Restitution challenge rejected; appeal held inadmissible as final under Law No. 165/2013.

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la 23 martie 2021, sub nr. x/2021, modificată sub aspectul cadrului procesual pasiv prin cererea din 2 august 2021, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 11 din 22 februarie 2021 emise de pârâta Compania Naţională a Imprimeriilor "Coresi" S.A..

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, art. 21 pct. 2 din Legea nr. 165/2013 şi ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 238 din 17 februarie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională a Imprimeriilor "Coresi" S.A., ca neîntemeiată.

3. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia nr. 1660A din 16 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 238 din 17 februarie 2022, precum şi a încheierii de şedinţă din 20 ianuarie 2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Compania Naţională a Imprimeriilor "Coresi" S.A..

4. Recursul

Împotriva deciziei nr. 1660A din 16 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs reclamantul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva interpretării greşite a sentinţei civile nr. 474 din 6 aprilie 2017 a Tribunalului Bucureşti, prin ignorarea faptului că intimata trebuia să emită o dispoziţie, iar nu decizie motivată cu propunere de măsuri reparatorii în echivalent, în conformitate cu situaţia juridică stabilită prin această hotărâre, precum şi cu prevederile art. 21 pct. 1 din Legea nr. 165/2013.

Recurentul a criticat constatarea instanţei de apel, referitoare la incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 430 - 431 C. proc. civ., arătând că prin contestaţia formulată nu a combătut ce s-a stabilit, din punct de vedere juridic, prin sentinţa civilă nr. 474 din 6 aprilie 2017 a Tribunalului Bucureşti.

A susţinut că instanţa de apel a interpretat greşit solicitarea sa cu privire la modificarea cadrului procesual pasiv, raportându-se la dispoziţiile art. 204 pct. 2 C. proc. civ., această cerere implicând punerea sa în discuţie, precum şi acordarea unui termen de judecată.

Recurentul a afirmat că interpretarea greşită a cererii modificatoare a cadrului procesual pasiv s-a produs ca urmare a faptului că prima instanţă şi curtea de apel nu au cercetat fondul cauzei prin prisma celor două cereri formulate.

Reiterând interpretarea greşită a dispoziţiilor legale referitoare la autoritatea lucrului judecat în raport cu sentinţa civilă nr. 474 din 6 aprilie 2017 a Tribunalului Bucureşti, a arătat că în mod greşit s-a apreciat că este legală concluzia instanţelor cu privire la validarea acordării măsurilor compensatorii prin puncte, şi nelegală solicitarea recurentului de a pune în discuţie dreptul său la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, precum şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 pct. 2 din Legea nr. 165/2013, în condiţiile în care, prin hotărârea menţionată s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent.

Faţă de soluţia instanţei de fond, de respingere a cererii de introducere în cauză a altor persoane prin încheierea din 20 ianuarie 2022, curtea a constatat în mod greşit că această încheiere a fost pronunţată în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Instanţa de apel în mod greşit a atribuit acestor autorităţi calitatea procesuală de intimate-pârâte, în condiţiile în care instanţa de fond a recunoscut această calitate numai în ceea ce o priveşte pe pârâta Compania Naţională a Imprimeriilor "Coresi" S.A.. Or, potrivit dispoziţiilor art. 478 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de apel este obligată să păstreze calitatea părţilor în proces stabilită de instanţa de fond.

Recurentul a arătat că prin decizia recurată curtea nu a analizat motivele de apel formulate împotriva încheierii din 20 ianuarie 2022 a Tribunalului Bucureşti, cerere prin care a învederat faptul că şedinţa de judecată s-a desfăşurat în condiţii de nelegalitate, în lipsa Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi a unei cereri privind judecata în lipsă.

A susţinut că, în cauză, a fost interpretat greşit obiectul cererii de introducere în cauză a altor persoane.

A menţionat că obiectul cererii de chemare în judecată nu corespunde cu obiectul stabilit de instanţele de fond şi apel, iar prima instanţă era obligată, pentru a intra în cercetarea fondului, să introducă în proces Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, deoarece dispoziţia nr. x/2021 a fost transmisă către cele două instituţii de către pârâtă.

Recurentul a susţinut că prin modalitatea de soluţionare a cauzei instanţele de fond şi de apel au încălcat accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi art. 24 şi 52 din Constituţia României.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la 26 iulie 2023, intimata a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, susţinând că decizia recurată are caracter definitiv.

La 14 septembrie 2023, recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a cerut respingerea apărărilor formulate de către intimată, iar la 15 ianuarie 2024 a depus precizări.

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin rezoluţia din 20 septembrie 2023, s-a stabilit termen de judecată la 25 ianuarie 2024, cu citarea părţilor în şedinţă publică.

La termenul de judecată menţionat, în baza art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a rămas cu prioritate în pronunţare asupra excepţiei de inadmisibilitate a recursului, invocată prin întâmpinare de pârâta Compania Naţională a Imprimeriilor Coresi S.A..

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, "imobilele – terenuri şi construcţii – preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a acestei legi de o regie autonomă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare".

În acest sens, prin art. 22 alin. (1) din aceeaşi lege se prevede că "persoana îndreptăţită va notifica ... persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului", iar la art. 25 alin. (1) se prevede obligaţia unităţii deţinătoare de a se pronunţa în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.

De asemenea, prin acelaşi act normativ a fost reglementat dreptul persoanei îndreptăţite de a ataca decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, hotărârea tribunalului fiind supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel (conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor).

La data de 20 mai 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care a devenit aplicabilă în privinţa tuturor cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a acestei legi - potrivit art. 4 din lege.

Prin art. 33 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, au fost instituite noi termene de soluţionare a cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate de către entităţile învestite de lege, iar prin art. 34 s-au prevăzut termene de soluţionare a dosarelor în sarcina altor entităţi învestite de lege, cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii.

De asemenea, prin art. 35 din Legea nr. 165/2013 cu referire, aşadar, inclusiv la cererile formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, se prevede: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (11) Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului."

În cauză, cererea de chemare în judecată, fundamentată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a III-a civilă la 23 martie 2021.

Reiese, astfel, că, în raport de prevederile legale incidente mai sus enunţate, împotriva deciziei nr. 1660A din 16 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în apel părţile nu au deschisă calea de atac a recursului, decizia fiind definitivă.

În acest sens, art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. prevede că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

De asemenea, dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. consacră principiul legalităţii căilor de atac, principiu cu valoare constituţională, prevăzut în art. 129 din Constituţia României, conform căruia dreptul părţilor interesate de a ataca hotărârile judecătoreşti se poate exercita numai în condiţiile legii.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1660A din 16 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1660A din 16 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.