513 din C. proc. civ., la admisibilitatea revizuirii şi a faptelor pe care se întemeiază. Această prevedere presupune că, dat fiind că este vorba despre o cale de atac extraordinară, ce se poate exercita pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege, cu ocazia dezbaterilor asupra revizuirii nu se reia întreaga judecată şi, prin urmare, dezbaterile şi analiza instanţei se limitează la acele motive care demonstrează dacă revizuirea este sau nu admisibilă. În consecinţă, aprecierea asupra admisibilităţii revizuirii implică aplicarea unor norme de procedură, şi nu de drept material.

Pentru aceste considerente, văzând prevederile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-revizuent Cabinet Individual Avocat A. împotriva deciziei nr. 150A din 3 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-revizuent Cabinet Individual Avocat A. împotriva deciziei nr. 150A din 3 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2023.