Tort damages claim barred by res judicata; appeal rejected as unfounded

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş – secţia civilă la 25 martie 2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la plata sumei de 200.000 RON, reprezentând daune materiale, şi a sumei de 50.000 RON, constând în daune morale, precum şi a cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

La termenul din 11 iunie 2019, reclamantul a precizat acţiunea, arătând, în ceea ce priveşte daunele materiale, că suma de 21.699 RON reprezintă cheltuielile aferente utilităţilor şi refacerii funcţionalităţii imobilului.

La data de 6 septembrie 2019, numitul C. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 21.699 RON, reprezentând daune materiale.

La termenul de judecată din 8 octombrie 2019, Tribunalul Argeş – secţia civilă a admis în principiu cererea de intervenţie în interes propriu. Totodată, a constatat că reclamantul a solicitat disjungerea capătului de cerere privind plata daunelor materiale, precum şi a cererii de intervenţie în interes propriu faţă de lipsa de legătură cu cererea care vizează acordarea daunelor morale ca urmare a atingerii aduse demnităţii sale.

Prin sentinţa nr. 372 din 22 octombrie 2019, pronunţată în dosarul x/2019, Tribunalul Argeş – secţia civilă a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale. A disjuns capătul de cerere care viza acordarea daunelor materiale, declinând competenţa materială de soluţionare a acestuia în favoarea Judecătoriei Piteşti. De asemenea, a disjuns şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul C., declinând competenţa materială de soluţionare a acesteia în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Prin sentinţa civilă nr. 6619 din 1 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Piteşti a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Curţii de Apel Piteşti pentru soluţionarea acestuia.

Prin sentinţa civilă nr. 5 din 9 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Piteşti – secţia I civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş – secţia civilă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 311 din 7 iunie 2022, Tribunalul Argeş – secţia civilă a respins, ca nefondată, cererea privind acordarea daunelor materiale formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B.. A respins, ca nefondată, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul C..

3. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia nr. 2851 din 11 mai 2023, Curtea de Apel Piteşti – secţia I civilă a admis apelul formulat de intervenientul C. şi de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 311 din 7 iunie 2022, pronunţate de Tribunalul Argeş – secţia civilă în contradictoriu cu pârâta B.. A admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a schimbat sentinţa, în sensul că a respins acţiunea ca inadmisibilă.

4. Recursul

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul A. şi intervenientul C., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, desfiinţarea hotărârii recurate şi admiterea acţiunii civile astfel cum a fost formulată.

În motivarea cererii, recurenţii au susţinut că hotărârea instanţei de apel este contradictorie, întrucât, deşi curtea a reţinut că pârâţii D. şi B. au fost scoşi din cauză, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de numitul E., cesionar al drepturilor litigioase.

Recurenţii au apreciat că nu poate interveni autoritatea de lucru judecat cât timp pretenţiile lor nu au fost valorificate în totalitate în dosarul nr. x/2014, pârâţii fiind obligaţi la plata utilităţilor, cuantificate la suma de 9.453 RON, pentru imobilul situat în Piteşti, str. x nr. 26bis, jud. Argeş, şi nu la plata întregii sume solicitate, precum şi a daunelor morale.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată la 19 octombrie 2023, în termenul legal, intimata B. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, din perspectiva modalităţii de motivare a acestuia, arătând că motivele de recurs invocate de recurenţi nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La 9 noiembrie 2023, intervenientul C. a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate de către intimată.

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin rezoluţia din 7 noiembrie 2023, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la 25 ianuarie 2024, cu citarea părţilor în şedinţă publică.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a respins excepţia de nulitate a recursului invocată de pârâta B. prin întâmpinare, constatând că motivele de recurs formulate în cauză pot fi circumscrise dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ.. În raport de această soluţie adoptată, a rămas în pronunţare asupra recursului.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul din perspectiva criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

În esenţă, prin motivele de recurs deduse judecăţii, recurenţii au criticat decizia instanţei de apel din perspectiva soluţionării greşite a excepţiei autorităţii de lucru judecat, arătând că pretenţiile deduse judecăţii în dosarul nr. x/2014 nu au fost valorificate în totalitate, pârâţii fiind obligaţi la plata sumei de 9.453 RON, reprezentând contravaloarea utilităţilor neachitate de către intimată, pentru imobilul situat în Piteşti, str. x nr. 26bis, jud. Argeş, iar nu la întreaga sumă solicitată, precum şi a daunelor morale.

Criticile, analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în raport de invocarea unei aplicări eronate a normelor de procedură care reglementează autoritatea de lucru judecat (art. 430-431 C. proc. civ.), nu sunt fondate.

În prezenta cauză, reclamantul A. şi intervenientul C. au învestit instanţa cu soluţionarea unei cereri formulate pe temeiul răspunderii civile delictuale, prin care au solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 21.699 RON, reprezentând daune materiale, constând în cheltuieli datorate pentru plata utilităţilor neachitate, precum şi pentru redarea funcţionalităţii imobilului situat în Piteşti, str. x nr. 26bis, jud. Argeş.

În etapa procesuală a apelului, în şedinţa publică din 26 aprilie 2023, pârâta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în raport cu decizia nr. 374 din 11 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia I civilă în dosarul nr. x/2014, arătând că prin această hotărâre a fost admis recursul declarat de pârâtul E. (continuatorul drepturilor sale procesuale, în calitate de cesionar al drepturilor litigioase) împotriva deciziei nr. 4160 din 29 octombrie 2021 pronunţate de Tribunalul Argeş – secţia civilă, care a fost casată în parte, cu privire la apelul declarat de chemata în garanţie, rămânând definitive dispoziţiile instanţei de apel referitoare la obligaţia de plată a despăgubirilor solicitate şi în prezentul dosar.

Examinând excepţia, din perspectiva dispoziţiilor art. 430 alin. (2), art. 431 şi 432 C. proc. civ., curtea a concluzionat că, în ceea ce priveşte litigiul dedus judecăţii în dosarul nr. x/2014 şi cel pendinte, este incidentă ipoteza triplei identităţi de elemente (părţi, obiect şi cauză), iar hotărârea nr. 4160 din 29 octombrie 2021 a Tribunalului Argeş – secţia civilă cuprinde considerente decisive cu privire la prejudiciul cauzat de pârâtă imobilului situat în Piteşti, str. x nr. 26bis, jud. Argeş, în perioada 29.11.2013-02.12.2013, prin neplata utilităţilor, precum şi prin distrugerea şi degradarea imobilului, care, rămânând definitive odată cu pronunţarea deciziei nr. 374 din 11 octombrie 2022 a Curţii de Apel Piteşti – secţia I civilă, se impun în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte, examinând aceste considerente prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, constată că acţiunea civilă dedusă judecăţii în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Piteşti a avut ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii C. şi A., în temeiul dispoziţiilor art. 1349 C. civ., prin care au solicitat obligarea pârâţilor B. şi D. la plata sumei de 9.510 RON (majorată ulterior la 21.669,72 RON), reprezentând prejudiciu pentru neachitarea utilităţilor în perioada 29.11.2013 - 02.12.2013, precum şi pentru distrugerile şi degradările cauzate imobilului situat în Piteşti, str. x nr. 26bis, jud. Argeş.

Prin încheierea din 17 mai 2018, Judecătoria Piteşti a dispus introducerea în cauză a pârâtului E., cesionar al drepturilor litigioase ale pârâţilor B. şi D. şi dobânditor al imobilului deţinut de aceştia, pârâţii iniţiali fiind scoşi din cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 4506 din 17 septembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Piteşti a respins acţiunea formulată de reclamanţii C. şi A., în contradictoriu cu pârâtul E. şi cu chemata în garanţie F.. A admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant E.. A admis cererea de chemare în garanţie a numitei F., formulată de pârâtul E.. I-a obligat pe reclamanţi la plata în solidar a sumei de 48.388 RON, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului situat în Piteşti, str. x, jud. Argeş.

Apelurile declarate de reclamanţii C. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 4506 din 17 septembrie 2020 pronunţate de Judecătoria Piteşti au fost admise prin decizia nr. 4160 din 29 octombrie 2021 a Tribunalului Argeş – secţia civilă, sentinţa fiind schimbată în parte, în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtului E. la plata către reclamanţi a sumei de 9.453 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului, şi respingerii cererii reconvenţionale şi cererii de chemare în garanţie ca neîntemeiate.

Prin decizia nr. 374 din 11 octombrie 2022, Curtea de Apel Piteşti – secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată în recurs de intimatul-reclamant C.. A admis recursul declarat de pârâtul E. împotriva deciziei nr. 4160 din 29 octombrie 2021 pronunţate de Tribunalul Argeş – secţia civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi C. şi A. şi cu chemata în garanţie F.. A casat în parte hotărârea recurată şi a trimis cauza, spre rejudecare, pentru soluţionarea apelului formulat de chemata în garanţie. A menţinut în rest decizia.

Aşadar, casarea parţială a deciziei tribunalului a vizat doar apelul formulat de chemata în garanţie F., în legătură cu care s-a constatat că nu a beneficiat de o examinare efectivă, necesară pentru ca raţionamentul judiciar al instanţei de apel să poată constitui obiect al controlului de legalitate.

Analizând, potrivit celor ce preced, judecata realizată în prezenta cauză de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că în mod corect aceasta a reţinut caracterul întemeiat al excepţiei autorităţii de lucru de judecat invocate de pârâtă, în raport de dispoziţiile art. 430 şi 431 C. proc. civ. şi de dezlegările din dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Piteşti.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (…)"

În ceea ce priveşte condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză, Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, anume interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ. - "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Examinând cadrul procesual al dosarului nr. x/2014 al Curţii de Apel Piteşti, în raport de care a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte constată că este întrunită condiţia prevăzută de norma legală evocată, respectiv identitatea de părţi, obiect şi cauză prin raportare la litigiul pendinte.

Astfel, cele două dosare privesc aceleaşi părţi, respectiv pe recurenţii A., C. şi pe intimata B., autoritatea de lucru judecat operând şi în ipoteza participării la judecată şi a altor persoane, în calitate de succesori cu titlu particular ca cesionar de drepturi litigioase, de vreme ce acelaşi raport juridic a stat la baza promovării acţiunilor civile şi a fost examinat în cele două litigii.

De asemenea, cele două dosare au acelaşi obiect, respectiv cererea recurenţilor privind repararea prejudiciului cauzat imobilului situat în Piteşti, str. x nr. 26bis, jud. Argeş, prin fapta ilicită a pârâtei, constând în neplata utilităţilor şi degradarea/distrugerea/aducerea acestuia în stare de nefuncţionare.

Cât priveşte cauza juridică a celor două dosare, Înalta Curte reţine că şi aceasta este identică, întrucât prejudiciul reclamat de recurenţi s-a solicitat a se repara, atât în cauza pendinte, cât şi în dosarul nr. x/2014, pe temeiul răspunderii civile delictuale, în baza art. 1349 şi următ. C. civ., şi a aceleiaşi împrejurări de fapt.

Or, astfel cum s-a arătat, prin dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a interzis reluarea aceleiaşi judecăţi între acelaşi părţi, în litigii având aceeaşi cauză şi acelaşi obiect, în vederea protejării efectului negativ al autorităţii de lucru judecat.

Faptul că prin cele statuate anterior cu autoritate de lucru judecat nu li s-a acordat recurenţilor întreaga sumă solicitată cu titlu de prejudiciu nu îi îndreptăţeşte să promoveze un nou litigiu, cu încălcarea dispoziţiilor art. 430 alin. (2) şi art. 431 C. proc. civ., întrucât instanţa sesizată cu cel de-al doilea proces trebuie să ţină seama de ceea ce s-a decis în anterior, pentru a nu repune în discuţie şi tranşa în mod diferit ceea ce s-a dezlegat în mod definitiv.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. şi de intervenientul C. împotriva deciziei nr. 2851 din 11 mai 2023 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. şi de intervenientul C. împotriva deciziei nr. 2851 din 11 mai 2023 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.