Exclusion from political party: inadmissibility of cassation appeal under exclusive two-instance jurisdiction

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă la 14 ianuarie 2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Organizaţia Locală Hârşova a B., anularea hotărârii nr. 2 din 15 septembrie 2021 adoptate de Biroul Politic al Organizaţiei Locale B. şi acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 29 alin. (14), art. 33 alin. (3), art. 147 alin. (4) şi art. 80 alin. (4) din Statutul B..

Prin cererea formulată la 3 mai 2022, reclamantul a adus modificări cererii de chemare în judecată, solicitând introducerea în proces, în calitate de pârâtă, a Organizaţiei Judeţene Constanţa a B., precum şi anularea hotărârii nr. 2274 din 16 noiembrie 2021 adoptate de Comisia de Etică, Integritate şi Arbitraj din cadrul Organizaţiei Judeţene Constanţa a B., prin care a fost respinsă, ca tardivă, contestaţia formulată împotriva hotărârii nr. 2 din 15 septembrie 2021 adoptate de Biroul Politic al Organizaţiei Locale B..

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3489 din 11 noiembrie 2022, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Organizaţia Locală Hârşova şi Organizaţia Judeţeană Constanţa a B., a anulat hotărârea nr. 2274 din 16 noiembrie 2021 adoptată de Comisia de Etică, Integritate şi Arbitraj din cadrul Organizaţiei Judeţene Constanţa a B., a anulat hotărârea nr. 2 din 15 septembrie 2021 adoptată de Biroul Politic din cadrul Organizaţiei Locale Hârşova a B. şi a dispus reintegrarea reclamantului A. în rândul membrilor B..

3. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia nr. 101/C din 4 aprilie 2023, Curtea de Apel Constanţa – secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtele Organizaţia Locală Hârşova şi Organizaţia Judeţeană Constanţa a B. împotriva sentinţei nr. 3489 din 11 noiembrie 2022 pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, în contradictoriu cu reclamantul A..

4. Recursul

Împotriva deciziei nr. 101/C din 4 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia I civilă au declarat recurs pârâtele Organizaţia Locală Hârşova şi Organizaţia Judeţeană Constanţa a B..

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentele au susţinut că intimatul a adus prejudicii partidului şi membrilor săi, prin încălcarea gravă a prevederilor statutare şi prin votul dat alături de opoziţie în şedinţa Consiliul Local Hârşova din data de 14 septembrie 2021, acest motiv determinând excluderea sa din partid.

Au menţionat că reclamantul a înţeles să invoce în cererea de chemare în judecată o nulitate virtuală, fără a avea în vedere dispoziţiile art. 1253 C. civ.. Totodată, au susţinut că acesta nu a indicat, concret, incidenţa vreunui act normativ care să impună motivarea hotărârilor de excludere din partid, astfel încât în privinţa lor să intervină sancţiunea nulităţii relative.

Au afirmat recurentele că posibilitatea contestării pierderii calităţii de membru al unui partid politic pe cale jurisdicţională rezultă din abrogarea art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2013.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 530/2013 s-a constatat că dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2013 sunt neconstituţionale, întrucât, instituind competenţa exclusivă a organelor cu atribuţii jurisdicţionale ale partidului politic de a aprecia asupra respectării normelor statutare de către membrii de partid, s-a considerat că elimină, în fapt, controlul judecătoresc în ceea ce priveşte respectarea de către aceste organe a propriului statut şi împiedică liberul acces la justiţie.

Invocând dispoziţiile art. 29 pct. 14 din Statutul B., recurentele au arătat că membrii acestuia au dreptul de a se apăra şi de a contesta hotărârile organelor competente care îi vizează, în conformitate cu prevederile statutare şi cu procedurile stabilite prin hotărârile organelor de conducere ale partidului.

Au precizat că această procedură a fost respectată, iar hotărârile au fost comunicate intimatului, care a avut posibilitatea să le conteste, conform statutului.

În ceea ce priveşte hotărârea nr. 2274 din 16 noiembrie 2021, adoptată de Comisia de Etică, Integritate şi Arbitraj Constanţa, au susţinut că este legală, reclamantul nefăcând dovada faptului că înscrisul reprezentând confirmarea de primire a fost semnat în fals de factorul poştal.

Recurentele au afirmat că la termenul de judecată din 4 mai 2022, reclamantul a formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată prin care a înţeles să cheme în judecată, în calitate de pârâtă, şi Organizaţia Judeţeană Constanţa a B., solicitând anularea hotărârii nr. 2274 din 16 noiembrie 2021 adoptate de Comisia de Etică, Integritate şi Arbitraj (C.E.I.A.), prin care s-a respins contestaţia ca tardivă.

Deşi reclamantul a formulat cerere de denunţare a înscrisului constând în recipisa de confirmare a primirii documentelor prin poştă din data de 23 septembrie 2022, cu nr. x, la termenul de judecată din 14 septembrie 2022 a renunţat la suspendarea judecăţii procesului în vederea înaintării dosarului la Parchet, potrivit art. 307 C. proc. civ., astfel că s-a constatat terminată cercetarea judecătorească, fiind puse concluzii pe fondul cauzei.

În cadrul acestora, reclamantul nu a adus critici prin care să evidenţieze motive de nulitate ale hotărârii nr. 2 din 15 septembrie 2021 şi nici ale hotărârii nr. 2274 din 16 noiembrie 2021 adoptate de Comisia de Etică, Integritate şi Arbitraj (C.E.I.A.) din cadrul Organizaţiei Judeţene Constanţa a B.. Deşi a fost înlăturată excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, nu s-a făcut dovada că ar fi fost încălcate drepturile contestatorului, în raport de faptul că nu se poate exercita controlul judecătoresc decât asupra statutului şi a regularităţii desfăşurării procedurii statutare în faţa organelor cu atribuţii jurisdicţionale ale partidului, instanţa nepronunţându-se asupra oportunităţii sancţiunii aplicate, ci analizând doar respectarea normelor statutare privind stabilirea şi aplicarea sancţiunii şi verificând dacă dreptul reclamantului la apărare şi la opinie a fost efectiv asigurat.

Cu toate acestea, instanţa de fond în mod greşit a reţinut că recurentele nu au dovedit existenţa prejudiciului produs B. prin fapta imputată intimatului, acest aspect fiind preluat şi de instanţa de apel în decizia recurată, care este netemeinică şi nelegală.

Recurentele au susţinut că, faţă de decizia nr. 530/2013 a Curţii Constituţionale, în ceea ce priveşte partidele politice, controlul judecătoresc poate fi realizat doar asupra statutului şi a regularităţii desfăşurării procedurii statutare în faţa organelor cu atribuţii jurisdicţionale ale partidului, instanţa nepronunţându-se asupra oportunităţii sancţiunii aplicate, ci doar în legătură cu respectarea normelor statutare privind stabilirea şi aplicarea sancţiunii, verificând dacă dreptul reclamantului la apărare şi la opinie a fost efectiv asigurat.

Însă, prin decizia recurată, instanţa de apel şi-a depăşit atribuţiile, reţinând caracterul discreţionar nelegal al hotărârii nr. 2 din 15 septembrie 2021 a Biroului Local al B. cu încălcarea dispoziţiilor deciziei nr. 530/2013 a Curţii Constituţionale.

În drept, recurentele au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., art. 15 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 14/2003 a partidelor politice, art. 29, art. 137, art. 146 şi art. 148 din Statutul B., art. 34 C. civ., art. 33, art. 150, art. 194 şi art. 205 C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la 17 iulie 2023, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La 17 ianuarie 2024, numitul C. a formulat cerere de intervenţie accesorie în sprijinul recurentelor, depunând în susţinerea motivelor acesteia înscrisuri, şi achitând o taxă judiciară de timbru în valoare de 20 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 27 din O.U.G. nr. 80/2013. La 18 ianuarie 2024, a depus completări ale cererii de intervenţie accesorie.

Prin rezoluţi, în cauză s-a stabilit termen de judecată la 25 ianuarie 2024, cu citarea părţilor, în şedinţă publică.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reţinut pricina în pronunţare, cu prioritate asupra admisibilităţii recursului, în baza dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele art. 21 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 14/2003.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de inadmisibilitate, invocată de instanţă din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Intimatul-contestator a supus controlului judiciar hotărârea nr. 2 din 15 septembrie 2021 de excludere a sa din B. şi actele ulterioare, prin care s-a confirmat sancţiunea, demersul juridic fiind întemeiat pe dispoziţii legale ale Statutului B..

Legea partidelor politice nr. 14/2003 prevede, la art. 16 alin. (3), că dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicţiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului. Legiuitorul nu a reglementat şi o procedură judiciară de cenzurare a acestor acte.

Acest text de lege a fost supus controlului de constituţionalitate, iar Curtea Constituţională, prin decizia nr. 530 din data de 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014, l-a declarat neconstituţional, apreciind că aduce atingere substanţei dreptului de acces la instanţă şi se află într-un raport evident antinomic cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

Înalta Curte reţine că, urmare a deciziei de neconstituţionalitate menţionate anterior şi faţă de lipsa unei proceduri speciale, pentru raţiuni de analogie, toate litigiile care vizează dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic, revin spre soluţionare instanţelor judecătoreşti de drept comun în materia partidelor politice.

Aceasta, întrucât Legea nr. 14/2003 reglementează, în materia partidelor politice, o procedură care implică instanţele de judecată şi stabileşte, în mod clar, că, sub aspect material, instanţele de drept comun, sunt tribunalul, în primă instanţă, şi curtea de apel, în calea de atac a apelului.

Astfel, dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 14/2003 reglementează atât instanţele de drept comun în materia partidelor politice, cât şi regimul juridic al căilor de atac, care implică exclusiv instanţele de fond, ale căror hotărâri nu sunt supuse examinării pe calea recursului. Doar sub aspect teritorial, se aplică regulile de drept comun, respectiv cele instituite de dispoziţiile art. 95 pct. 1 şi art. 107 C. proc. civ., instanţele competente fiind cele în a căror rază teritorială domiciliază/îşi are sediul pârâtul.

În cauza pendinte, asupra raportului juridic dedus judecăţii, în condiţiile în care pretenţiile contestatorului au legătură cu valorificarea unor drepturi ori respectarea unor obligaţii reglementate în conformitate cu statutul organizaţiei intimate, s-au pronunţat Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 3489 din 11 noiembrie 2022, ca primă instanţă de fond, şi Curtea de Apel Constanţa, prin decizia civilă nr. 101/C din data de 4 aprilie 2023, ca instanţă de apel.

Or, în considerarea dispoziţiilor legale menţionate anterior, Înalta Curte reţine că decizia instanţei de apel este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs. Rezultă, aşadar, că hotărârile definitive, pronunţate de instanţele de apel, nu sunt supuse recursului, o astfel de cale extraordinară de atac fiind inadmisibilă.

Dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează principiul legalităţii căilor de atac, prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac indicate de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta. Persoana interesată are obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Dispoziţiile instituite de legea fundamentală trebuie înţelese în sensul că liberul acces la justiţie nu impune şi accesul la toate căile de atac prevăzute pentru diferite cauze, dacă pentru anumite tipuri de litigii, legea nu le prevede, iar pentru altele, da, ceea ce reprezintă o expresie a principiului legalităţii căilor de atac.

În consecinţă, în raport de conţinutul dispoziţiilor legale menţionate anterior, se constată că recursul este inadmisibil.

Faţă de această împrejurare reţinută, cererea de intervenţie accesorie formulată de numitul C. nu va fi supusă examinării.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtele Organizaţia Locală Hârşova a B. şi Organizaţia Judeţeană a B. împotriva deciziei nr. 101/C din 4 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtele Organizaţia Locală Hârşova a B. şi Organizaţia Judeţeană a B. împotriva deciziei nr. 101/C din 4 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.